temelia si adevarul

                                        Scrisoarea catre Laodicea 
                                                                  Apocalipsa 3:14-22
                                                                              - V -

                                                      Crestinatatea in ultima ei faza


          Christian Briem



          " Astfel, pentru ca esti caldicel - si nici rece, nici in clocot - te voi varsa din gura Mea "(Apoc.3:16)

          Nu cunosc niciun alt pasaj din Cuvantul lui Dumnezeu unde Domnul sa foloseasca un termen atat de dispretuitor ca cel  de : a varsa (vomita). Starea caldicica si indiferenta sunt in ochii Domnului raul manifestat prin aceasta stare. Stare care atrage mania Domnului impotriva a tot ceea ce o caracterizeaza. Si daca starea crestinatatii in ultima ei faza arata evident acest caracter de indiferenta - si am vazut ca acesta este cazul - atunci Domnul va pune sfarsit, la timpul Sau, la ceea ce ar fi trebuit sa fie marturie pentru El pe pamant.

          Daca sfesnicul nu raspandeste lumina divina, Domnul il va indeparta complet si definitiv de pe pamant. Iata sensul de a o varsa din gura Sa : Domnul nu va mai recunoaste aceasta marturie crestina, aceasta crestinatate ca luminatorul Sau (sfesnic) in aceasta lume. Aceasta varsare nu a avut loc inca, pentru ca Domnul nu a venit inca sa ia Mireasa Sa. El nu va varsa niciodata din gura Sa pe niciunul din ai Sai, pe care i-a rascumparat cu pretiosul Sau sange. El a spus : "... cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afara " (Ioan 6:37). Dar pentru crestinatatea de nume, asa cum se prezinta, judecata este aproape. " Iata, Judecatorul sta inaintea usii " (Iacov 5:9).

          Pentru exercitarea judecatii, vor fi, ca si in situatia poporului Israel, diferite trepte sau etape. Este mai intai atentionarea. Este ceea ce auzim noi astazi. Apoi Domnul Isus ii va rapi pe adevaratii credinciosi de pe pamant si se va intalni cu ei in vazduh ( 1Tes. 4:16,17), ca sa-i duca apoi in casa Tatalui. Acesta va fi un eveniment extraordinar pentru noi, dar pentru crestinatatea fara viata care va fi lasata pe pamant, rapirea sfintilor va fi cel mai solemn decret de condamnare. Intr-adevar, atunci va fi o despartire a binelui de rau ireversibila, care nu va mai putea fi pusa vreodata in discutie. Astfel, se pare ca momentul rapirii sfintilor coincide cu momentul cand Domnul va varsa din gura Sa crestinatatea de nume fara viata. Ar putea El sa exprime de o maniera mai clara dispretul Sau pentru Laodiceea si lepadarea Laodiceei ca sfesnic al Sau, decat luand pe sfintii ceresti la Sine in glorie, si lasand aici jos marea masa de crestini fara viata ? Este un gand solemn.

          Dupa rapirea celor credinciosi, Laodiceea va ramane cu siguranta un anumit timp pe pamant, sub o forma sau alta ; dar nu va mai fi recunoscuta ca sfesnic. Diavolul va profita foarte rapid de marturia crestina fara viata care va ramane, pana cand ea va fi in sfarsit nimicita definitiv de Domnul, in judecata Babilonului cel mare (Apoc.18). Dupa acea, nu numai ca nu va mai fi vorba de un sfesnic crestin, dar chiar de crestinatate pe pamant, nici macar sub forma unei marturii exterioare.

          Aceasta este de fapt evolutia trista si umilitoare a Bisericii ca sfesnic pe pamant ! Totusi, Domnul are in toate timpurile un drum pentru cel credincios - un drum pe care poate merge si glorifica pe Domnul.