Translate

duminică, 30 martie 2014

  


                                        Scrisoarea catre Laodicea 
                                                                 Apocalipsa 3:14-22
                                                                             - II -

                                          Crestinatatea in ultima ei faza


          Christian Briem


          Dupa aceasta vedere de ansamblu, ne vom ocupa acum de o maniera detaliata a scrisorii catre Laodiceea. Ea are pentru noi o semnificatie cu totul speciala, pentru ca descrie ultima faza a crestinatatii, si ca il avertizeaza pe fiecare crestin adevarat, impotriva trasaturilor care o dezaproba in ochii lui Hristos.

          "Si ingerului adunarii din Laodiceea scrie-i : "Acestea le spune Cel care este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul creatiei lui Dumnezeu : Stiu lucrarile tale, ca nu esti nici rece nici in clocot ; as vrea sa fi fost rece sau in clocot. Astfel, pentru ca esti caldicel - si nici rece, nici in clocot - te voi varsa din gura Mea. Pentru ca spui : Sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic! si nu stii ca tu esti cel nenorocit si de plans si sarac si orb si gol ; te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa fii bogat, si haine albe, ca sa fii imbracat si sa nu se arate rusinea goliciunii tale, si alifie pentru ochi, sa-ti ungi ochii, ca sa vezi" (Apoc.3:14-18).

          Pe fondul intunecat al tabloului Laodiceei, potrivit cu ceea ce deja am vazut si cu ceea ce reiese din aceste versete, modul in care Domnul se prezinta acestei adunari este de o frumusete deosebita. Mai intai El se numeste Amin. "Amin" inseamna adevarat, cu siguranta. La sfarsitul unei rugaciuni, acest cuvant are sensul de confirmare, de intarire : Asa sa fie !
          Cheia care ne permite sa intelegem acest Nume al Domnului se gaseste in 2Cor.1:20 : "Pentru ca, oricate promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, in El este da-ul si in El Amin-ul, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi". Toate promisiunile lui Dumnezeu isi gasesc in Domnul Isus confirmarea si siguranta lor. Hristos este, ca sa spun asa, ultimul cuvant al lui Dumnezeu, Amin-ul Sau. Ce mangaiere este aceasta pentru noi, prea iubitilor ! Atunci cand adunarea a esuat in totalitate in a pastra ceea ce Dumnezeu i-a incredintat, Hristos ii i-a locul si garanteaza, ca Amin si pe baza unei rascumparari depline, implinirea toturor promisiunilor pe care Dumnezeu le-a facut alor Sai.
          Daca astazi, aproape toate valorile referitoare la Dumnezeu si la Hristosul Sau sunt schimbate si au disparut dinaintea oamenilor, nu doar orice ordine crestina, dar chiar ordinea morala este abandonata, - Domnul Isus este si ramane "Amin-ul". Sa tinem cu tarie aceasta, si meditand la ea, chiar si atunci cand aruncam o privire asupra starii spirituale a crestinatatii  si intelegem judecata hotarata pe care Domnul o va aduce asupra ei.
          Al doilea Nume cu care Domnul se prezinta aici - "Martorul credincios si adevarat" - este, de asemenea, in legatura cu ceea ce ar fi trebuit sa fie adunarea. "Veti fi martorii Mei", le-a zis Domnul inviat inainte de a se urca la cer (Fapte 1:8).  Era clar ceea ce adunarea trebuia sa fie inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor : martorii lui Hristos ; si este tocmai semnificatia simbolica de "sfesnice de aur", dupa cum am vazut. In aceasta lume intunecata, este raspandita lumina cu privire la Hristos, o lumina divina asupra Persoanei Sale minunate, asupra valorii depline a lucrarii Sale, si asupra consecintelor binecuvantate ale acestei lucrari asupra oamenilor. Intr-un mod asemanator, apostolul Pavel compara pe cei credinciosi cu o "epistola a lui Hristos" in care oamenii pot sa citeasca cine este Hristos (2Cor.3:3). Dar, vai ! cat faliment in marturia noastra, personala si colectiva in aceasta privinta !
          Si totusi, atunci cand crestinii si-au abandonat marturia lor, atunci cand adunarea  nu si-a implinit misiunea sa, Dumnezeu nu poate ramane fara martori. Caci iata Unul care este credincios, care a fost si care va fi intotdeauna : Hristos. Astfel, Domnul Isus ia in aceasta privinta locul pe care adunarea necredincioasa ar fi trebuit sa-l ocupe, si se prezinta El Insusi ca "Martorul credincios si adevarat" ( a se vedea si Apoc.1:5). In viata si in moartea Sa, a fost o marturie desavarsita a tot ceea ce este Dumnezeu. A aratat intr-o maniera minunata dragostea si sfintenia lui Dumnezeu. Chiar si acum, ca Fiul Omului glorificat in cer, continua prin Duhul Sfant aceasta slujba binecuvantata si da marturie despre orice binecuvantare si bucurie care se gasesc in El, "al doilea om" (1Cor.15:47).
          Al treilea Nume pe care Domnul Il ia - "Inceputul creatiei lui Dumnezeu" - a fost adesea gresit inteles. Hristos nu este o creatura ; El este punctul de plecare a tot ceea ce Dumnezeu a facut si va face. Hristos nu este doar implinirea gandurilor lui Dumnezeu - Amin-ul - El este de asemenea primul Sau gand, inceputul intregii Sale creatii. Hristos era deja inceputul primei creatii, si epistola catre Coloseni ne spune ca " toate lucrurile au fost facute prin El si pentru El" (Col.1:16). Dar "El este mai inainte de toate si toate se mentin prin El" (Col.1:17). Si apoi, acest pasaj mentioneaza in continuare trei glorii ale Domnului care merg dincolo de prima creatie, creatia vizibila : El este Capul trupului, al Adunarii, El este Inceputul, Cel Intai-nascut dintre cei morti (Col. 1:18).
          In capitolele precedente, ne-am ocupat cu Domnul Isus ca si Cap al trupului. Ca si Inceputul, El este Capul creatiei celei noi, aceasta noua ordine a lucrurilor spirituale care este intemeiata pe moartea si invierea lui Hristos dintre cei morti, despre care apostolul Pavel vorbeste in 2 Corinteni 5 : "Daca este cineva in Hristos, este o creatie noua ; cele vechi s-au dus ; iata, toate s-au facut noi. Si toate sunt de la Dumnezeul care ne-a impacat cu Sine prin Isus Hristos (2Cor. 5:17,18).
         Daca crestinatatea ar fi avut - ca sa spunem deschis : daca am fi tinut cu tarie pe Domnul ca si Inceputul, Capul noii creatii ( acesta este scopul principal din epistola catre Coloseni - Col.2:19), n-am fi alunecat pe aceasta panta abrupta care sfarseste in starea finala descrisa in scrisoarea catre Laodiceea. Nu este semnificativ ca adunarea din Laodiceea este mentionata doar intr-o singura carte din Noul Testament, tocmai in aceasta epistola catre Coloseni ? Si cat de semnificative sunt cuvintele apostolului : "Si, cand epistola va fi citita intre voi, faceti sa fie citita si in adunarea laodiceenilor" (Col. 4:16) ! Putem retine cu siguranta aceasta lectie : daca am fi tinut cu tarie pe Hristos, Capul, daca am fi pus la inima invatatura pe care o prezinta epistola catre Coloseni, crestinatatea n-ar fi ajuns in starea rusinoasa pe care o descrie epistola catre Laodiceea, si ceea ce vedem in fiecare zi  in jurul nostru.       
         

vineri, 28 martie 2014



                                           Scrisoarea catre Laodiceea  
                                                                     (Apoc. 3:14 - 22)
                                                                                 - I -

                                                 Crestinatatea in ultima ei faza


          Christian Briem


       
          Daca Domnul, inainte de a-i incredinta lui Ioan mesajele destinate celor sapte adunari, vorbeste de taina celor sapte stele si de cele sapte sfesnice de aur (Apoc.1:20), aceasta ne da o indicatie clara asupra faptului ca aceste scrisori au o intindere care depaseste aplicatia lor istorica actuala fata de momentul cand au fost scrise. Caci in aplicatia directa fata de adunarile care existau atunci, nu era nimic tainic. De fapt, aceste scrisori nu ne ofera doar o privire de ansamblu foarte instructiva asupra starii in care se gaseau atunci diversele adunari din Asia (provincia romana Asia), dar ele ne dau o descriere profetica a intregii stari a crestinatati marturisitoare in sapte perioade succesive - suprapunandu-se, de asemene, in parte.

          1- Scrisoarea catre Efes (2:2-7) ; "cetatea placerilor" ; unii au dat semnificatia de "aspect deplin") ne da o imagine a Bisericii - sau adunarii - in perioada ultimului apostol si in anii care au urmat plecarii sale, pana in anul 167. Aspectele pozitive sunt despartirea de rau si mentinerea ordinii divine. Aspectul negativ este abandonarea dragostei dintai, prospetimea celor mai bune afectiuni pentru Domnul Isus.

          2 - La Smirna (2:8-11 ; "mir, smirna, parfum"), avem tabloul Bisericii in suferinta. Este perioada in care crestinii au fost persecutati pana la moarte de romani ; ea se intinde din anul 167 pana in 313. Satan a incercat sa nimiceasca tanara Biserica printr-o persecutie pana la moarte. Dar sangele martirilor era, asa cum a fost intotdeauna, samanta Bisericii. Acestei adunari, Domnul nu are sa-i faca niciun repros.

          3 - Pergam (2:12-17) ; " citadela, cetate, centru", (poate fi, de asemenea, "multa casatorie") ne arata cum Biserica, sub imparatul Constantin cel Mare, a devenit o Biserica de stat. Dupa incetarea persecutiilor ( in anul 313), ea este, ca sa spunem asa, casatorita cu lumea. Astfel, Satan locuia in mijlocul lor. Obiceiurile si sarbatorile pagane au devenit sarbatori crestine. Elementele crestine si pagane sau amestecat. Totusi, Domnul  poate inca aproba faptul ca aceasta adunare tine cu tarie Numele Sau si credinta crestina.

          4 - A patra perioada din istoria Bsericii responsabile ne este prezentata prin adunare din Tiatira (2:18-29 ; "purtatoare de jertfa" ( "jertfa permanenta"). Vedem aici descrierea Bisericii din perioada Evului Mediu, de la anul 600 aproximativ. Domnul poate recunoaste dragoste si staruinta in lucrare, dar trebuie sa mustre aspru curvia spirituala ( amestecul cu lumea) si idolatria. In aceasta scrisoare El vorbeste pentru prima data de venirea Sa - indicand faptul ca aceasta stare va fi prezenta pana la intoarcerea Sa. De asemenea pentru prima data, o ramasita se distinge de masa de crestini marturisitori ( "celorlalti care sunteti in Tiatira"). Aceasta ramasita este singura recunoscuta de Domnul. In pozitia sa, acest grup de credinciosi este considerat de Domnul ca fiind adevarata Biserica din acel timp. Exista acolo un principiu divin, pe care Scriptura il aplica in toate timpurile, atunci cand majoritatea devin necredinciosi.

          5- La Sardes (3:1-6 ; "ramasita") avem starea protestantismului in timpurile care au urmat dupa Reforma, adica de la sfarsitul secolului 16 aproximativ. Caracterul dominant al acestei perioade este absenta vietii spirituale in ciuda mentinerii adevarurilor doctrinare. Si aici, adevaratii credinciosi sunt priviti ca o ramasita. Nu era decat un mic numar, la Sardes, la care Domnul putea recunoaste ca ei nu s-au intinat cu raul. Ei arata o adevarata umblare crestina. Dar in ansamblul, crestinii marturisitori vor fi tratati ca si lumea, atunci cand la aparitia Sa, Domnul va veni peste ei, pentru judecata, ca un hot.

          6 - Filadelfia ( 3:7-13 ; "dragoste de frati") prezinta o perioada binecuvantata de trezire in sanul crestinatatii. Ea a inceput in prima jumatate a secolului 19. A fost caracterizata printr-o mare credinciosie si dragoste pentru Domnul si pentru Cuvantul Sau. Multe adevaruri din Scriptura care, in secolele precedente, fiind date uitarii datorita necredinciosiei omului, au fost redescoperite prin harul lui Dumnezeu, si raspandite in lumea intreaga cu o energie extraordinara. Dragostea frateasca ( semnificatia numelui Filadelfia) a fost baza comuniunii lor practice. In contrast cu "cei care locuiesc pe pamant", asupra carora Domnul va face sa vina "ceasul incercarii", cei din Filadelfia au inteles ca ei sunt straini pe pamant. Caci au "pazit cuvantul rabdarii Sale", asteptand intoarcerea Sa pentru a-i lua la El. Nu le face niciun repros ; din contra, le da - si aceasta pentru prima data - siguranta intoarcerii Sale apropiate : "Eu vin curand". El arata prin aceasta doua lucruri : primul, ca prin intoarcerea Sa ii va elibera de ceasul incercarii (*) care va veni peste tot pamantul, si doi, ca in sanul crestinatatii marturisitoare, Filadelfia si starea ei spirituala va ramane pana ce El va veni ca "steaua de dimineata".

          (*) Acesta semnifica judecatile pregatitoare plecand din Apocalipsa 6. Ceasul incercarii care va veni peste intregul pamant, nu trebuie confundat cu necazul cel mare care va atinge in special pe Israel si Ierusalimul.

          7 - Aceste caractere pe care Domnul le apreciaza atat de mult, nu se regasesc decat la o ramasita, in timp ce marturia crestina in ansamblul ei va urma un alt drum : ceea ce reiese clar din ultimul mesaj, cel adresat catre Laodiceea (3:1-22 ; "drepturile poporului"). Caracteristicile principale ale acestei perioade, care a inceput in secolul 19 si care dureaza si astazi, sunt o stare caldicica, indiferenta, materialismul, rationalismul si satisfacerea de sine. Tot ceea ce este cu adevarat crestin si divin lipseste. Privind la ultima faza a Bisericii responsabile pe pamant, Domnul nu are nimic ce sa aprobe. El nu mai vorbeste despre venirea Sa, dar anunta ca va varsa din gura Sa aceasta marturie fara viata.


                                     
                                                               Marturia

                                                  - VIII - 


          Henri Rossier


          Ne intrebam acum ce s-a intamplat cu aceasta marturie a lui Dumnezeu in timpul actual, marturie pe care am incercat s-o descriem in cateva cuvinte.
          Indata ce ultimul apostol dispare din scena, Biserica necredincioasa abandoneaza marturia sa, dand-o uitarii. Vremurile intunecate au ascuns aceste adevaruri si le-au inmormantat departe de orice privire. Biblia care le-a descoperit este o carte inchisa, pastrata doar in mainile clerului si cunoscuta abia de cativa.
          Totusi, Dumnezeu nu s-a lasat fara o marturie individuala ; apoi, intr-o anumita perioada de timp, Cuvantul lui Dumnezeu reapare aducand lumina in mijlocul intunericului gros. La Reforma, datorita acestui Cuvant, o parte din adevar este proclamat : lucrarea de la cruce pentru indreptatirea credinciosului. Pretioasa eliberare pentru sufletele care gemeau sub sug ! Si totusi Reforma ne prezinta foarte putin din aceasta lucrare pentru suflete, doar sub aspectul sau - judiciar.
          Foarte curand, pentru starea care era in Sardes este data aceasta marturie divina : "Stiu lucrarile tale - ca ai numele ca traiesti, si esti mort" (Apoc.3:1)
          In urma cu trei sferturi de secol ( prima jumatate a secolului 19) un strigat s-a facut auzit, strigatul de la miezul noptii : "Iata mirele, iesiti-i in intampinare". Unii s-au trezit; dar vai ! marea masa a copiilor lui Dumnezeu a ramas culcata printre morti. Legat de aceasta venire a Domnului, a stralucit adevarul strangerilor copiilor lui Dumnezeu, prezenta Duhului Sfant, unitatea trupului lui Hristos, intr-un cuvant marturia lui Dumnezeu asa cum a fost data la inceput. Aceasta marturie are ca scop despartirea fata de lume, strangerea in unitate a celor rascumparati, si sa vorbeasca constiintei oamenilor. Aceasta marturie este ignorata, dispretuita, si ce este mai rau, crestinii nu vor s-o inteleaga si nici s-o primeasca.
          Si totusi cat de dificile sunt timpurile si sfarsitul se apropie ! Aceasta marturie de la inceput este ultima marturie. Pana la venirea Domnului pentru a-i rapi pe sfinti nu mai este de asteptat una noua (*), caci ceea ce Dumnezeu a pus in lumina se leaga de cele trei pozitii referitoare la Hristos, neexistand a patra : moartea pe cruce, invierea si inaltarea la dreapta lui Dumnezeu, revenirea pentru a-i rapi pe sfinti in glorie.

          (*) Va fi, in timpurile profetice care preced venirea Domnului pentru judecata, o marturie puternica la care am facut deja aluzie : cea cu privire la Evanghelia imparatiei, incredintate ramasitei credincioase din Israel si se va propaga printre natiuni (Apoc. 11:7 ; 14:7, etc).

          Dar, vai ! unde sunt purtatorii acestei marturii ? Biserica, responsabila sa o dea, este divizata si subdivizata in secte nenumarate. Vom cauta acesti martori in mijlocul sectelor care, prin chiar existenta lor, neaga aceasta marturie ? Si totusi marturia lui Dumnezeu exista. Nu ne intrebam cui ii este incredintata ; ea exista. Este problema lui Dumnezeu, nu a oamenilor, de a-si alege purtatorii marturiei. Adevarurile marturiei lui Dumnezeu care au inceput cu crestinismul, sunt repuse in lumina ; ele sunt proclamate. Daca n-ar fi decat doi crestini in lumea intreaga sa mentina aceasta marturie, lucru jalnic din partea omului, ea nu ar fi mai putin decat marturia lui Dumnezeu, lucru infinit de pretios din partea lui Dumnezeu. De asemenea apostolul, vorbind de falimentul Bisericii, are grija sa-i spuna lui Timotei : "Deci nu te rusina de marturia Domnului nostru" (2Tim.1:8).
            Reamintim ca marturia completa despre care vorbim este destinata pentru timpul prezent, deoarece venirea Domnului este foarte aproape. Ferice de cei care sunt atenti , care simt pretul si valoarea ! Dar nu este totul de a primi ; este vorba de a starui si de a-I fi credinciosi. Se poate sa dai aceasta marturie si totusi sa o pierzi din nou, fie printr-o stare lumeasca, fie printr-o neglijenta vinovata. Domnul i-a spus adunarii din Efes, altadata credincioasa sa pazeasca marturia completa a lui Dumnezeu : "Iti voi lua sfesnicul din locul lui" si, intradevar i l-a luat. Lumina a fost incredintata altora. Vrem sa fim noi din cei "altora" ? Primim aceasta lumina din mana Domnului ? Si daca am primit-o, o vom pune sub obroc ? Va avea ea pentru noi un efect practic, intr-o sfanta despartire de lume, de toate sistemele ei, de religia ei ? Aceasta lumina ne va aduna ca sa realizam ca Adunarea Dumnezeului celui viu este stalpul si temelia adevarului ? (1Tim.3:15). Caci acolo unde adevarul este sustinut si prezentat, acolo gasim Adunarea Dumnezeului celui viu. Vrem sa fim in aceasta Adunare, sau preferam jalnicele si vinovatele noastre asocieri omenesti, in locul marturiei lui Dumnezeu ?
          Am spus ca timpurile noastre se indreapta cu graba spre sfarsit. Apostazia face progrese ingrozitoare. Pe langa idolatria greco- romana, protestantismul, cu toate sectele sale, a abandonat rapid marturia pe care Dumnezeu a dat-o despre Fiul Sau. Nu doar marile adevaruri readuse la lumina, pentru timpul actual, au fost abandonate ; este vorba despre persoana lui Hristos, chiar divinitate Domnului si Mantuitorului nostru sunt atacate ; ispasirea si rascumpararea sunt negate ; persoana Duhului Sfant este ignorata ; Cuvantul inspirat a-L lui Dumnezeu este respins ! Crestinii care respira atmosfera necredintei moderne, uita elementele marturiei lui Dumnezeu cu privire la persoana lui Hristos si a lucrarii Sale. Impotriva aceste revarsari de nelegiuire ce putem face ? Sa gemem si sa suspinam, fara indoiala (Ezec.9:4) ; sa ne rugam de asemeni, fara incetare. Dar sa nu uitam ca "este ceasul cand trebuie sa ne trezim din somn" (Rom.13:11). Sa ascultam ce ne spune Domnul : "Trezeste-te tu, care dormi, si inviaza dintre cei morti si Hristos va straluci peste tine"  (Efes.5:14).
          Poate cineva va auzi inca aceasta chemare, pentru a deveni, in aceste zile din urma, individual si colectiv, purtatorii marturiei pe care Dumnezeu o da in Cuvantul Sau cu privire la Fiul Sau Preaiubit si la rezultatele lucrarii Sale. 

                                       ............................................................................................ 

joi, 20 martie 2014



                          Primirea la Masa Domnului                                                         Ce spune Cuvantul lui Dumnezeu

                                     (recomandare, persoane necunoscute sau mai putin cunoscute)



          D. Watt, 1996


          Putem intelege, din Scriptura, care este calea potrivita pentru a primi pe crestini ? Daca da, avem toate motivele de a proceda potrivit cu aceste invataturi. daca este un raspuns in Scriptura, suntem indemnati sa ne conformam, caci trebuie sa traim dupa orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4).
          Intrebarea a fost ridicata ca sa stim daca se poate primi o persoana necunoscuta, cu cateva minute mai inainte de inceputul strangerii, pentru a lua parte la Cina, bazandu-ne doar pe afirmatia sa, ca este crestin. Este aceasta in acord cu Scriptura ? Ce ajutor putem gasi in Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ne ghida ?
          Pentru inceput, avem patru exemple de primire si alte doua versete de ordin general care ne sunt date pentru ca noi sa ne inspiram astazi.

          " Si, cand el ( Apolo) si-a propus sa treaca in Ahaia, fratii le-a scris ucenicilor, indemnandu-i sa-l primeasca" (Fapte 18:27).

          "Si va recomand pe Fivi, sora noastra, care este slujitoare a adunarii din Chencreea, ca s-o primiti in Domnul, intr-un mod vrednic sfinti, si s-o ajutati in orice lucru ar avea nevoie de voi" (Rom.16:1).

          "Va saluta Aristarh, cel imreuna-intemnitat cu mine, si Marcu, varul lui Barnaba, despre care ati primit porunci ( daca va veni la voi, primiti-l), si Isus, cel numit Iust " (Col.4:10).

          "Si, ajungand la Ierusalim, incerca sa se alature ucenicilor si toti se temeau de el, necrezand ca este ucenic. Dar Barnaba l-a luat si l-a dus la apostoli si le-a istorisit cum pe drum II vazuse pe Domnul si ca El ii vorbise, si cum in Damasc a vorbit cu indrazneala in Numele lui Isus" (Fapte 9:26-27).

          "Asadar, primiti-va unii pe altii cum va primit si pe voi Hristos, spre gloria lui Dumnezeu" (Rom.15:7).

          "Iar pe cel slab in credinta primiti-l, nu pentru hotararea intrebarilor indoielnice" (Rom.14:1).

                                                           Principii

          Aceste versete ne prezinta, pentru invatatura noastra, cateva precizari destul de clare cu privire la primire, si anume :

          - Adunarile au raspunderea de a nu primi pe cei necredinciosi.

          - In aceste exemple, crestinii nu erau primiti pe baza propriilor afirmatii ca sunt credinciosi. Erau primiti pe baza recomandarii altor persoane, care-i cunosteau ca umbla intr-un mod potrivit cu marturia credintei crestine. "Dupa roadele lor ii veti cunoaste" (Matei 7:16).

          In Fapte 18, recomandare este facuta de mai multe persoane si nu doar de una singura. Este un principiu care trebuie sa-l urmam si noi astazi. "Prin gura a doi sau trei martori va fi intemeiat orice lucru" (2Cor. 13:1). Pote sa fie cazul cand adunarea este gata sa primeasca pe baza recomandarii unei singure persoane care are un discernamant spiritual cunoscut si apreciat. Barnaba si Pavel, de exemplu, sunt singurii care recomanda pe cineva, in Fapte 9 si in Romani 16.

          - In aceste exemple, recomandarea este facuta adunarii. Adunarea este cea careia i se adreseaza, si doar ea este autorizata sa primeasca pe cineva. In 1 Corinteni 5 adunarea, fiind stransa, are responsabilitatea de a discerne daca este cazul sa admita sau sa excluda pe cineva (inauntru sau afara).

          - Exista doua feluri de recomandari ; verbale, ca in situatia din Fapte 9, si scrise in alte cazuri.

          - In pasajul din Romani 14,1 la 15,7, Pavel lasa sa se inteleaga ca pot fi unele lucruri care nu trebuie sa impiedice primirea sau strica comuniunea. El da, de exemplu, diferite puncte de vedere cu privire la abtinerea de a bea vin, tinerea sarbatorilor, sau la modul de a manca. Astfel, Pavel indeamna pe Romani sa primeasca pe credinciosi, fara a face din aceste lucruri o piedica in calea primirii lor.

          - Trebuie de asemenea sa luam in considerare 2 Corinteni 3:1. Vedem acolo ca este considerat ca un lucru normal ca credinciosii sa fie recomandati in locuri unde sunt mai putin cunoscuti. Totusi, in cazul unei persoane cunoscute, recomandarea nu este necesara. Diotref, in a treia epistola a lui Ioan, se pare ca actiona dupa principiile care sunt contrare celor care, potrivit Scripturii, se aplicau la ultimul caz.

          - Pe scurt : credinciosii erau primiti de adunare pe baza recomandarii celor care puteau marturisi ca persoana in cauza umbla intr-un mod potrivit credintei crestine. Si noi putem concluziona intr-un mod corect, bazandu-ne pe coerenta acestor versete care ilustreaza maniera de a primi, ca avem un model care ne este dat pentru a-l urma. Nu este vorba de versete luate la intamplare, sau care nu au nicio legatura intre ele ; au fost scrise pentru invatatura noastra.

          Am privit exemplele de primire care ne sunt oferite de Scriptura. Trebuie, totusi, sa mai privim un punct suplimentar care ne va ajuta, inainte de a examina, de o maniera mai clara, legat de subiectul primirii persoanelor necunoscute : nu exista decat un fel de primire aratat in Scriptura. Dupa cum am putut vedea, primirea potrivit Scripturii incepe cu recomandarea si se termina cu primirea din partea adunarii. Ganduri cu privire la diferite moduri de primire ca "deplin, partial, comuniune deplina, ocazionala, regulata, neregulata, practica, asociere deplina, exceptionala, etc." nu se regasesc in Cuvant. Nu a fost si nu va fi decat un fel de primire. Diferitele distinctii, enumerate mai sus, nu se intalnesc decat in sectarism si in diferitele denominatiuni, si nu acolo unde trupul lui Hristos este recunoscut.   

          
          

               

joi, 13 martie 2014




                                              Cum trebuie sa fie o Marturie


          J.N.Darby



          Intrebare : Ce-i lipseste unei adunari ca sa inceteze sa mai fie o marturie a lui Dumnezeu ?

          Raspuns : In ce ma priveste, intrebarea este profund gresita, - ideea ca scopul care conduce gandurile sfintilor, este ca ei reprezinta marturia pe care o dau. Acest gand nu este nou pentru mine, si asupra caruia am insistat, de mai mult  timp, - poate de 30 sau 40 de ani - si anume, ca in orice loc unde o adunare, unde cei care o alcatuiesc, isi propun sa fie o marturie, va fi doar marturia propriilor slabiciuni si a incapacitati lor ; pentru ca obiectivul straduintei lor este omul. Daca au un obiectiv bun, ei vor fi o marturie ; dar a fi o marturie nu este niciodata scopul principal.
           A-L avea pe Hristos - inteleg practic, a umbla cu El, a-L urma, a avea comuniune cu Tatal si cu Fiul, a umbla intr-o ascultare si smerenie sincera ; a trai intr-o dependenta de Hristos realizand si avand taina Sa cu noi, si realizand dragostea Tatalui ; avand simtamintele noastre spre lucrurile de sus, umbland cu rabdare si incredere prin aceasta lume, - este tot ceea ce trebuie sa cautam. Daca le realizam, vom fi o marturie, individuala sau colectiva, dar avand mai intai aceste lucruri ; si ele ne formeaza prin har, sa realizam ca suntem una ( adica o marturie). Dar a cauta sa fim o marturie sau a incerca sa realizam unitatea, nu va duce la unitate. Moise nu cauta ca fata lui sa straluceasca, si el chiar nu stia ca straluceste ; dar fata lui stralucea pentru ca a fost in prezenta lui Dumnezeu.
          Dupa ceea ce am putut vedea, peste tot unde crestinii s-au straduit sa fie o marturie, au devenit plini de ei insisi, pierzand simtul cu privire la starea lor (adica plini de ei insisi), imaginandu-si ca au mult din Hristos. O fata care straluceste nu se vede pe sine insusi. O inima sincera este ocupata cu Hristos ; si intr-un anumit sens si intr-o anumita masura, eul este dat la o parte. Gandirea adevarata este sa nu gandesti nimic despre tine insuti - in afara de ceea ce trebuie sa judecam in noi. Nu puteti gandi la a fi o marturie fara sa va ganditi ca sunteti una, si iata ca va ganditi atunci la voi, si dupa cum am spus mai inainte, intotdeauna am vazut ca duce la declin.  
                                                                 

joi, 6 martie 2014




                                         

                                                                Marturia

                                                    - VII - 



          Henri Rossier


          Ultimul adevar, despre care Domnul Insusi a dat marturie, este cel cu privire la revenirea Sa ( Ioan 14).  Aici, aceasta marturie in mod special ( dar nu exclusiv) este incredintata Adunarii. Ei ii spune : " vestiti moartea Domnului, pana vine El" ( 1Cor.11:26). Este scris ca " Duhul si Mireasa spun, Vino!" (Apoc.22:17). Venirea lui Hristos este incununarea lucrarii Sale; cu siguranta, aceasta parte a marturiei nu poate fi trecuta sub tacere. Trebuie ca multimea celor pe care I-a mantuit, sa fie in aceeasi gloria ca a Lui; titlul Sau de Mantuitor nu v-a fi manifestat in toata plinatatea, decat atunci cand El v-a invia pe sfintii Sai adormiti si v-a transforma pe sfintii Sai cei vii in asemanarea trupului Sau glorios, pentru a-I avea impreuna pe toti cu El in propria Sa glorie ( Filip.3:20-21).
          Remarcam acum un fapt deosebit de important, ca o consecinta a marturiei date de Dumnezeu referitor la moartea, invierea, glorificarea si revenirea Domnului Isus. Marturia aceasta, atunci cand este data de ucenici, ii desparte in mod categoric de lume pentru a se strange impreuna. Aceasta a fost valabil cu ucenicii in mod individual. Posedarea unei vieti noi conduce la unitate in despartire fata de lume (Ioan 17:11,14). Cu atat mai mult cand este vorba de Adunare.
          Adunarea reprezinta, asa cum am vazut, un singur Trup. Acest Trup era reprezentat in fiecare localitate de totalitatea credinciosilor din acea localitate. Ei marturiseau aceasta unitate atunci cand erau stransi impreuna la Masa Domnului. Unul si acelasi Duh insufletea madularele Trupului si impartea daruri dupa cum Ii placea. Unitatea in care erau asezati ii facea sa umble despartiti complet fata de lume. Lumea nu avea nimic in comun cu ei. Religia lumii nu-i preocupa. Aveau o strangere la care lumea nu avea nimic de-a face, o masa la care niciun neconvertit nu putea sa participe, un Duh care era in fiecare dintre ei si in mijlocul lor. Aveau o speranta care-i facea sa iasa din lume, adunandu-se impreuna pentru a-L astepta pe Domnul din cer si sa fie rapiti impreuna in nori la revenirea Sa.
          Biserica, Adunarea, era deci purtatoarea marturiei lui Dumnezeu, martorul lucrarii Fiului Sau. Pentru aceasta ea este numita "stalp si temelie a adevarului" (1Tim.3:15). Marturia lui Dumnezeu este numita "adevarul", pentru ca el cuprinde toate gandurile lui Dumnezeu cu privire la Fiul Sau. Cuvantul lui Dumnezeu ne prezinta trei obiecte ca fiind adevarul : Fiul, Cuvantul si Duhul Sfant (Ioan 14:6; 17:17; 1Ioan 5:7). De fapt, aceste trei sunt una. Fiul, Cuvantul devenit carne, expresia desavarsita a tuturor gandurilor lui Dumnezeu, ne este revelat prin Duhul Sfant trimis din cer, si aceasta revelatie o gasim in cuvantul scris inspirat, care exprima in mod divin tot ceea ce este Hristos, persoana si lucrarea sa.
          Aceasta marturie, a fost data la inceputul existentei Bisericii. Fiecare adunare locala a dat-o. Toate epistolele mentioneza aceasta. Epistola catre Romani ne prezinta omul cel vechi si sfarsitul sau, si de asemenea omul cel nou. Gasim in epistola catre Efeseni adevaruri care privesc Adunarea; in cea catre Corinteni, ordinea in Adunare cu rolul Duhului Sfant, lucrarea, si locul care-l ocupa Cina; in cele catre Tesalonicieni, venirea Domnului. Aceste lucruri facand parte din tainele revelate apostolului Pavel, si prin el tuturor copiilor lui Dumnezeu.  

marți, 4 martie 2014

       


                                                           Marturia

                                                    - VI - 




          Henri Rossier


          Marturia lui Dumnezeu despre Fiul Sau nu se limiteaza doar la cruce, caci L-a inviat dintre morti. Toata "gloria Tatalui" este cuprinsa in aceasta. Tot ce era in inima Sa, dragostea Sa, dreptatea Sa, buna Sa placere in El, satisfactia Sa cu privire la lucrarea implinita la cruce, toate acestea au condus la invierea Fiului Omului; si prin inviere, dovada acceptarii jertfei aduse, Dumnezeu este drept, si poate sa indreptateasca pe acela care este din credinta in Isus.
          Un frate a spus : "moartea Sa incheie istoria omului responsabil, iar invierea Sa deschide istoria omului dupa gandul lui Dumnezeu. Crucea Sa este locul unde raul si binele se intalnesc in toata puterea lor, pentru a triumfa binele. Invierea Sa este exercitare si manifestarea puterii care aseaza omul ( in persoana lui Hristos si in virtutea triumfului Sau) intr-o noua pozitie, demna de lucrarea prin care Hristos a castigat biruinta, demna de prezenta lui Dumnezeu. In aceasta noua stare, omul este curatit de pacat, scos de sub dominatia sa, scos de sub atingerea lui Satan".
          Aceasta este marturia pe care Dumnezeu a dat-o despre lucrarea lui Hristos; apostolii, martorii mortii si invierii Sale, devin mesageri si vestesc Evanghelia, in care ei sunt doar unelte inspirate. Aceasta Evanghelie, este " o mantuire asa de mare, care, incepand sa fie vestita de Domnul, a fost intarita fata de noi de cei care au auzit-o, Dumnezeu marturisind impreuna cu ei prin semne si prin minuni si prin felurite lucrari de putere si prin daruri ale Duhului Sfant, dupa propria Sa placere" ( Evrei 2:3-4).
          Dar marturia lui Dumnezeu depaseste cu mult aceste limite, caci El, nu numai ca L-a inviat pe Isus, ci L-a asezat la dreapta Sa in glorie. Acolo, I-a dat, ceea ce trebuia sa trimita ucenicilor Sai, Duhul Sfant, Mangaietorul promis, care trebuie sa dea marturie despre El, aici  jos pe pamant.
          Hristos nu a murit doar pentru pacatele noastre, ci pentru a strange intr-unul pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti (Ioan 11:52). La Cinzecime, prin darul Duhului Sfant, aceasta strangere s-a realizat aici jos. Duhul aseaza pe ucenici in unitate in aceasta lume, apoi, prin introducerea natiunilor, realizeaza unitatea unui singur trup cu Capul care este glorificat in cer. In virtutea acestei coborari a Duhului Sfant, exista de acum un Hristos, al carui Cap este acum in cer, iar trupul Sau pe pamant. Fiecare credincios este un madular al trupului lui Hristos. Acest fapt nu este doar acceptarea intr-o familie sau la un anumit popor, lucru perfect adevarat si foarte pretios, ci este o unitate indisolubila realizata prin Duhul. Aceasta este Hristos, este trupul Sau, o constructie, un templu sfant, o locuinta a lui Dumnezeu prin Duhul, o casa zidita de Hristos din pietre vii.
          Aceasta unitate este realizata vizibil atunci cand madularele trupului sunt adunate la Masa Domnului pentru a lua parte la frangerea painii ( 1Cor.10:16-17).
          Astfel, pe langa mantuirea individuala si noua creatie, adica omul introdus in prezenta lui Dumnezeu si avand drept la gloria Sa, posedand, in Hristos, viata eterna si natura divina - descoperim un fapt imens, marturia lui Dumnezeu cu privire la lucrarea Prea Iubitului Sau. Acest fapt, aceasta taina descoperita, este ca Adunarea, Biserica, este unita cu Hristos, face parte din El Insusi, Trupul Sau, Sotia Sa, os din oasele Sale si carne din carnea Sa. Acest fapt este realizat prin Duhul Sfant pe pamant, ca urmare a lucrarii de rascumparare si in virtutea inaltarii Domnului, bucurandu-se de prezenta si locuirea, de autoritatea si calauzirea Duhului Sfant. Drept urmare, cei credinciosi, se strang la Masa Domnului pentru amintirea mortii Sale, dar si pentru a arata inaintea tuturor aceasta unitate prin frangerea painii.
           Marturia acestei parti minunate a lucrarii lui Hristos, nu mai este individuala, ci colectiva. Ea este data in Duh prin chiar cei care sunt obiectele acestei lucrari. Prezenta Domnului in mijlocul lor da garantia unitatii lor, iar lucrarea Duhului Sfant in Adunare imparte daruri dupa cum doreste, pentru rugaciune, lauda si inchinare. La Masa Domnului, Dumnezeu da marturie despre eficacitatea lucrarii Prea Iubitului Sau.     
           
            

          
aze