Translate

vineri, 12 septembrie 2014




                                         Meditatii asupra Romani 8
                                                                   - II -

          J.N.Darby


          Din partea lui Dumnezeu nu exista niciun nor : cine ne va desparti de dragostea Sa ? Ne bucuram de favoarea Sa fara nici o rezerva din partea Sa. Avem Duhul de infiere prin care strigam : Ava, Tata ! Nu este nicio condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus : Hristos nu poate fi condamnat.
        Apoi, versetul 3, vine cu puterea practica : suntem eliberati de sub jugul pacatului. De obicei, avem o anumita dificultate cu privire la pacatul in sine, decat cu privire la pacate ; aici este nevoie de eliberare, nu de iertare. Dar puterea acestei eliberari exista ; daca sunt atent, carnea nu mai are niciun drept asupra mea. Exista doua lucruri, pacatele, si carnea care le produce, si moartea lui Hristos se aplica si pentru una si pentru alta. Cand pacatul este scos in fata el este placut carnii, cand este lasat in spate produce amaraciune in constiinta.
          L-am suparat pe Dumnezeu, acum sunt iertat ; eram vinovat, acum sunt indreptatit ; eram intinat, acum sunt spalat. Este important ca eu sa fiu constient de aceasta. Daca cineva mi-a platit datoriile mele, am grija de orice indicatie, astfel ca sa nu mai ramana nimic. Hristos a purtat toate pacatele mele. El este acolo sus pentru ca totul este incheiat. Toate pacatele mele erau viitoare atunci cand Hristos le-a purtat. Dumnezeu a cunoscut totul, si El a pus totul asupra lui Hristos.
      Doua pasaje din aceasta epistola vorbesc de fericirea credinciosului, in al cincilea capitol si in al optulea. In al cincilea, este iertarea pentru neascultare, in al optulea "acum nu mai este nicio condamnare pentru cei care sunt in Hristos Isus". Nu se zice : nicio condamnare pentru cei pentru ale caror pacate a murit Hristos ; ci : pentru cei care sunt in Hristos. Este o pozitie noua. Cum am mai spus adesea, presupunand un tanar apasat de datorii ; tatal sau il elibereaza ; apoi tatal, ale carui afaceri prosperau, il ia asociat pe acest fiu ; din acest moment tanarul zice : capitalul nostru, afacerile noastre, clientii nostri, etc., chiar daca el nu a contribuit cu nimic. La fel si Hristos ne-a unit cu El, ceea ce El are este si al nostru, credinciosul stie ca este al lui Hristos. "In ziua aceea veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu si voi in Mine si Eu in voi" (Ioan 14:20). Inainte de a pleca El a spus : Tatal Meu si Tatal vostru, Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru. El este la dreapta lui Dumnezeu, si eu sunt in El, si El a trimis Duhul Sau cel Sfant pentru ca eu sa stiu aceasta.  Trebuie sa avem o constiinta buna pentru ca inima sa fie libera. Dumnezeu a venit si m-a cautat, cand eram in pacatele mele ; El a zis : Poti sa ai incredere in Mine ? ei bine, iata-Ma aici.
          Am parte de moartea lui Hristos, El a devenit viata mea, ca fiind mort si inviat. In mine nu locuieste niciun bine, trebuia sa aiba loc moartea pentru a ma debarasa de aceasta. Pentru aceasta am fost rastigniti impreuna cu El. Cand zic : Nu eu sunt cel care fac aceasta , ci pacatul care locuieste in mine, aceasta nu ma multumeste ; atunci zic : Eu sunt rastignit impreuna cu Hristos. Totul se schimba : sunt unit cu El ; moartea, viata, acestea sunt capitalurile noastre comune. Eu am murit pe cruce ; Dumnezeu mi-a zis : tu esti mort ; credinta mea apuca acest lucru, am murit fata de pacat si sunt viu fata de Dumnezeu. Legea Duhului de viata care este in Hristos Isus m-a eliberat de legea pacatului si a mortii. Dumnezeu a condamnat pacatul in carne, care este in carne. Aceasta condamnare este implinita, si viata lui Hristos se manifesta cu putere in mine. Ceea ce era cu neputinta legii, a facut Dumnezeu. Legea m-a blestemat, dar nu putea sa condamne pacatul in carne. In Coloseni 3 Dumnezeu zice : Voi ati murit. Credinta spune da. Apoi, purtand moartea in trupul meu viata lucreaza, carnea nu se muta, si viata lui Isus se manifesta in trupul meu. Luand locul meu in moartea Domnului Isus,  purtand in trupul meu "omorarea" Domnului Isus, pentru ca singurul lucru care trebuie sa se manifeste in mine sa fie viata. Aceasta este viata crestina. Duhul Sfant zice : tu esti fiu ; si, prin urmare nu mai recunosc carnea. Conversatia noastra este de acum inainte in ceruri.
        Dar Duhul Sfant cunoaste slabiciunile noastre ; acum gem potrivit cu voia lui Dumnezeu si Duhul mijloceste cu suspine de nespus. In Ioan 11 Hristos plange vazand puterea mortii actionand asupra inimilor. Eu nu stiu cum ar trebui sa cer, dar stiu ca Dumnezeu conduce totul pentru binele meu. El este pentru noi, El ne va da toate lucrurile impreuna cu Isus, El ma indreptateste ; cine ma va condamna ? Cine ma va desparti de dragostea lui Hristos ? El a trecut prin toate lucrurile enumerate in vers. 35, El a devenit om pentru a putea trece. Este nevoie de o constiinta buna, in care sa nu fie niciun pacat, dar sa ne amintim ca remediul care ne asigura eliberarea de carne, se afla in faptul ca noi suntem morti impreuna cu Hristos. Nu se zice ca trebuie sa murim noi. A pune in moarte, aceasta nu inseamna a muri, ci exercitarea unei puteri. Socotesc ca eu am murit ; atunci voi mortifica, voi omora madularele care sunt pe pamant ( Col.3:5).
          Repet pentru ca exista in general, ca sa nu zic totdeauna, mai multe probleme cu privire la carne decat la pacate. Am spus unui crestin : Intreaga datorie ti-a fost platita ; mi-a raspuns : Ce lucru bun ! Dar am adaugat : tu ai murit ; el a protestat : Vai ! nu, m-am suparat de dimineata... Nu suntem eliberati de noi insine pana cand nu suntem dezamagiti de noi insine. "O, nenorocit om ce sunt ! Cine ma va elibera ? " Este ca si cu un copil care a cazut intr-o groapa, si care se afla afundat in noroi. El ii spune tatalui sau care este deasupra : trebuie sa ies de aici. Tatal sau ii zice : da. Copilul face un prim efort pentru a urca, dar aluneca din nou in groapa murdarindu-se mai mult. Priveste din nou spre tatal sau spunand : trebuie sa ma scot de aici. Tatal raspunde : bineanteles. Copilul se forteaza de mai multe ori si de fiecare data cade mai adanc in mlastina. Atunci dezamagit de el insusi ii spune tatalui sau : nu pot, trebuie ca tu sa ma scoti de aici ; si tatal raspunde : ah ! iata ce asteptam ; si el l-a scos afara. "Multumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru" (Rom.7:25).    
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze