temelia si adevarul

                                         Meditatii asupra Romani 8
                                                                    - I - 


          J.N.Darby

          Gasim in acest capitol, atat de bogat in multe aspecte, doua binecuvantari deosebite pe care prezenta Duhului Sfant ni le prezinta :

          1. O legatura atat de stransa cu Dumnezeu, care adesea nu o putem intelege cand apostolul vorbeste despre Duhul Sfant sau despre starea inimii noastre.

          2. Puterea lui Dumnezeu Insusi, si in acest caz Duhul Sfant, este distinsa de starea noastra interioara.

          Daca este vorba de comuniune, Duhul Sfant este in noi insine, intr-un anumit sens, dar la fel avem nevoie de puterea lui Dumnezeu care sa lucreze in noi, dar si independent de noi.

         Ceea ce distinge crestinul, este constienta relatiilor sale cu Dumnezeu. Duhul produce in el afectiuni care se indreapta spre Dumnezeu ca primele roade ale inimii : dragoste, bucurie, pace. Vorbesc astfel, deoarece presupun un crestin care a inteles pozitia sa in Hristos.

         Sa ne amintim mereu ca lucrarea lui Hristos nu este doar pentru a ne mantui, ci pentru a ne aseza intr-o pozitie unde ne bucuram de prezenta lui Dumnezeu Insusi : "Hristos a suferit..., Cel drept pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca la Dumnezeu" (1 Pet.3:18). Din acel moment suntem in prezenta Sa, nu intr-o stare de robie, nici pentru a tremura inaintea Lui, ci cu afectiuni izvorate din harul fara margini care ne-a adus in aceasta prezenta. Il cunoastem pe Dumnezeu ca pe Acela care ne-a adus la El ; Duhul Sfant care ne-a fost dat locuieste si lucreaza in noi. El este cel care produce in noi afectiuni potrivite cu pozitia in care dragostea lui Dumnezeu ne-a asezat. Duhul Sfant nu ne da doar siguranta ca putem fi, dar ca si suntem acolo. De aceasta este legata bucuria acestei pozitii. Dumnezeu este pentru mine un prieten, nu un judecator ; merg la El, sunt cu El, si, prin urmare, ma bucur de prezenta Sa. Aici nu este vorba de valoarea sangelui lui Hristos, fundamentul de neschimbat al relatiilor noastre cu Dumnezeu, ci de starea unde suntem in virtutea lucrarii lui Hristos.

          "Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei in Hristos Isus". Lucrarea Sa a nimicit orice posibilitate. Nu este nici o condamnare, nu pentru ca Hristos a murit, ci pentru ca eu sunt in El. Este o pozitie in care ma gasesc. Pacatosul are nevoie sa fie adus inaintea lui Dumnezeu prin sangele lui Hristos, dar, in acest pasaj, credinciosii isi au locul lor inaintea lui Dumnezeu in Hristos, asa cum este El. Apostolul nu spune : Nu este nici o condamnare pentru ca Hristos a murit, ci pentru ca "legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a eliberat de legea pacatului si a mortii". Daca inima lui Dumnezeu a fost satisfacuta sa ne aduca la El, a fost pentru a ne condamna ? Aceste doua lucruri sunt incompatibile si se exclud una pe alta.

        Acesta este secretul sigurantei, pacea duhului, bucuria pe care crestinul trebuie sa o aiba chiar in mijlocul luptelor. Credinta face aceasta : judeca dupa cum judeca Dumnezeu, dupa gandurile si afectiunile Sale ; si iata cum judeca El : "Vedeti ce dragoste ne-a daruit Tatal : sa fim numiti copii ai lui Dumnezeu". Din acest fapt decurg consecinte practice : Daca suntem in Hristos, viata lui Hristos, caracterul Sau, se vor vedea in noi. Gandirea carnii si gandirea Duhului sunt in contradictie. Carnea nu poate sa-I placa lui Dumnezeu, dar, daca ati venit la El, veti gasi o astfel de intimitate intre Duhul si starea noastra, incat aceasta din urma este doar eu si Duhul. Nu se poate desparti viata din mine de Duhul care actioneaza in aceasta viata. Il iubesc pe Dumnezeu ; Duhul Sfant produce aceste sentimente in mine. Lucrurile pe care Duhul le descopera sunt din sfera acestor sentimente. Carnea are poftele sale ; acestea sunt lumea si lucrurile din ea, dar exista ganduri ale Duhului care sunt viata si pace si lucruri ale Duhului care sunt cu totul separate de lumea aceasta.

       Lucrarea vitala a Duhului Sfant produce aceste sentimente care sunt atat ale mele cat si ale Sale. Avem gandurile Duhului ; ne putem bucura de Dumnezeu si ne glorificam in El, ne gasim placerea si afectiunile noastre in Hristos, in care Dumnezeu Isi gaseste placerea si afectiunile Sale.

          In versetele 9-11 intalnim trei caractere ale lucrarii Duhului Sfant in noi :

          1. "Dar voi nu sunteti in carne, ci in Duh". Duhul lui Dumnezeu este pus in contrast cu carnea ; El lucreaza ceea ce Ii place lui Dumnezeu, afectiunile si gandurile Sale. Hristos este modelul acestor afectiuni : "Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui". Duhul lui Hristos este forma luata de manifestarea Duhului lui Dumnezeu. Avem in Hristos Insusi acest Duh, ca forma si afectiuni ale omului in Hristos.

          2. "Dar, daca Hristos este in voi, trupul este muritor din cauza pacatului, dar duhul este viata, datorita dreptatii".

          3. "Dar, daca Duhul Celui care La inviat pe Isus dintre morti locuieste in voi, Cel care L-a inviat pe Hristos dintre morti va face vii si trupurile voastre muritoare, datorita Duhului Sau care locuieste in voi"

          Vers. 12-14. Singurul si marele gand al lui Dumnezeu cu privire la noi, este intotdeauna Hristos. Dumnezeu a facut toate lucurile pentru Hristos. Cand gandul Sau este un gand de har este pentru a ne face asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel intai nascut intre multi frati. Acest gand este prea inalt pentru voi ? Amintiti-va ca Dumnezeu nu poate gandi altceva. Daca Hristos are placere in fiii oamenilor, Dumnezeu nu-i vrea mai putin decat chipul Fiului Sau. El lucreaza deja in noi pentru a ne face asemenea lui Hristos ; vrea sa ne bucuram de El si sa-L glorificam pentru aceasta bucurie. Aceasta ne incurajeaza, ne smereste, ne da putere, ne inspira incredere in dragostea nemarginita a lui Dumnezeu.

         "Pentru ca toti cei care sunt condusi de Duhul lui Dumnezeu, acestia sunt fii ai lui Dumnezeu". Acesta este locul nostru, pozitia noastra ; suntem fii si fiice ale Dumnezeului Atotputernic care ne conduce astfel pe urmele lui Isus.

          Vers. 15-16. Efectul necesar al prezentei Duhului Sfant este de a ne face constienti de infierea noastra si de a ne aseza, in ce privesc inimile noastre, in aceasta relatie. Aceasta nu este doar o doctrina pe care sa ne-o insusim cu o inima indiferenta. Fara aceasta siguranta nu este nici o bucurie. Dumnezeu nu vrea sa ne mantuiasca doar pentru a intra in cer ; El are in vedere propria Sa glorie. Duhul lucreaza in inimile noastre, devenind astfel in noi un Duh de infiere, duhul copiilor. Nu este doar un Duh de dragoste, ci ne da constienta si bucuria relatiei in care Dumnezeu ne-a asezat. Daca nu este asa inseamna ca l-ati intristat pe Duhul Sfant. El nu poate fi martor pentru altceva decat despre gandurile lui Dumnezeu ; nu poate, ca locatar intr-un copil al lui Dumnezeu, sa produca altceva decat afectiuni care decurg din aceasta relatie. Sufletul se poate bucura la un moment dat mai mult decat in altul, ca un copil care se bucura de tatal sau, dar el are sentimentul de a fi copil : "Insusi Duhul marturiseste cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu". Duhul Sfant Insusi ; El nu se schimba, nu poate da doua marturii ; El este mereu acolo , permanent Acelasi, izvorul gandurilor noastre, puterea care da marturie ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Este imposibil ca El sa se schimbe. Acest Duh este Dumnezeu Insusi.

        In versetul 17, apostolul scoate in evidenta consecintele infierii, despre care nu voi insista. In vers. 18-29, avand prin Duhul Sfant constienta gloriei care ne asteapta, cunoscand foarte bine bunatatea lui Dumnezeu, bucurandu-ne de fericirea celor care sunt aproape de El si vazand nenorocirea celor care sunt departe de El, suspinam, nu de pedeapsa, ci din compasiune si cu gandul ca noi ne aflam in mijlocul acestor lucruri. Acesta nu este egoism. Avand Duhul Sfant, inteleg suferinta care este in jurul meu, suspin in necazuri, pentru ca eu am parte de fericire. Dar nu sunt inca in conditia pe care Dumnezeu o vrea pentru mine. Nenorociri, chinuri, boli, moarte, nu sunt ceea ce vrea Dumnezeu, gandul Sau final pentru mine. Dumnezeu este inconjurat de fericire. Il vad pe Hristos in aceasta glorie ; totul straluceste in maretia acestei frumuseti. Suspin, pentru ca trec intr-un trup muritor printr-o lume, care este sub judecata mortii. Suspin, pentru ca am Duhul de viata, care ma face sa inteleg ceea ce vrea Dumnezeu pentru mine. Vorbesc ca si crestin. Chiar suferintele mele decurg din certitudinea ca tot ceea ce este departe de Dumnezeu trebuie sa sufere. Hristos avea constienta infinita a fericirii in care se afla Dumnezeu, se bucura de dragostea Tatalui Sau, dar El era Omul durerilor ; suferea - si in ce masura ! - din cauza nenorocirii omului. Aceasta este, de asemenea, pozitia noastra potrivit Duhului. Suspinam in noi insine, asteptand infierea, eliberarea de trupul nostru muritor. Duhul ne este de ajutor in slabiciunea noastra (v.26). El Insusi mijloceste cu suspine de nespus ; El cunoaste toate lucrurile. "Cel care cerceteaza inimile stie care este gandirea Duhului" (v.27) ; amesteca gandirea mea cu cea a Duhului care mijloceste pentru sfinti potrivit cu voia lui Dumnezeu. Ce gand ! Duhul Sfant produce aceste suspine, nu manifestarile de nemultumire care se afla in noi. Numai ca noi nu stim sa cerem ceea ce este potrivit, si deaceea Duhul mijloceste.

       Pana la finalul capitolului (v.29-39) intalnim lucruri care sunt in afara noastra : "cunoscuti mai dinainte, randuiti mai dinainte, chemati, indreptatiti, glorificati". Nu zice : "sfintiti" pentru ca vorbeste de ceea ce Dumnezeu a facut fara noi ; este in intregime lucrarea lui Dumnezeu. Cine va fi mai puternic decat El ? Cine ne va desparti de dragostea Sa ? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra ?  Este imposibil ca El sa greseasca vreodata, si de aceea sfintenia este lasata de-o parte.

          Dumnezeu ne-a asezat in relatia de copii pentru a ne face asemena chipului Fiului Sau, Duhul Sfant devenind puterea acestor afectiuni si aceasta putere este astfel, ca merge pana la invierea trupurilor noastre.

          Fie ca Dumnezeu sa ne faca constienti ca avem parte de un astfel de har, dar sa ramanem cu Dumnezeu, in liniste si pace, constienti de pozitia in care suntem prin Duhul Sfant care locuieste in noi.