Translate

duminică, 25 mai 2014



                                           Comuniunea crestina 

                                                            - IV -


          Arend Remmers



                       Comuniunea la Masa Domnului ( 1 Cor. 10:14-24)

          Crestinii de la inceput staruiau in invatatura si comuniunea apostolilor, dar de asemenea in frangerea painii si in rugaciuni ( Fapte 2:42). Ordinea in care aceste activitati sunt infatisate este remarcabila. Confirma ceea ce am vazut mai inainte, si ne conduce sa facem un pas mai departe. Comuniunea personala a celor credinciosi cu Dumnezeu este temelia a ceea ce realizeaza unii cu altii, si aceasta dubla comuniune isi gaseste expresia cea mai inalta in frangerea painii.
         In noaptea dinaintea suferintelor si rastignirii Sale, Domnul Isus a instituit aceasta masa de aducere aminte a mortii Sale. Impreuna cu ucenicii Sai, a mancat pentru ultima data pastele, pentru ca apoi sa mearga sa-l implineasca ca adevaratul miel pascal ( 1 Cor.5:7). Atunci cand Domnul Le-a dat ucenicilor Sai painea si paharul ca simbol al trupului pe care L-a dat si a sangelui Sau varsat, Le-a spus : " Faceti aceasta in amintirea Mea " ( Luca 22:19). Totusi, invitatia Domnului : " Beti toti din el ", relatata in Matei 26:27, arata deja ca o astfel de masa nu trebuie sa fie o problema strict personala, fiecare mancand si band pentru sine ; ea este expresia comuniunii celor rascumparati. La Masa Domnului, ei vestesc moartea Mantuitorului lor pana cand El va veni, si adora impreuna pe Fiul si pe Tatal. De asemenea acolo, ceea ce este Dumnezeu, lumina si dragoste, trebuie sa fie aratate in unitatea si comuniunea copiilor Sai, lucrata prin Duhul Sfant. Domnul Isus este Centrul spre care sunt indreptate toate inimile ; de asemenea la Masa Sa lucrarea carnii si lumea nu trebuie sa aiba loc.

                         Masa Domnului

          In prima sa epistola catre Corinteni, Pavel le prezinta privilegiul comuniunii celor credinciosilor la Masa Domnului, si responsabilitatile legate de aceasta ( 10:14-22). Si astazi, pentru noi, gandul lui Dumnezeu cu privire la acest subiect si-a pastrat toata valabilitatea.
          Cei dintai crestini din cetatea greceasca Corint aveau cu siguranta multa cunostinta ( 1 Cor.1:5), dar, in practica, existau printre ei diviziuni, certuri si alte manifestari negative. Printre acestea din urma, amintim legatura lor cu idolii pe care i-au slujit inainte de convertirea lor, si de asemenea purtare nepotrivita fata de frangerea painii. Astfel, in a doua parte a primei sale epistole, Pavel trebuie sa le dea Corintenilor invataturile de baza cu privire la comuniunea lor ca madulare in Trupul lui Hristos.
          Apostolul le prezinta mai intai partea pozitiva a comuniunii. Atunci cand ei se adunau la Masa Domnului, lucru care avea loc cu regularitate in prima zi a saptamanii ( Fapte 20:7), aratau, prin participare la paine si la pahar, unitatea si comuniunea cu Domnul si intre ei. Cea mai inalta comuniune la care oamenii au putut fi chemati, aceea de  rascumparati impreuna cu Rascumparatorul lor, isi gaseste acolo expresia cea mai frumoasa. Corintenii se pare ca ignorau faptul ca a manca impreuna din aceeasi paine si a bea din pahar reprezinta o forma de comuniune. Dupa cum am aratat mai sus, comuniunea nu inseamna doar o parte interioara ; de asemenea exista si o parte exterioara. Aceste doua aspecte fac in mod special obiectul versetelor 14 la 22 din 1 Corinteni 10.
       Indepartandu-se de ordinea stabilita, Pavel mentioaneaza mai intai " paharul binecuvantarii " (v.16), care ofera contrastul infinit cu ceea ce Domnul Isus la crucea a trebuit sa bea pana la fund ( Luca 22:42). In timpul jertfelor din Vechiul Testament, mai intai se stropea sangele pe altar ; la fel in pasajul nostru, primul lucru citat este paharul, ca imagine a " comuniunii cu sangele lui Hristos ". Continutul paharului este un simbol al sangelui pretios al lui Hristos varsat pentru noi, acest sange care ne-a castigat o rascumparare desavarsita si eterna de pacatele noastre si de dreapta judecata a lui Dumnezeu, si ne-a dat o intrare libera in Locul prea sfant, in prezenta intima a lui Dumnezeu ( 1 Pet. 1:19 ; Efes. 1:7 ; Evrei 10:19). Beau din pahar, toti cei care, prin credinta, au parte de rezultatele binecuvantatului sange al lui Hristos si pot in principiu sa exprime comuniunea lor cu El. In exprimarea colectiva a acestui act, vedem de asemenea ca toti cei care au fost rascumparati prin acest sange pretios au comuniune unii cu altii.
          " Painea, pe care o frangem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos ? " (v. 16). Painea, de asemenea este un simbol, si de fapt in dublu aspect. Reprezinta odata trupul sfant al Domnului care S-a dat pentru noi, si trupul Sau spiritual, care este Adunarea. Mancand dintr-o singura paine, exprimam deci o dubla unitate si o dubla comuniune, mai intai cu Domnul Isus care si-a dat trupul Sau ca jertfa pentru noi, si apoi, intre noi, ca madulare ale trupului Sau intr-un sens spiritual.
          Pavel explica acest al doilea aspect al frangerii painii in versetul 17. Privind la cei credinciosi care mananca dintr-o singura paine, apostolul le spune ca ei exprima prin aceasta un fapt : cei multi alcatuiesc un singur trup. Aceasta este o aluzie la Adunarea lui Dumnezeu, alcatuita din toti cei care cred in Domnul Isus si sunt botezati prin Duhul Sfant intr-un singur trup. Expresia folosita " un singur trup " exprima in mod special unitatea celor credinciosi ( 1 Cor. 12:12,13). Este clar ca adunarea din Corint nu reprezenta Trupul lui Hristos in totalitate. In Noul Testament, trupul este privit sub trei aspecte :

          - Dupa gandul lui Dumnezeu, care isi va avea implinirea sa in glorie, Trupul cuprinde pe toti cei credinciosi de la Cincizecime si pana la rapire ( Efes. 1:22,23) ;
          - De asemenea, Trupul este alcatuit din multime tuturor credinciosilor care traiesc pe pamant la un moment dat, din lumea intreaga ( Efes. 4:4) ;
          - Local, Trupul este reprezentat prin adunarea care se strange intr-un anumit loc, adica de toti credinciosii care locuiesc in acel loc ( 1 Cor. 1:2 ; 12:27).

