Translate

vineri, 7 februarie 2014

   

                                                         

                                            Marturia


                                                                               - I -
                                                 


       Henri Rossier


     A existat din toate timpurile, dupa cadere, o marturie a lui Dumnezeu in mijlocul unei lumi despartite de El prin pacat. Chiar in zilele cele mai intunecate ale istoriei, sau in natiunile idolatre, lasate in voia lor, "sa mearga dupa caile lor, desi, in adevar, nu S-a lasat fara marturie, facand bine si dandu-va din cer ploi si timpuri roditoare, umplandu-va inimile de hrana si bucurie" (Fapte 14:16-17). Cele doua caractere ale acestei marturii, desi redusa, dupa cum vedem aici, in forma sa cea mai simpla, arata ca omul era pacatos si despartit de Dumnezeu, si cu toate acestea Dumnezeu s-a aratat cu bunatate fata de om.
     Vedem ca de-a lungul istoriei omului, aceasta marturie, a imbracat caracatere mult mai clare decat acelea, dar in  ciuda tuturor, marturia a persistat si nu v-a sfarsi decat atunci cand ultimul cuvant al acestei istorii v-a fi pronuntat, adica atunci cand v-a avea loc judecata finala. In cursul dispensatiilor divine in care s-a aflat omul, fara lege, in timpul economiei legii sau a harului, niciodata aceasta marturie nu a fost intrerupta. Toti profetii afirma aceasta si chiar, cu privire la rezultatele sale, aceasta marturie se v-a extinde foarte mult, fata de secolele trecute.
     Atunci cand creatia a iesit din mana lui Dumnezeu, in curatia sa de la inceput, totul era intr-o ordine divina dupa gandul Creatorului. Dumnezeu a vazut ca "era bun". Vorbea cu omul, cu care se intalnea in racoarea zilei in gradina pe care a plantat-o pentru el. Atunci nu era necesara nici o marturie. De asemenea, in cerul si pamantul cel nou unde "locuinta lui Dumnezeu v-a fi cu oamenii" (Apoc.21:3), orice marturie v-a fi inutila. O marturie era necesara cand a patruns raul si L-a despartit pe Dumnezeu de om, astfel ca omul a devenit incapabil sa-L mai cunoasca si sa mai aiba relatii cu El. Atunci Dumnezeu da marturie despre ceea ce este El. Miscator, mangaietor gand! Revelatie demna de un Dumnezeu al dragostei! Ofensat prin neascultare, prin pacatul si stricaciunea omului, dar plin de mila pentru nenorocirea in care creatura Sa a cazut intr-un mod voit, Dumnezeu arata dragostea si resursele care sunt in El, atunci cand, din partea omului nu mai este nicio resursa.
     Marturia lui Dumnezeu imbraca diverse caractere dupa diversele perioade din istoria umanitatii. Adevar de o importanta fundamentala, caci omul nu poate sa pretinda astazi ca-L cunoaste pe Dumnezeu sau sa fie depozitarul gandurilor Sale, daca nu tine cont de marturia pe care o da Dumnezeu pentru timpul pe care-l traversam. Nu se poate numi un martor al lui Dumnezeu cel care se limiteaza sa spuna doar despre bunatatea lui Dumnezeu Creatorul fata de omul pacatos. Aceasta nu inseamna ca vreunul din diversele caractere ale marturiei lui Dumnezeu a incetat. Lucrarile lui Dumnezeu continua inca, ca si in trecut, marturisind despre ceea ce este El, dar ceea ce vreau sa spun, este ca fiecare descoperire noua din caile lui Dumnezeu fata de om este ocazia unei revelatii mult mai intinse si de bogatii infinite care sunt in Dumnezeu pentru el, si ca aceasta revelatie este incredintata celor credinciosi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze