temelia si adevarul

                                  Meditatii asupra Romani 8:12-27
                                                                     - IV -


          J.N.Darby

          Versetele pe care le-am citit ne arata efectele prezentei sau a pecetluirii cu Duhul Sfant ; cele care urmeaza prezinta ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi, in afara noastra, si de orice lucrare a Duhului Sau in inima ; de aceea sfintirea este omisa in v. 29-30. Este un subiect nou : predestinarea, indreptatirea si glorificarea in afara noastra.

          De la inceputul capitolului pana la sfarsitul v. 11, am vazut marile principii morale care caracterizeaza pe Duhul Sfant si lucrarea Sa asupra sentimentelor noastre. Acesta este raspunsul la intrebarea : "Cine ma va elibera din acest trup al mortii ?" Apostolul prezinta lucrarile Duhului, puterea invierii aplicata mai intai sentimentelor, apoi si trupului. Indiferent de natura lucrarilor Duhului in noi, una este de a avea dorinta, si alt lucru este de al avea pe Duhul Sfant in noi ca pecete.

          (v.12). Din momentul in care avem o alta viata decat cea a carnii, putem spune ca nu mai datoram nimic carnii. Dumnezeu a condamnat pacatul in carne. Dar cum L-a condamnat ? In aceea ca Hristos s-a aratat in asemanarea carnii pacatului si pentru pacat ! Atunci cand ajung sa ma cunosc, inteleg cat de rea este natura mea si pacatul in carne vrednic de condamnat ; dar cand Il vad pe Hristos facut pacat, vad mai mult decat raul din mine, il vad condamnat inaintea lui Dumnezeu. Cand intelegem aceasta gandurile noastre se schimba cu privire la pacat. Vad desavarsirea sfinteniei in Isus, impreuna cu cunoasterea harului care nu imi mai imputa pacatul. Pot sa stau in prezenta adevarului fara sa pier, pentru ca vad in Isus harul si adevarul locuind impreuna. Nu mai sunt dator carnii, nu mai am nevoie de ea in niciun fel, nici pentru a ma face fericit sau nenorocit. Carnea nu mai inseamna "eu", pacatul in carne a fost condamnat in Hristos. De acum inainte Hristos este "eu", caci El este viata mea. Carnea nu mi-a facut decat rau si deaceea nu mai are niciun drept asupra mea ; din contra, "eu" am dreptul sa-i zic : nu mai am nevoie de tine. La v. 13, trupul si carnea sunt identificate impreuna, trupul fiind considerat locuinta acestui principiu al pacatului.

          (v.14-18). Nu este nicio indoiala cu privire la pozitia noastra inaintea lui Dumnezeu ; suntem copii si mostenitori. Aceasta este intemeiat pe de-o parte pe faptul ca nu mai este nicio condamnare, iar pe de alta parte ca Hristos ne-a dat viata Sa.

          Primul verset din cap. 8 este un rezumat al cap. 5 din epistola ; al doilea verset un rezumat al cap. 6 si al treilea un rezumat al cap. 7. Dupa cum orice consecinta a pacatului lui Adam apasa asupra noastra, avem acum orice consecinta a dreptatii si a vietii a Celui de-al doilea Adam. Duhul Sfant a venit sa locuiasca in noi, pentru ca sa putem intelege si a ne bucura de ceea ce Ii apartine lui Hristos ca al doilea Adam, lucruri pe care chiar sufletul inoit nu le-ar putea intelege fara El. Dorintele bune nu dau nici siguranta mantuirii, nici pacea, nici cunoasterea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Avem nevoie de prezenta Duhului Sfant care pune in noi pecetea lui Dumnezeu pe aceste lucruri. El imi adevereste ca cel care are aceste dorinti bune este viu si poseda ceea ce si Hristos poseda ; El ma face sa inteleg rezultatul dreptatii lui Hristos, adica gloria care apartine Celui de-al doilea Adam. Cu cat cunosc fericirea, gloria impreuna cu Hristos, cu atat vad nenorocirea pe care a introdus-o pacatul si harul lui Dumnezeu si plinatatea lucrarii lui Hristos.

          Intelegand aceste lucruri, simt povara aceste creatii, de care apartin inca ca si creatura, asteptand rascumpararea trupului. Sub lege, aveam un duh de robie si de teama. Acum suntem eliberati. Paranteza din v. 17 : "Daca, in adevar, suferim impreuna cu El", arunca ca o umbra asupra acestui frumos tablou, dar este imposibil de a fi impreuna cu Hristos fara a suferi ; este imposibil ca cel care are Duhul lui Hristos, este imposibil ca cel care cunoaste dragostea si sfintenia lui Dumnezeu, ar putea fi in aceasta lume intinata fara sa sufere.

       Asteptarea vie a creatiei este descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Suntem inca in aceasta creatie in ce priveste trupul, desi in Hristos facem parte din noua creatie. Creatia nu poate acum sa inteleaga  harul. ; cand se va arata gloria va fi eliberata.

          (v.23). Stim ca intreaga creatie suspina. Ce stare este cea care ofera placerile lumii, care nu sunt altceva decat eforturi pentru a insela si a nu remarca suferinta si stricaciunea introduse prin pacat. Atingem pe deoparte gloria lui Hristos, iar pe de alta parte robia si stricaciunea ; nu este de mirare ca viata noastra este o taina. Cu cat intelegem mai mult gloria si binecuvantarea, cu atat intelegem suferinta care ne inconjoara. Duhul Sfant face din noi canale de suspine trimise spre Dumnezeu. Simtind suferinta creatiei, poate nu stiu ce sa cer pentru ajutorarea si eliberarea ei. Duhul Sfant care este in mine ma indreapta spre Dumnezeu ; pot cel putin sa suspin, pentru ca simt aceste lucruri. Cel care cerceteaza inimile stie care este gandirea Duhului, care se identifica cu suferintele noastre si mijloceste pentru noi dupa voia lui Dumnezeu. Exista pe deoparte orice duiosie a lui Dumnezeu care intelege nevoia si suferinta, si pe de alta parte raspunsul lui Dumnezeu la aceasta nevoie pe care doar El o cunoaste.

          Nu este vorba de aceste suspine sub lege. Duhul Sfant devine in noi un Duh de mijlocire si de rugaciune, si Dumnezeu raspunde potrivit cu simpatia Duhului Sfant la aceste nevoi pe care le exprima. Noi suntem in trup si aceste suspine ale creatiei sunt ale noastre, si acestea sunt cele care aduc o eliberare deplina. Dumnezeu pune lacrimile noastre in burdufurule Sale. Aceasta este expresia Duhului lui Hristos in inima crestinului in mijlocul unei creatii cazute si in suferinta.

          Este important sa deosebim aceste suspine de ceea ce este prezentat la sfarsitul cap. 7, unde sunt gemete produse datorita cunoasterii legii. Nu mai este vorba pentru noi de intrebari pe care le ridica legea, caci in moartea lui Hristos  noi suntem morti fata de lege. Desi nu stim cum trebuie sa cerem ceea ce este potrivit, stim totusi ca Dumnezeu va face ca toate lucrurile sa lucreze impreuna spre binele nostru. Toate acestea sunt consecinta Duhului Sfant in noi. El este Cel care produce suspine, nu stare unui suflet sub lege.