Translate

vineri, 28 martie 2014



                                     
                                                               Marturia

                                                  - VIII - 


          Henri Rossier


          Ne intrebam acum ce s-a intamplat cu aceasta marturie a lui Dumnezeu in timpul actual, marturie pe care am incercat s-o descriem in cateva cuvinte.
          Indata ce ultimul apostol dispare din scena, Biserica necredincioasa abandoneaza marturia sa, dand-o uitarii. Vremurile intunecate au ascuns aceste adevaruri si le-au inmormantat departe de orice privire. Biblia care le-a descoperit este o carte inchisa, pastrata doar in mainile clerului si cunoscuta abia de cativa.
          Totusi, Dumnezeu nu s-a lasat fara o marturie individuala ; apoi, intr-o anumita perioada de timp, Cuvantul lui Dumnezeu reapare aducand lumina in mijlocul intunericului gros. La Reforma, datorita acestui Cuvant, o parte din adevar este proclamat : lucrarea de la cruce pentru indreptatirea credinciosului. Pretioasa eliberare pentru sufletele care gemeau sub sug ! Si totusi Reforma ne prezinta foarte putin din aceasta lucrare pentru suflete, doar sub aspectul sau - judiciar.
          Foarte curand, pentru starea care era in Sardes este data aceasta marturie divina : "Stiu lucrarile tale - ca ai numele ca traiesti, si esti mort" (Apoc.3:1)
          In urma cu trei sferturi de secol ( prima jumatate a secolului 19) un strigat s-a facut auzit, strigatul de la miezul noptii : "Iata mirele, iesiti-i in intampinare". Unii s-au trezit; dar vai ! marea masa a copiilor lui Dumnezeu a ramas culcata printre morti. Legat de aceasta venire a Domnului, a stralucit adevarul strangerilor copiilor lui Dumnezeu, prezenta Duhului Sfant, unitatea trupului lui Hristos, intr-un cuvant marturia lui Dumnezeu asa cum a fost data la inceput. Aceasta marturie are ca scop despartirea fata de lume, strangerea in unitate a celor rascumparati, si sa vorbeasca constiintei oamenilor. Aceasta marturie este ignorata, dispretuita, si ce este mai rau, crestinii nu vor s-o inteleaga si nici s-o primeasca.
          Si totusi cat de dificile sunt timpurile si sfarsitul se apropie ! Aceasta marturie de la inceput este ultima marturie. Pana la venirea Domnului pentru a-i rapi pe sfinti nu mai este de asteptat una noua (*), caci ceea ce Dumnezeu a pus in lumina se leaga de cele trei pozitii referitoare la Hristos, neexistand a patra : moartea pe cruce, invierea si inaltarea la dreapta lui Dumnezeu, revenirea pentru a-i rapi pe sfinti in glorie.

          (*) Va fi, in timpurile profetice care preced venirea Domnului pentru judecata, o marturie puternica la care am facut deja aluzie : cea cu privire la Evanghelia imparatiei, incredintate ramasitei credincioase din Israel si se va propaga printre natiuni (Apoc. 11:7 ; 14:7, etc).

          Dar, vai ! unde sunt purtatorii acestei marturii ? Biserica, responsabila sa o dea, este divizata si subdivizata in secte nenumarate. Vom cauta acesti martori in mijlocul sectelor care, prin chiar existenta lor, neaga aceasta marturie ? Si totusi marturia lui Dumnezeu exista. Nu ne intrebam cui ii este incredintata ; ea exista. Este problema lui Dumnezeu, nu a oamenilor, de a-si alege purtatorii marturiei. Adevarurile marturiei lui Dumnezeu care au inceput cu crestinismul, sunt repuse in lumina ; ele sunt proclamate. Daca n-ar fi decat doi crestini in lumea intreaga sa mentina aceasta marturie, lucru jalnic din partea omului, ea nu ar fi mai putin decat marturia lui Dumnezeu, lucru infinit de pretios din partea lui Dumnezeu. De asemenea apostolul, vorbind de falimentul Bisericii, are grija sa-i spuna lui Timotei : "Deci nu te rusina de marturia Domnului nostru" (2Tim.1:8).
            Reamintim ca marturia completa despre care vorbim este destinata pentru timpul prezent, deoarece venirea Domnului este foarte aproape. Ferice de cei care sunt atenti , care simt pretul si valoarea ! Dar nu este totul de a primi ; este vorba de a starui si de a-I fi credinciosi. Se poate sa dai aceasta marturie si totusi sa o pierzi din nou, fie printr-o stare lumeasca, fie printr-o neglijenta vinovata. Domnul i-a spus adunarii din Efes, altadata credincioasa sa pazeasca marturia completa a lui Dumnezeu : "Iti voi lua sfesnicul din locul lui" si, intradevar i l-a luat. Lumina a fost incredintata altora. Vrem sa fim noi din cei "altora" ? Primim aceasta lumina din mana Domnului ? Si daca am primit-o, o vom pune sub obroc ? Va avea ea pentru noi un efect practic, intr-o sfanta despartire de lume, de toate sistemele ei, de religia ei ? Aceasta lumina ne va aduna ca sa realizam ca Adunarea Dumnezeului celui viu este stalpul si temelia adevarului ? (1Tim.3:15). Caci acolo unde adevarul este sustinut si prezentat, acolo gasim Adunarea Dumnezeului celui viu. Vrem sa fim in aceasta Adunare, sau preferam jalnicele si vinovatele noastre asocieri omenesti, in locul marturiei lui Dumnezeu ?
          Am spus ca timpurile noastre se indreapta cu graba spre sfarsit. Apostazia face progrese ingrozitoare. Pe langa idolatria greco- romana, protestantismul, cu toate sectele sale, a abandonat rapid marturia pe care Dumnezeu a dat-o despre Fiul Sau. Nu doar marile adevaruri readuse la lumina, pentru timpul actual, au fost abandonate ; este vorba despre persoana lui Hristos, chiar divinitate Domnului si Mantuitorului nostru sunt atacate ; ispasirea si rascumpararea sunt negate ; persoana Duhului Sfant este ignorata ; Cuvantul inspirat a-L lui Dumnezeu este respins ! Crestinii care respira atmosfera necredintei moderne, uita elementele marturiei lui Dumnezeu cu privire la persoana lui Hristos si a lucrarii Sale. Impotriva aceste revarsari de nelegiuire ce putem face ? Sa gemem si sa suspinam, fara indoiala (Ezec.9:4) ; sa ne rugam de asemeni, fara incetare. Dar sa nu uitam ca "este ceasul cand trebuie sa ne trezim din somn" (Rom.13:11). Sa ascultam ce ne spune Domnul : "Trezeste-te tu, care dormi, si inviaza dintre cei morti si Hristos va straluci peste tine"  (Efes.5:14).
          Poate cineva va auzi inca aceasta chemare, pentru a deveni, in aceste zile din urma, individual si colectiv, purtatorii marturiei pe care Dumnezeu o da in Cuvantul Sau cu privire la Fiul Sau Preaiubit si la rezultatele lucrarii Sale. 

                                       ............................................................................................ 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze