temelia si adevarul

                           Comuniunea crestina 

                                                                   - IX -


          Arend Remmers


          1     Comuniunea crestina de astazi

          Satan nu se odihneste niciodata. Activitatea sa neincetata a produs in crestinatate o stare de confuzie, incat astazi nu mai este posibil realizarea comuniunii practice cu toti cei credinciosi. Totusi, chiar si in aceste imprejurari, credinciosul poate sa se bucure intr-un mod personal de comuniunea cu Dumnezeu. Amintim ca acest privilegiu apartine fiecarui copil al lui Dumnezeu din orice timp. Gasim un exemplu incurajator la Enoh, care a trait inainte de potop, cand pamantul era stricat si plin de violenta. In cap. 5 din Geneza, de doua ori citim ca el " umbla cu Dumnezeu " ( v.22 si 24). Enoh savura o comuniune intima, profunda cu Dumnezeu, o comuniune pe care orice credincios poate sa o cunoasca chiar si astazi, in asteptarea venirii Domnului.

            2     Cu Dumnezeu

            Sa ne gandim numai la cuvintele rostite de Domnul destinate adunarii din Laodiceea : " Iata, Eu stau la usa si bat ; daca va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el, si el cu Mine" ( Apoc. 3:20). In timpul ultimei etape a marturiei crestine pe pamant, Domnul se adreseaza in mod personal credinciosului, si cuvintele Sale contin o dulce mangaiere si o chemare duioasa. In rabdarea Sa fata de noi, s-a coborat pana acolo incat sa se adreseze fiecaruia din ai Sai in particular : Deschide-Mi usa !

         Domnul nu forteaza niciodata pe cineva care nu doreste prezenta si comuniunea Sa. Nu a facut-o la inceputul perioadei harului si nu o va face nici la sfarsit. In ziua invierii, mergand cu cei doi ucenici coplesiti de intristare, care se duceau de la Ierusalim spre Emaus, " El s-a facut ca vrea sa mearga mai departe " ( Luca 24:28). Doar cand ei " L-au rugat staruitor, spunand : Ramai cu noi, pentru ca este spre seara si ziua s-a plecat ", Isus a intrat si a ramas cu ei. Si atunci, intr-o clipa totul s-a schimbat ! Inimile lor fiind deja incalzite de cuvintele Sale, si in timpul mesei luate impreuna cu El, ochii lor s-au deschis si au vazut gloria si maretia Sa.

          In epistola adresata Laodiceei, Domnul rosteste o judecata aspra asupra starii caldicele din aceasta adunare ; dar in acelasi timp, cu dragoste, cheama pe fiecare in mod personal sa traiasca in comuniune practica cu El in aceste ultime momente inainte de venirea noptii, cand nimeni nu mai poate sa lucreze.

          Domnul bate la usa si asteapta ca sa-I deschidem, astfel ca El sa se bucure de comuniunea cu noi si noi cu El. In ciuda stricaciunii crescande din crestinatate, comuniunea cu Fiul si cu Tatal Sau, devenit Tatal nostru, ramane posibila intr-un mod personal pana la sfarsit, pentru fiecare credincios. Ce mangaiere minunata ! In timpul zilelor grele din vremurile din urma, aceasta comuniune poate sa fie partea si bucuria fiecaruia dintre noi ! La sfarsitul epistolei sale, Iuda ne lasa o incurajare : " Dar voi, preaiubitilor, zidindu-va pe credinta voastra prea sfanta, rugandu-va prin Duhul Sfant, pastrati-va in dragostea lui Dumnezeu, asteptand indurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viata eterna " ( v. 20,21).

          3     Unii cu altii

          Dar in ce stadiu se afla astazi comuniune celor credinciosi intre ei ? Prin lucrarea lui, Satan a facut sa patrunda o multime de invataturi gresite si tot felul de comportamente rele in crestinatate. Chiar si adevaratii copii ai lui Dumnezeu ii sunt de asemenea victime. In consecinta, realizarea unei comuniuni depline intre toti credinciosii in lumina lui Dumnezeu nu este posibila ; pot sa se bucure de aceasta parte doar cei care traiesc despartiti de orice rau ( Efes. 5:7-14).

          Totusi, astazi mai mult ca niciodata, crestinatatea si-a inmultit eforturile pentru a realiza o unitate si o comuniune de mare anvergura. Initiativele miscarii ecumenice ale bisericilor si ale aliantelor evanghelice sunt cele mai cunoscute, dar exista si alte numeroase activitati care se desfasoara intr-un cadru mai restrans. Aceste diverse demersuri se centreaza asupra unui punct : plecand de la cel mai mic numitor comun, adica initiatorii cauta asemanari, si lasand deoparte orice ii "desparte". Aceste eforturi conduc inevitabil la compromisuri, in cele din urma la toleranta sau adoptarea ideilor nebiblice, la comuniunea cu raul si asemanarea cu lumea. Toate elementele care ne impiedica comuniunea cu Tatal, Fiul si unii cu altii, si o fac in final imposibila.

          Pe de alta parte, o despartire exagerata fata de lume poate duce la un "sentiment de solidaritate" fariseic si mandrie care nu are nicio legatura cu adevarata comuniune. Despartirea de rau si judecarea vointei proprii nu constituie in sine o garantie de comuniune. Mai de graba se observa contrariul : comuniunea intima in lumina lui Dumnezeu ne poate pazi de orice exces, si de tentatiile lumii, dar de asemenea de orice alianta care nu are consimtamantul Sau.

           Un alt pericol care se remarca astazi vine din importanta excesiva data sentimentelor in viata de credinta. Se cauta ceva unde sa ne simtim bine, si aceasta cautare este realizata dupa propria comoditate si nu dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Comuniunea bazata pe Biblie nu este o problema de senzatii, desi nu putem sa facem abstractie de sentimente. Cuvantul lui Dumnezeu ( si nu ce simtim) ramane singura masura corecta,   atunci cand vine vorba de a judeca - si de asemenea in ceea ce priveste comuniunea.