          In pasajul nostru, acest ultim aspect este luat in mod special in considerare, dar nu-l putem desparti de primele doua, mai ales de al doilea. Mancand impreuna dintr-o singura paine, credinciosii vestesc, ca adunare locala din Corint, unitatea lor si comuniunea lor cu Hristos si cu toate madularele Trupului Sau de pe intregul pamant. Masa Domnului este unica reprezentare unde este posibil sa vedem un singur trup, Adunarea.
          Prin moartea Sa la cruce, Domnul Isus a " adunat intr-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti " ( Ioan 11:52). Potrivit voiei Sale, ei nu alcatuiesc mai multe familii sau case diferite, ci ei alcatuiesc un singur trup, in care Domnul ca om glorificat in cer este Capul. Acum El doreste ca toti cei rascumparati sa proclame unitatea lor la Masa Sa, pana cand El va veni ca sa ii rapeasca pentru a-i duce in casa Tatalui. Strans legat de acest fapt capital, pasajul acesta are si alte lectii serioase care cer o atentie deosebita din partea noastra.
          In sine, frangerea painii este un act exterior. Prin paine si pahar, Domnul a lasat a lor Sai semne vizibile. Acestea le amintesc de fiecare data cand ei se strang la Masa Sa, de moartea Domnului ca temeliea tututror binecuvantarilor ; si, impartindu-le intre ei, exprima intr-o maniera exterioara si vizibila comuniunea cu El si intre ei. Nu este vorba aici de un act nesemnificativ sau secundar ! Atunci cand duhul si sufletul sunt preocupate cu Domnul Isus, trupul nu poate ramane indiferent facand lucruri care sunt in contradictie cu un astfel de memorial, cum era cazul printre Corinteni. Totusi, pentru sustinerea argumentelor sale, si inainte de a ajunge la punctul care reprezinta adevaratul motiv al expunerii apostolului, el aduce un exemplu scos din istoria poporului Israel.
        Atunci cand Israelitii mancau din jertfa de pace ( singura jertfa la care fiecare putea in pricipiu sa ia parte dupa Levitic 7:19), ei erau in comuniune cu altarul lui Dumnezeu. Preotul facea stropirea cu sangele jertfei de pace pe altar, ca simbol de ispasire ; apoi ardea grasimea, elementul cel mai pretios al darului, un miros placut pentru Dumnezeu. Era mancarea Sa, painea Sa. Pieptul si spata dreapta reveneau preotilor, iar cel care aducea darul putea sa manance din restul de carne impreuna cu oricine era curat potrivit legii ( Lev.3 si 7:11-38). Avem aici inaintea noastra o masa sfanta luata in comun intr-un loc sfant.
          Chiar daca, in Vechiul Testament, cuvantul comuniune nu este folosit, sensul pe care il exprima reiese clar din acest loc. Masa luata impreuna, in care Dumnezeu, preotii si in cele din urma orice Israelit curat primea o parte, este o imagine miscatoare a comuniunii cu Dumnezeu pe temelia singurei jertfe a lui Hristos. Dar comuniune cu Dumnezeu este ceva sfant. De aceea existau cerinte stricte cu privire la curatia celor care participau.
          In Maleahi 1:7 si 12, altarul arderii de tot este de asemenea numit " Masa Domnului " - aproape patru sute de ani inaintea folosirii aceluiasi termen in Noul Testament. Pavel se foloseste fara nicio indoiala de asemanarea dintre faptul de a manca jertfa de pace si participarea la Masa Domnului, pentru a pune in evidenta sfintenia comuniunii, la care credinciosii din Corint au fost chemati, si care isi gaseste expresia sa cea mai inalta la Masa Domnului. In cele doua cazuri, este vorba de un act exterior imbracat cu o semnificatie importanta. A manca impreuna este in fapt o forma de comuniune. Daca asa era pentru poporul pamantesc al lui Dumnezeu, cat de mult ar trebui cei rascumparati sa se bucure de un astfel de privilegiu, ei care, prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, au fost introdusi intr-o unire si comuniune atat de minunata cu El !
          Expresia " Masa Domnului " nu se gaseste, in Noul Testament, decat in 1 Cor. 10:21. Desigur, ea nu desemneaza mobilierul pe care sunt asezate painea si paharul. Altarul din Vechiul Testament nu era mai mult decat o masa in sens propriu. Masa Domnului este un simbol. Ea arata comuniunea cu Hristos si cu madularele Trupului Sau in virtutea jertfei si mortii Sale pe cruce. Dupa dorinta Domnului, actul vizibil trebuie sa reflecte comuniune si credinta noastra interioara. Comuniune interioara cu El fara o participare exterioara la frangerea painii reprezinta cu siguranta ceva incomplet, nedesavarsit inainte Domnului ;  dar cat de nepotrivit este mentinerea unei relatii exterioare atunci cand nu exista o comuniune interioara cu El. Era cazul credinciosilor mentionati in 1 Cor. 11:29,30, pe care Dumnezeu a trebuit sa-i pedepseasca, sau situatia unui om care traieste in pacat, asa cum este cel despre care se vorbeste in 1 Cor.5 ; o astfel de persoana trebuie sa fie exclusa de la orice forma de comuniune                        

    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze