Translate

miercuri, 29 octombrie 2014




                                                        Nu te teme, turma mica


               "Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a gasit cu placere sa va dea Imparatia...Ferice de robii aceia pe care, venind, stapanul ii va gasi veghind. Adevarat va spun ca se va incinge si ii va pune sa stea la masa si, apropiindu-se, le va sluji".  (Luca 12:32,37)


          Henri Rossier


          Domnul rezuma prin aceste cuvinte toate indemnurile pe care Le-a dat in acest capitol. Dupa ce a detaliat toate motivele de care ne putem teme, El zice : "Nu te teme"! Voi sunteti o turma mica in mijlocul acestei multimi ostile. Ca si copii ai lui Dumnezeu ar trebui sa fim mai increzatori in dragostea Sa. Nu ne putem increde in numarul nostru, in puterea noastra sau in inteligenta noastra, ci putem sa ne incredem in El. Si vedeti ce lucruri mari a facut Tatal pentru micuta turma! "A gasit placere" - in totalitate fara noi, care suntem fara niciun merit pentru a le primi; "Tatal a gasit placere" - si ne-a pus intr-o relatie cu El Insusi ca preaiubiti ai Sai; "sa ne dea" - nu doar pentru un timp, oferindu-ne o bucurie trecatoare, ci "sa ne dea"; ne da la propriu "imparatia" - imparatia Tatalui, cerul! Harul fara plata al lui Dumnezeu, acesta preocupare si dragostea Sa sunt lucrari care umplu de incredere inima micutei turme!
          Imparatia este a noastra, o avem, putem sa intram  astazi si maine si in fiecare zi. Dar, pentru a ne bucura, trebuie sa facem cateva lucruri. Pentru a intra in casa noastra, avem nevoie de cheie. Domnul aseaza aceasta cheie in mana ucenicilor Sai; le descopera secretul prin care puteau sa intre astazi in stapanirea a ceea ce ei vor avea pentru totdeauna. "Vindeti ce aveti si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, o comoara care nu se pierde, in ceruri, unde hotul nu se apropie, nici molia nu strica. Pentru ca, unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra" (v.33,34). Secretul care ni L-a incredintat, este sa nu avem nimic in stapanire aici pe pamant, de a rupe orice legatura care ne tine legati de lucrurile pamantesti; ne putem folosi de aceste lucruri, care sunt lasate pentru administrare in mainile noastre, pentru a ajuta pe cei saraci si lipsiti, devenind astfel mana Tatalui care stie ca ei au nevoie de aceste lucruri; acestea conducand la a ne face o comoara in cer. Inima atasata de aceasta comoara din cer, trebuie sa mai faca inca un lucru : "Mijlocul sa va fie incins, si lampile aprinse; si voi fiti asemenea oamenilor care-l astepta pe stapanul lor, oricand se va intoarce de la nunta, ca, atunci cand va veni si va bate, sa-i deschida indata" (v.35,36). Trebuie sa luam acum o atitudine de asteptare a Celui care a plecat, dar care este gata sa vina. Se poate sa avem mijlocul incins pentru slujire, pentru umblare, pentru lupta si pentru inchinare. In acest pasaj trebuiau ca ei sa fie incinsi pentru asteptare. Trebuie sa veghem asupra gandurilor si sentimentelor noastre, asupra a tot ceea ce ar putea sa ne distraga si sa ne impiedice sa auzim pasii Mirelui care se apropie. Lampile aprinse nu se refera aici la marturie, ci la vigilenta ca lupta impotriva somnului.
          Daca Domnul lor va veni la a doua sau la a treia straja, "ferice de robii aceia pe care, venind, stapanul ii va gasi veghind. Adevarat va spun ca se va incinge si ii va pune sa stea la masa si, apropiindu-se, le va sluji". Le va da mai mult decat imparatia, mai mult decat bunurile Sale, mai mult chiar decat bucuria Sa. Ceea ce va face pentru ei depaseste masura, daca ar fi o masura la dragostea Sa! Il vom vedea, incingandu-si, El, Stapanul, insemnele de slujitor, asa cum a fost si cum El vrea sa fie totdeauna pentru noi; Il vom vedea coborandu-se, placandu-I sa se coboare in glorie! Pentru ce ? Pentru a sluji El Insusi robilor Sai. Si cum ne va sluji ? Asa cum doar El, slujitorul prin excelenta, stie sa slujeasca. Aceasta nu va fi nici rascumpararea, nici spalarea picioarelor noastre (Marcu 10:45; Ioan 13:4,5); atunci ne va avea la El, noi insine desavarsiti in dragoste. Vom intelege aceasta dragoste fara margini si Il vom lasa sa o faca. Nu vom spune ca Petru : Nu vei cobora niciodata in aceasta pozitie. Nu ne vom mira sa-L auzim spunandu-ne : slujirea Mea este raspunsul la a ta. Raspunsul la slujirea mea! Un astfel de raspuns nu poate decat sa ma smereasca profund astazi, dar in glorie voi intelege, adorand, ca slujirea Sa glorifica etern dragostea Sa, si Il voi lasa sa ma iubeasca cu placere, dandu-I in schimb toate sentimentele unei inimi capabile sa sondeze dragostea desavarsita a Domnului si Mantuitorului meu. "O, adanc al bogatiilor si al intelepciunii lui Dumnezeu! ... A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin" ( Rom.11:33.36).

               Le Seigneur este proche - Domnul este aproape    
         
         


       

               

luni, 27 octombrie 2014




           Cateva cuvinte despre inmormantarea dl. Ladrierre

                                Mogosesti (Romania)*, duminica 14 septembrie 1902


          Samuel Prod'hom


             "Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire, si urmati-le credinta!"  (Evrei 13 : 7).


          Sositi a doua zi, dl. Rossier si cu mine, am avut tristul privilegiu de al revedea pe scumpul d. Ladrierre, al carui trup era inca pe pat. Ce pace si ce odihna erau intiparite pe aceasta fata nobila, ale carei trasaturi, in timpul vietii sale, a exprimat atata bunatate, bunavointa si dragoste ! Cat de frumos va fi atunci cand vom vedea toate aceste caractere ale lui Hristos, exprimate prin acest trup inviat si glorificat, asemenea Mantuitorului sau !
          Duminica de 14 a fost o zi fericita si de neuitat, in ciuda imprejurarii triste. In timpul strangerii de inchinare, la ora zece, am experimentat, in aceasta tara indepartata, prezenta Domnului de o maniera cu totul speciala, simtind in acelasi timp golul lasat de scumpul defunct care se bucura de aceasta prezenta intr-o maniera mult mai inalta decat noi, pentru ca el era cu Domnul in paradis.
          Dupa ce am mancat, am asistat la ultimul ramas bun adresat de membrii familiei ramasitelor pamantesti ale scumpului si iubitului sot si tata. Un ramas bun miscator, facut intr-o durere profunda, dar dominat de un calm si o stapanire de sine, care o da cunoasterea Domnului Isus care a nimicit puterea mortii si a facut sa straluceasca viata si neputrezirea prin Evanghelie. Trupul, pastrat foarte bine, in ciuda celor cinci zile de la deces, a fost asezat intr-un sicriu, si, in jurul acestui cosciug, am citit Ioan 11:21-27 si 32-40, privind mai ales modul in care Domnul Isi face mai intai cunoscuta simpatia Sa la mormantul lui Lazar, inainte de a-Si manifesta puterea Sa in inviere. Aceasta simpatie a ramas, si acum Domnul ne-a facut parte de glorie acolo unde El se afla, totdeauna desavarsit in umanitatea Sa ca in zilele intruparii Sale ; simpatie atat de pretioasa in asteptarea ca El sa-Si puna in valoare puterea Sa in inviere. Am remarcat ca Martei ii descopera adevaruri marete care ii erau necunoscute, invierea dintre morti si  schimbare, "chiar daca va muri va trai" v.25-26 ; dar Mariei, a carei inima era intr-o comuniune mult mai apropiata de cea a lui Hristos, ii descopera ce era in inima Sa, in El, acea dragoste desavarsita revarsata in imprejurarile preaiubitilor Sai ; El se cutremura inlauntrul Sau, era om, dar om care simtea, dupa divina Sa cunostinta, grozavia manifestata de pacat asupra creaturii Sale ; plange cu ea inainte sa-l aduca la viata pe cel care era mort. Scump Mantuitor, totdeauna Acelasi !
          Dupa aceste cateva observatii, asa dupa cum Avraam pe un pamant strain s-a ridicat dinainte moartei sale si a luat-o dinaintea lui, si noi ne-am ridicat pentru a urma sicriul pe care servitorii dl. Holban au venit sa-l transporte. Cortegiu, destul de modest, era alcatuit, in aceasta tara indepartata, de o multime de parinti si prieteni care au venit din toate partile pentru a aduce ultimele omagii acestui iubit si evlavios slujitor al Domnului, venit din Geneva. Doamna Ladrierre si fiul sau mergeau in frunte, apoi doamna si dl. Holban, fiul cel mare al dl. Holban si guvenanta, dl. Rossier si cu mine, apoi valetul de camera ducandu-l pe al doilea copil care nu putea merge datorita accidentului de trasura.
          La cincizeci de pasi de casa, la poalele unei biserici construita pe propritatea dl. Holban, s-a deschis, pentru a primi ramasitele pamantesti ale dl. Ladrierre, un mic cavou apartinand familiei Holban. Imprejur s-a strans inca de dimineata o multime numeroasa de oameni din localitate, curiosi, fara indoiala, de a vedea o inmormantare fara ceremoniile bisericii ortodocse.
     Atunci cand sicriul a fost coborat in groapa, dl. Holban a citit in romana frumosul pasaj din Ioan 3:16, si eu am cautat sa vestesc Evanghelia destul de simplu la aceasta audienta uimita, incepand prin a spune cat de mult a intristat moartea dl. Ladrierre, nu doar familia sa, dar si pe numerosii sai prieteni care au facut din el o pierdere imensa ; dar am adaugat ca in mijlocul acestei intristari, ne bucuram de o mare mangaiere sa stim ca ne vom revedea curand, nu pe acest pamant, ci la Domnul in cer. Apoi am aratat cum pacatosi, intinati asa cum suntem prin nastere, putem sa avem siguranta ca ne vom regasi in acest loc de fericire unde nimic intinat nu va intra ; insistand asupra faptului ca pacatele noastre nu pot fi sterse decat prin sangele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care , pe cruce, a suferit judecata pe care noi am fi meritat-o, Dumnezeu trimitandu-L din cer pentru "ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
          Toti ascultau cu mare atentie aceste cuvinte, traduse in romana de dl. Holban, care a incheiat cu o rugaciune in aceasta limba. Doar Domnul poate face sa incolteasca samanta divina in aceste inimi care sunt, se pare, foarte indiferente si putin exersate cu privire la pacat. Lui ii cerem sa produca rezultate binecuvantate ale acestei dureroase imprejurari, pentru gloria Domnului Isus. Ne-am retras profund miscati si patrunsi de prezenta Domnlui pe care am simtit-o in jurul acestui mormant, in asteptarea glasului puternic al Rascumparatorului sa invie in glorie acest trup pe care noi l-am semanat in slabiciune.
          Scumpi copii, aceasta zi glorioasa vine curand, cand sfintii adormiti in Hristos vor invia mai intai si cand credinciosii care sunt vii vor fi schimbati, pentru a-L intalni impreuna pe Domnul in vazduh. Ne place sa gandim ca, in ziua aceea, nu va lipsi niciunul din cei carora scumpul si iubitul vostru prieten, dl. Ladrierre, s-a adresat atat de mult timp, in "La Bonne Nouvelle" (Vestea Buna), chemari pline de har si de dragoste si care va purtat in inima sa cu o mare grija inaintea Domnului. Multi, prin harul lui Dumnezeu, au raspuns si fac parte din numarul celor care Il asteapta pe Domnul ; dar voi toti care cititi aceasta relatare, sunteti siguri, astazi, ca faceti parte din acest cortegiu glorios care se va inalta de pe pamant, imposibil de numarat, pentru a fi totdeauna cu Domnul ? Daca nu este asa, nu intarziati sa primiti gratuit mantuirea care va este oferita prin dragostea lui Dumnezeu, in virtutea jertfei de pe cruce a unicului Sau Fiu. Cititi, scumpi tineri, cu atentie, ultimul aliniat din scrisoarea pe care va adresat-o, din ianuarie 1902, cel ale carui ramasite pamantesti se odihnesc acum langa biserica din Mogosesti. Fiind mort, el inca vorbeste.


               (*) Localitatea Mogosesti face parte din raionul Herta regiunea Cernauti, actualmente in Ucraina. Dl. Adrien Ladrierre fiind in vizita la fiica sa, dna. Holban, a fost victima unui accident, din care a plecat acasa la Domnul.(n.tr.)


               Preluat din revista "La Bonne Nouvelle" din 1902                

       
         

duminică, 26 octombrie 2014




                                                 Folosirea darurilor


          Samuel Prod'hom


               Darurile date de Domnul Bisericii Sale

          Domnul a dat, din glorie, daruri necesare Bisericii Sale, pana la intoarcerea Sa : "pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunostintei depline a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la masura staturii plinatatii lui Hristos ; ca sa nu mai fim prunci, batuti de valuri purtati incoace si incolo de orice vant de invatatura prin inselaciunea oamenilor, prin viclenia lor in uneltirea ratacirii ; ci, tinand adevarul in dragoste, sa crestem in toate pana la Cel care este Capul, Hristos ; din care tot trupul, imbinat impreuna si strans legat prin ceea ce da fiecare incheietura de intarire, dupa lucrarea fiecarei parti in masura ei, facand crestera trupului, spre zidirea sa in dragoste" (Efes.4:13-16).


               Eficacitatea darurilor

          Cititorul poate va zice : "daca Domnul a dat darurile cu scopul descris in aceste versete, cum se face ca rezultatul este atat de mic ?" Intr-adevar, este atat de trist sa constatam ca aceasta este realiatea. Numai ca nu trebuie sa cautam cauza in ceea ce Domnul a dat ; ci, mai degraba in faptul ca cei credinciosi nu s-au supus Cuvantului Sau pentru a-l pune in practica. Un om ar putea trai in saracie in timp ce poseda o mare avere, dar de care nu se atinge. Toate resursele divine pentru o umblare individuala sau colectiva sunt din belsug, ca in cele mai bune zile ale Bisericii. Ceea ce lipseste crestinului este ascultarea in totul de Cuvant. Crestinii se plang deseori ca exista mai putine daruri astazi ca odinioara. Acest lucru nu este adevarat decat in aparenta, mai ales daca socotim printre daruri si pe fratii care viziteaza adunarile. Fara indoiala, este recunoscut pe buna dreptate ca astazi este multa slabiciune, si ca darurile sunt raspandite in crestinatate ; parasindu-si locul de supunere fata de Domnul, nu mai pot fi, in mana Sa, canale potrivite pentru a transmite Cuvantul Sau. Pentru a fi gata pentru orice lucrare buna, trebuie sa ne despartim de rau si sa ne conformam Scripturii, care se spune ca este "folositoare pentru invatatura, pentru mustrare, pentru indreptare, pentru instruire in dreptate, ca omul lui Dumnezeu sa fie implinit, deplin pregatit pentru orice lucrare buna" (2 Tim.3:16,17).


               Daruri care raman prin scrieri

          Darurile pe care Domnul le-a trimis oamenilor dupa inaltarea Sa in glorie se limiteaza doar la cele pe care le vedem lucrand in zilele noastre ? Capitolul 4 din epistola catre Efeseni ne spune : "El a dat pe unii apostoli si pe unii profeti". Aceste daruri, inca le avem si mai mult decat oricand in scrierile pe care Domnul ni Le-a dat prin ei si care ne sunt necesare pana la sfarsit. Domnul a avut grija sa ne parvina scrierile lor inspirate, care contin adevaruri infailibile ce ne pot conduce pana la venirea Sa. Ce paguba avem daca nu scoatem din Cuvant invatatura lor ca la inceput, "staruiau in invatatura si comuniunea apostolilor, in frangerea painii si in rugaciuni" (Fapte. 2:42).


               Evanghelisti, pastori si invatatori

          La aceste doua daruri de exceptie, Domnul adauga : "pe unii evanghelisti si pe unii pastori si invatatori". De la inceputul Adunarii, si in toate timpurile care au urmat, au existat evanghelisti, pastori si invatatori care, cu mai multa sau mai putina lumina data prin Duhul Sfant, au pus in valoare Cuvantul lui Dumnezeu, unde se gaseste aceasta invatatura. Daca cineva se infatisa intr-o adunare ca pastor sau invatator si nu aducea invatatura lui Hrisros, chiar si o sora trebuia sa-l respinga (2 Ioan 10).


               Adevaruri puse in lumina in sec. 19

          Istoria Bisericii ne arata, vai ! ca invatatura a fost curand falsificata, ducand la starea in care se gasea crestinismul la momentul Reformei. Dumnezeu a ridicat atunci oameni capabili de a pune in evidenta invatatura apostolilor, in mod special indreptatirea prin credinta. Evanghelistii puteau predica mantuirea prin har, si deseori cu pretul multor suferinte ! Aceasta lucrare a avut rezultate frumoase, dar curatia invataturii nu a fost pastrata, si starea a devenit astfel ca la inceputul sec. 19 a fost necesara o trezire. Din nou Domnul da daruri prin care adevarurile apostolilor si profetilor au fost puse in lumina, cum n-au mai fost niciodata de la inceput. A fost mai intai indreptatirea prin credinta asa cum au invatat reformatorii ; apoi aceste daruri au condus pe credinciosi mai departe facandu-le cunoscut ceea ce Cuvantul invata cu privire la Adunare : mai intai prezenta Domnului suficienta pentru a aduna in Numele Sau pe doi sau trei ; apoi libertatea Duhului Sfant in adunare si exercitarea darurilor care sunt randuite de Domnul ; in final adevarurile cu privire unitatea Trupului lui Hristos, in care El este Capul  si fiecare credincios este madular si modul in care este posibil realizarea acestei unitati in mijlocul ruinei prin frangerea painii la Masa Domnului. Adaugati la aceasta venirea Domnului pentru a rapi Adunarea, etc., etc., dar de asemenea in viata practica o despartire totala de tabara religioasa si de lume. Aceste adevaruri le cunoastem, le avem ; cat de pagubiti suntem daca nu ne hranim cu ele si nu le punem in practica. Domnul nu va ridica inca odata daruri noi pentru a scoate la lumina adevaruri deja descoperite. Trebuie sa veghem sa nu le abandonam, mai ale sa nu cadem in indiferenta care a caracterizat Adunarea dupa plecarea apostolilor si apoi dupa Reforma, indiferenta care ne ameninta astazi, unde pe buna dreptate suntem alarmati vazand abandonarea adevarurilor care au fost puse in lumina, si prin care putem lupta biruitori pana la venirea Domnului.


               Intoarcerea la invatatura sfanta de la inceput

          Toti apostolii au indemnat pe sfinti sa se intoarca la invataturile deja cunoscute  ale Scripturii, sa se pazeasca de noutatile duhului omenesc, care nu fac altceva decat sa ascunda adevarul si sa duca duhurile oamenilor in intunericul de unde au fost scoase. Apostolul Ioan indeamna sa se intoarca la ceea ce au invatat de la inceput : "Cat despre voi, ce ati auzit de la inceput sa ramana in voi. Daca va ramane in voi ce ati auzit de la inceput, veti ramane si voi in Fiul si in Tatal" (1 Ioan 2:24). Apostolul Petru zice : "De aceea, ma voi stradui sa va amintesc intotdeauna aceste lucruri, desi le stiti si sunteti intariti in adevarul pe care il aveti. Dar socotesc drept, cat timp, sunt in acest cort, sa va trezesc prin aducere-aminte..., dar ma voi stradui ca si dupa plecarea mea sa puteti oricand sa va aduceti aminte de aceste lucruri" ( 2 Pet.1:12-15). Apostolul Pavel ii spune lui Timotei : "Sa ai un model de cuvinte sanatoase, cele pe care le-ai auzit de la mine, in credinta si dragostea care sunt in Hristos Isus" ( 2 Tim.1:13). "Si cele ce ai auzit de la mine inaintea multor martori incredinteaza la oameni de incredere, care sa fie capabili sa-i invete si pe altii" (2 Tim.2:2). Aceste lucruri invatate prin apostol erau adevaruri cu privire la Adunare. Cuvintele acestor trei apostoli au fost spuse la sfarsitul lucrarii lor. Toti trei au intors pe credinciosi la ceea ce ei au invatat, stiind bine ca tot ceea ce ar putea fi prezentat in afara de aceasta invatatura va fi gresit. Am putea sa-l citam si pe Iuda care indeamna "sa luptati pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna" (v.3). Noi avem totalitatea Scripturilor, si, asa cum am remarcat, avem, in plus, invataturile slujitorilor folositi de Domnul pentru a pune din nou in lumina invatatura Scripturii, care a fost pierduta din vedere sau inlocuita cu invataturile oamenilor. Suntem responsabili, cu Adunarea intreaga, de a cunoaste aceste adevaruri pretioase si de a ne conforma umblarea noastra individuala si colectiva.


               Domnul da si astazi daruri

          Aceasta inseamna ca Domnul nu mai da pastori si invatatori pentru ca avem invataturile celor care au fost inaintea noastra ? Cu siguranta, nu ! El va ridica pana la sfarsitul calatoriei Adunarii, in vederea evanghelizarii, dar si pentru explicarea Cuvantului. Domnul stiind ca avem nevoie de aceste daruri, le-a dat si le va da. Le va pregati El Insusi si le va chema, nu cand vor vrea ele sa mearga, ci cand El va gasi ca este potrivit. Sa ne amintim totusi de ceea ce Domnul ne-a dat prin slujitorii Sai, in mod deosebit in ultimul secol, atunci cand strigatul de la miezul noptii s-a facut auzit : "Iata mirele, iesiti-i in intampinare !" Nu putem sa iesim inaintea Mirelui fara sa ascultam de Cuvantul Sau.
          Intotdeauna este bucurie sa vedem un slujitor pe care Domnul l-a trimis ; dar slujba sa nu trebuie sa sufere pana la  venirea altuia ; din contra, trebuie sa se ocupe cu Cuvantul si aceasta prin scrierile pe care le avem din belsug. Sa spus, pe buna dreptate, ca un adevarat slujitor trebuie sa lucreze astfel incat turma sa-l urmeze. Aceasta are loc totdeauna cand sufletele sunt conduse spre Hristos, si aceasta trebuie sa caracterizeze intreaga slujire. Cei care vestesc invataturi gresite, in loc sa-L prezinte pe Hristos, atrag totdeauna sufletele spre ei insisi ( Fapte.20:30).
          In loc sa ne plangem ca sunt putine daruri, ar trebui sa fim recunoscatori pentru ca avem un numar atat de mare de adevaruri din Cuvant. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne faca sa simtim o nevoie mai mare de a ne hrani cu ele.


               Sa cautam lecturile cu adevarat bune

          In mijlocul atator motive de slabiciune de care suferim in aceasata lume agitata si superficiala, se afla unul care este deosebit de daunator din cauza subtilitatii sale, si care il face pe crestin sa piarda gustul si capacitatea de a intelege scrierile care se refera la Cuvant. Vorbesc de multime lecturilor de orice fel, si in special de cele care sunt recomandate de lume, si chiar de unii crestini, ca "lecturi bune". Ele sunt atragatoare, fara indoiala, dar sunt ele de folos pentru omul cel nou ? Ne invata ele ceva despre Domnul, viata si desavarsirea Sa ? Largesc ele campul cunoasterii noastre in ce privesc Scripturile ? Produc ele judecata de noi insine, asezandu-ne inaintea lui Dumnezeu ? Descopera ele sufletelor noastre din lucrurile lui Hristos, care vor fi partea noastra eterna ? Unele lecturi sunt necesare, pentru a ne pregati, a ne califica in munca, ne ajuta sa cunoastem viata oamenilor credinciosi ai lui Dumnezeu ; aceste lecturi pot fi folosite ca pentru Domnul, ca tot ceea ce ar trebui sa facem. Pe de alta parte, ceea ce nu poate fi pentru gloria lui Dumnezeu (1 Cor.10:31) trebuie lepadat ca apartinand lumii in care suntem straini.


               Sa beneficiem de resursele date de Domnul

          Este inca timpul sa rupem orice asemanare cu lumea, care este cauza marei slabiciuni a marturiei individuale si colective a crestinilor. Sa beneficiem de resursele date de Domnul ; ele sunt depline. Sa avem curaj, ne apropiem de tinta. Sa ascultam acest cuvant al apostolului : "cunoscand timpul, ca este deja ceasul ca noi sa ne trezim din somn, pentru ca acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Noaptea este mult inaintata si ziua este aproape ; sa lepadam deci faptele intunericului si sa imbracam armura luminii...Ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de carne, ca sa-i treziti poftele" (Rom.13:11,12,14).  
       
           

            

             

          

           

luni, 20 octombrie 2014




                                     Sfaturi pentru evanghelisti


          C. Knapp


               "Ce frumoase sunt picioarele celor care vestesc Evanghelia pacii, ale celor care vestesc Evanghelia lucrurilor bune". Romani 10:15

         Aceste reflectii nu au fost scrise in mod special numai pentru crestinii care au capacitatea de a predica. Sunt valabile si pentru cei care, chiar pentru scurt timp, pot vorbi de aceasta istorie minunata a rascumpararii, si carora am dori sa le adresam cateva sugestii practice :

         1. Fi serios. Usuratatea nu este potrivita cand se proclama realitatea groaznica despre moarte, judecata, cer, iad si eternitate ! Limbajul nostru trebuie sa fie intotdeauna caracterizat  de solemnitate fara a fi moralizator, incurajant dar nu dezinvolt.

         2. Fi scurt. Pentru cel care vorbeste pentru prima data in public, cuvintele nu-i vin cu usurinta si de aceea ii este usor sa fie scurt. Dar pentru cel care este obisnuit sa vorbeasca in public si care poseda poate o elocventa naturala trebuie sa-si aminteasca acest indemn : "cuvintele tale sa fie cumpatate" (Ecl.5:2). Predicile lungi sunt de multe ori de putin folos. Cei mai multi oratori pot captiva auditoriu timp de 10 sau 15 minute, dar putini o pot face pentru o jumatate de ora. De cate ori nu am auzit pe cineva vorbind la nesfarsit, cand ar fi trebuit sa se opreasca de mult.

         3. Fi intelept. Evita zonele aglomerate. Indata ce oamenii s-au adunat, du-te : predica imediat. Prietenii care te insotesc sa stea aproape de tine, pentru ca sa se vada mai multi oameni, iar trecatorii vor avea tendinta sa se opreasca. Nu striga, nu ridica tonul - convingerea si claritatea exprimarii sunt de preferat strigatelor. Foloseste adesea imagini sau ilustratii potrivite, asa cum facea si Domnul Isus. Ele contribuie la retinerea atentiei si a pune in lumina ceea ce se spune.

         4. Fi clar si precis. Nu cauta sa abordezi orice tema. Tine minte ca scopul nu este de a oferi ascultatorilor un curs de teologie, ci de a atinge constiinta pacatosilor. O poti face cu cateva fapte clare  din Evanghelie. Daca vrei ca cei care te asculta sa nu fie nedumeriti, fi clar si precis !

         5. Fi moderat. Evita un ton dur si o atitudine aspra. Limbajul trebuie sa fie convingator, dar nu violent. Cand trebuie sa vorbesti de judecata viitoare, si trebuie sa o faci, exprima-te cu delicatete, aratand seriozitate in ceea ce spui. Convinge ascultatorii cu o insistenta linistita, fara teama, caci stiti ca "de Domnul trebuie sa ne fie teama" ( 2 Cor.5:11). In acelasi timp fi sigur ca "dragostea lui Hristos" este cea care ne constrange (v.14). Chirurgul experimentat trebuie adesea sa patrunda adanc intr-un organ cu instrumentele sale ascutite, dar vezi cu ce precautie opereaza ! Blandetea si sensibilitatea ating uneori un suflet, acolo unde predicile n-au facut nicio miscare. Da, fi delicat !

         6. Fi rabdator. Nu-ti pierde rabdarea fata de cei care te asculta, fie ca este vorba de cei din familia ta, prieteni, colegi sau persoane care te critica. Se poate ca ei sa te defaimeze si sa te persecute, dar staruie. Nu te lasa descurajat sau intristat. Indrazneste ! Lucrarea ta este glorioasa, si rasplata asemenea. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune : "Nu lepadati deci increderea voastra care are mare rasplatire ! Pentru ca aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati facut voia lui Dumnezeu, sa primiti promisiunea" (Evrei 10:35,36). De asemenea citim : "Dar sa nu obosim facand binele, pentru ca, la timpul potrivit, vom secera, daca nu vom cadea de oboseala" (Gal.6:9).

               Le Seigneur est proche ( Domnul este aproape )                                

duminică, 19 octombrie 2014




                                                               Ingerii 
                                                                  - VII -


          Adrien Ladrierre


               Lucrarea lui Satan dupa rapirea Adunarii

          Vrem sa vedem acum care va fi lucrarea lui Satan cand sfintii vor fi la Domnul, si ce sfarsit ii este destinat. Dupa ce credinciosii vor fi rapiti in cer, si cand cei necredinciosi, cei "care nu au ascultat de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos" (2 Tes.1:8), au fost lasati, pe pamant vor veni necazuri ingrozitoare. Oamenii care nu au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti, vor fi lasati prada ratacirilor, minciunii si faradelegii (2 Tes.2:9-11), si Satan ii va duce tot mai mult spre rau. Il vor urma, in ciuda judecatilor lui Dumnezeu care vin peste ei ca sa-i avertizeze, si nu se vor pocai (Apoc.9:20,21). Acum, Satan si ingerii sai au inca acces in cer, nu pentru a se bucura fara indoiala, ci pentru a acuza acolo pe cei credinciosi (Iov 1 ; Efes.6:12 ; Luca 10:18). Dar o mare batalie va avea loc in cer ; arhanghelul Mihail si ingerii sai va lupta impotriva lui Satan si a ingerilor sai. Satan va vrea sa pastreze acest loc de putere si autoritate, dar el va fi invins si aruncat pe pamant, el si ingerii lui, si nu se va mai gasi niciodata loc pentru ei in cer. Atunci, ne este zis, "vai de pamant si de mare", adica de toate natiunile si popoarele, "pentru ca diavolulul a coborat la voi, cuprins de manie mare, stiind ca are putin timp" (Apoc.12:7-12).
          Si ce va face el pe pamant ? Doua lucruri : va insela pe oameni si-i va ridica la revolta pe fata impotriva lui Dumnezeu, caci el este "cel care amageste intreg pamantul locuit", si va persecuta pe sfintii care vor fi atunci pe pamant. Acesti sfinti nu vor fi ca cei de astazi scosi din orice natiune, caci in Biserica, nu exista nici iudeu, nici grec ; nicio nationalitate : Hristos este totul in toti (Col.3:11). Dar in timpul despre care vorbim, va fi in mijlocul natiunilor o ramasita iudaica credincioasa, care va astepta eliberarea si care, in mijlocul suferintelor, va da marturie despre Dumnezeu. Impotriva acestor credinciosi isi va arata diavolul furia sa. "Si balaurul s-a maniat pe femeie si a mers sa faca razboi impotriva ramasitei semintei ei, a celor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si au marturia lui Isus" (Apoc.12:17). Fara indoiala ca, printre natiuni, vor fi persoane convertite prin misiunea ramasitei credincioase iudaice care vor vesti Evanghelia imparatiei. Si acestia vor fi persecutati.
          Diavolul va avea ca instrumente ale rautatii sale doi oameni imbracati cu putere imperiala, si care sunt reprezentati prin imaginea a doua fiare. Primul, care va fi un imparat puternic, stapanind asupra occidentului, "balaurul i-a dat puterea lui si tronul lui si autoritate mare", "si-a deschis gura pentru hule impotriva lui Dumnezeu" si "i s-a dat sa lupte impotriva sfintilor si sa-i invinga". Celalalt instrument al lui Satan este Antihrist, profetul mincinos, omul pacatului, care va pretinde a fi Hristos in Iudea, si care se va alia cu prima fiara, pe care o va sprijini cu vicleniile sale diabolice, facand minuni mari, inseland pe oameni, conducandu-i sa se inchine imaginii primei fiare, si omorandu-i pe toti cei care refuza sa comita acest act de idolatrie (Apoc.13 si 2 Tes.2:4-10). Apoi balaurul, fiara si profetul mincinos vor trimite mesageri nelegiuiti, imbracati cu putere diabolica si facand minuni, la imparatii de pe pamant pentru a-i strange sa lupte impotriva lui Dumnezeu, Cel Atotputernic (Apoc.16:13,14). Ce nebunie, ce indrazneala ! Dar aceasta este puterea lui Satan aupra celor care resping adevarul. Apoi vedem aceasta multime de imparati si armatele lor, condusi de fiara si de profetul mincinos, dar inspirati de Satan, luptand impotriva Domnului care coboara din cer, inarmat cu puterea Sa cea mare. El nimiceste pe imparati si armatele lor ; fiara si profetul mincinos sunt aruncati de vii in iazul de foc, si Satan, apucat de un inger, este legat si aruncat in Adanc, unde va fi locuinta sa pentru o mie de ani, timp in care nu va mai putea face niciun rau. Pamantul, fericit sub toiagul dreptatii si pacii Domnului Isus, va fi eliberat de aceasta prezenta rea. Dar cei o mie de ani se vor sfarsi, Satan va fi eliberat si omul va fi pus la proba pentru ultima oara. Lunga sa captivitate nu-l va schimba ; va fi inca o data inselatorul, tatal minciunii, si nu va iesi din inchisoare decat sa rataceasca pe oameni. Aceia dintre ei care se vor supune lui Hristos din prefacatorie (Ps.18:44), nu vor fi schimbati prin binecuvantarile de care s-au bucurat sub imparatia Domnului. Vor pleca urechile la inselatoriile lui Satan, si se vor aduna pentru a face razboi impotriva sfintilor, si prin ei , lui Dumnezeu Insusi. Focul va cobori din cer de la Dumnezeu si-i va nimici. Si cu privire la Satan, potrivnicul, timpul sau s-a sfarsit, istoria sa a ajuns la final, biruinta lui Hristos este deplina. Satan va fi aruncat in iazul de foc si pucioasa de unde nu va mai iesi. Se va alatura fiarei si profetului mincinos, si vai! in acest foc pregatit pentru el si ingerii lui, vor fi aruncati toti cei care au ascultat de el, in loc sa asculte de Dumnezeu (Apoc.19:19-21 ; 20). Ce bucurie sa apartinem lui Isus pentru a scapa de un sfarsit atat de groaznic, si de a fi sub aripile Sale la adapost de vicleniile celui rau.    

          

vineri, 17 octombrie 2014




                                                               Ingerii 
                                                                   - VI -


          Adrien Ladrierre


               Lucrarea lui Satan dupa invierea Domnului - puterea intunericului

          Hristos, puternicul si scumpul nostru Mantuitor l-a biruit pe Satan la cruce. Acest vrajmas al lui Dumnezeu mai are putere de a face rau ? Sigur, inca mai are putere de a face rau ; nu este inca legat, cum va fi pentru un timp, nici nu este aruncat in iazul de foc si pucioasa, unde va fi sfarsitul sau pentru eternitate (Apoc.20:1-3,10). Acum este inca timpul cand omul este incercat, si Dumnezeu ii permite lui Satan sa actioneze in acest scop.
          Lumea, care l-a respins pe Domnul, este sub puterea sa : Satan este stapanitorul acestei lumi. El este cel care o conduce (Ioan 16:11). El este "duhul care lucreaza acum in fiii neascultarii" (Efes.2:2). Pentru a ne arata starea trista a celor din lume, a celor care nu sunt ai lui Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune : "Lumea zace in cel rau" (1 Ioan 5:19). El tine sufletele in lanturile sale ; sunt prin natura lor sub puterea sa (Fapte 26:18), si cei care ii sunt supusi din pricina pacatului si care practica pacatul sunt numiti "copiii diavolului" (1Ioan 3:8,10). Ce stare ingrozitoare ! A fi un copil al diavolului, calauzit de el, inlantuit de el ca rob si dus de el la pierzare, n-ar trebui ca aceasta sa cutremure pe cei care nu sunt mantuiti ? Nu este cale de mijloc, ori esti copilul lui Dumnezeu, ori al diavolului. Dar, binecuvantat sa fie Dumnezeu ; Domnul l-a biruit pe Satan, si cel care crede in El este eliberat de puterea vrajmasului : a trecut "din intuneric la lumina, de sub puterea lui Satan la Dumnezeu" (Fapte 26:18). Tatal l-a eliberat "din stapanirea intunericului si ne-a stramutat in imparatia dragoste Sale" (Col.1:13). Ce fericita schimbare ! A fi eliberati de puterea aceluia care ne vrea doar rau si care voia sa ne duca in iad, si a fi asezati sub fericita stapanire a Celui care ne-a iubit si Si-a dat viata pentru noi ! Dar Satan depune toate eforturile pentru a tine sufletele sub stapanirea sa. De aceea, atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu, care produce viata in inima celui care-l primeste, este predicat, si cand ascultatorii sunt indiferenti, nepasatori, neatenti, ca un pamant tare unde samanta nu patrunde, Satan, care este totdeauna in alerta, vine si indeparteaza cuvantul din inima lor, de teama ca sa nu creada si sa fie mantuiti (Luca 8:11-12).


               Crestinii si activitatea lui Satan - cum pot scapa de el si cum il pot birui

          Cand am crezut in Domnul Isus, ii apartinem Lui ; am scapat de puterea diavolului in bratele lui Isus care ne-a dat viata vesnica, si orice incercare a vrajmasului nu poate sa ne smulga din bratele Sale puternice nici sa ne desparta de dragostea Sa (Rom.8:35-39). Dar, Satan, totdeauna activ si impotrivitor lui Hristos, cauta sa ne faca rau sub orice forma posibila. In trecut, si chiar si in zilele noastre in anumite locuri, a starnit ura lumii impotriva copiilor lui Dumnezeu, si a ridicat impotriva lor persecutii grozave pentru a-i descuraja, a-i face sa se lepede de Hristos, si a-i nimici (Apoc.2:10).
Este ca un leu care racneste, care da tarcoale in jurul nostru, cautand pe cine sa inghita (1 Pet.5:8). Cauta sa se opuna predicarii Evangheliei, impiedicand pe slujitorii lui Dumnezeu (Fapte 13:8-10 ; 1 Tes.2:18). Atunci cand nu se foloseste de violenta, prin oameni necredinciosi pe care ii impinge si ii conduce, el recurge la tot felul de viclenii si trucuri pentru a-i insela pe credinciosi, facandu-i sa cada in lucruri rele, si astfel sa devina nefericiti si sa-L necinsteasca pe Hristos. S-a folosit de inima lui Anania pentru a-l face sa minta pe Duhul Sfant (Fapte.5:3). Se preface in inger de luimina, si, prin invatatori falsi, cauta sa introduca erezii printre crestini (2 Cor.11:13-15). Cauta sa-i duca in cursa mandriei si sa-i insele prin poftele inimii (1 Tim.3:6,7 ; 1 Ioan 2:15,16). Ce vrajmas de temut ! Este mai tare decat noi ; are o vasta inteligenta, o puternica energie pentru rau. Cum putem scapa de el ?
          Binecuvantat sa fie Domnul ! daca suntem ai Lui, "Cel care este in noi", Isus, prin Duhul Sau, "este mai mare decat cel care este in lume, adica Satan (1 Ioan 4:4). Si prin Isus suntem biruitori asupra lui Satan. Dar suntem indemnati la veghere si la rugaciune pentru a nu fi surprinsi prin pofte sau prin erezii. Daca ne impotrivim vrajmasului strigand la Domnul care a castigat biruinta asupra lui, "va fugi de la noi" (Iacov 4:7,8 ; 1 Pet.5:9). Si apoi Dumnezeu ne va da toate armele necesare pentru a lupta cu acest dusman puternic. "Intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui" zice apostolul Pavel. Satan a probat toata puterea Domnului Isus cand l-a invins in pustiu, pe cruce, in mormant, caci "prin moarte sa-l desfiinteze pe cel care are puterea mortii, adica pe diavolul" (Evrei 2:14). Isus, in ciuda tuturor eforturilor diavolului, a triumfat asupra lui, si acum este asezat la dreapta lui Dumnezeu, si El este taria noastra. Pentru a putea folosi armura avem nevoie de tarie ; primim aceasta de la Hristos, si atunci putem imbraca "toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului" ( Efes.6:10-18). Dar nu trebuie sa pierdem din vedere ca avem de-a face  cu un vrajmas redutabil care nu ne va lasa niciun moment de ragaz, de aceea trebuie "sa veghem si sa ne rugam". In curand Domnul va veni si ne va lua la El, in casa Tatalui, unde Satan nu are intrare. Luptele vor inceta, ne vom bucura de odihna, si vom primi cununa gloriei pastrata pentru biruitori. Noi luam parte la deplina biruinta a lui Isus : Satan va fi zdrobit sub picioarele noastre, si aceasta va fi curand (Rom.16:20).      

                 

miercuri, 15 octombrie 2014




                                                                Ingerii 
                                                                    - V -


          Adrien Ladierre


               Lucrarea lui Satan in timpul cand Domnul era pe pamant

          In timpurile Vechiului Testament, Satan si ingerii sai au actionat de o maniera mai mult sau mai putin ascunsa ; este numit decat de trei sau patru ori. Dar, de indata ce Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus, apare in lume, actiunea lui Satan si a ingerilor sai se manifesta destul de clar, plina de o energie dusmanoasa. Se pare ca si-a desfasurat toate fortele impotriva lui Dumnezeu si pentru a-i asupri pe oameni. Vedem in evanghelii cat de des se vorbeste de demonizati, barbati si femei pe care demonii i-au acaparat trup si suflet, facandu-i sa sufere groaznic. Pentru ce s-au manifestat in aceasta perioada aceste eforturi atat de puternice ale lui Satan ? Pentru ca o putere noua si binefacatoare, o putere divina si spirituala, a aparut pe pamant in Persoana minunata a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, aratat "ca sa nimiceasca lucrarile diavolului" (1 Ioan 3:8).  De atunci, Satan s-a angajat intr-o lupta totala impotriva Domnului Isus.
          Cand Hristos, Mantuitorul, a fost nascut in Betleem, la aclamatiile de bucurie si de triumf ale ostirii ceresti, Satan care a recunoscut in El samanta femeii anuntata in Eden pentru nimicirii puterii sale (Gen.3:15), face un efort deosebit pentru uciderea copilasului. In Apocalipsa 12, citim cum un mare balaur rosu avand sapte capete si zece coarne, si pe capetele sale sapte coroane, statea inaintea femeii care urma sa nasca un fiu, pentru a-i inghiti fiul care se va naste. Cine este acest balaur ? Este sarpele cel vechi, numit diavol si Satan (Apoc. 12:9). De ce este vazut cu sapte capete si zece coarne, si avand coroane pe capul sau ? Pentru ca este reprezentat ca folosindu-se de puterea civila, de autoritatile lumii, pentru a-si realiza planurile sale impotriva lui Dumnezeu. Femeia este imaginea lui Israel, poporul in sanul caruia trebuia sa se nasca Mesia. Si copilul este Hristos. Este exact ce s-a intamplat cand Isus a fost nascut la Betleem ; magii din rasarit au sosit la Ierusalim si au intrebat unde este Imparatul iudeilor despre care Dumnezeu, le-a facut cunoscut despre nasterea Sa in tara lor indepartata. Nelegiuitul si crudul imparat Irod, impins de Satan, si temandu-se ca acest Imparat al iudeilor va vrea intr-o zi sa-i i-a imparatia, omoara toti copilasii din Betleem si din imprejurimi. Credea, in nebunia sa, ca poate zadarnici planurile lui Dumnezeu, scrise in cartile profetilor. Era, bineinteles, lucrarea lui Satan, balaurul cel mare. Dar Dumnezeu a vegheat asupra Fiului Sau si a dejucat rautatea lui Irod si planul diavolului, asa cum citim in Matei 2:12-15).
          Ce va face Satan acum ? Va incerca sa-L faca pe Isus sa pacatuiasca. Dupa ce Domnul a fost botezat de Ioan si Duhul Sfant a coborat peste El, a fost dus de Duhul in pustiu. Satan L-a urmat, sperand sa-L ispiteasca si sa-L faca sa cada, asa cum a cazut Adam si Israel. Ah ! daca ar fi putut sa-L determine pe Isus sa se indoiasca de Dumnezeu, sa-I fie neascultator, sa se mandreasca, sa se plece inaintea lui Satan, ce triumf ! capul sau n-ar fi fost zdrobit, puterea sa n-ar fi fost nimicita, Dumnezeu ar fi fost dezonorat si invins, oamenii ar fi ramas in imparatia raului si nu ar fi fost mantuiti. Dar Isus, Omul sfant si desavarsit in toate, a ramas in supunere, in dependenta si ascultare de Dumnezeu ; nu a cedat diavolului, ci l-a respins prin Cuvantul lui Dumnezeu, sabia Duhului (Efes.6:17). La fiecare asalt al vrajmasului a raspuns prin : "este scris", si diavolul rusinat a plecat de la El pentru un timp (Luca 4:13). Ce exemplu pentru noi ! Daca Cuvantul lui Dumnezeu ramane in noi, putem sa-l respingem si birui pe cel rau (1 Ioan 2:14).
          Satan nu se descurajeaza dupa acest esec. Scumpul nostru Mantuitor Isi va urma drumul Sau pe pamant, "facand bine si vindecand pe toti cei asupriti de diavolul" (Fapte.10:38) ; "din multi ieseau si demoni, strigand si spunand : Tu esti Fiul lui Dumnezeu" (Luca 4:41) ; "au adus la El multi demonizati. Si El a scos duhurile prin cuvant" (Matei 8:16) ; intr-un cuvant, El l-a biruit si legat pe omul tare, pe Satan, si i-a eliberat pe cei care Satan ii tinea captivi (Luca 11:21,22). Isus si-a descoperit puterea Sa de har fata de cei pe care duhurile rele ii chinuiau (Matei 12:22 ; Marcu 5:1-20 ; 7:24,30 ; 9:17-29 ; Luca 8:2 ; 13:10-17). Si totusi in acest timp Satan lucra. Mai marii poporului iudeu Il urau pe Domnul, pentru ca le descoperea lacomia, fatarnicia, mandria si propria lor dreptate, si Satan i-a determinat ca sa-L omoare ( Ioan 8:37,38,40,41,44 ; Luca 19:47 ; 20:19 ; 22:53). El este cel care a pus in inima lui Iuda gandul de a-L trada pe Invatatorul sau : "Satan a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul" ne spune Cuvantul ( Luca 22:3 ; Ioan 13:27). Ce lucru ingrozitor ca Satan a putut profita de un om care a trait cu Domnul timp de trei ani ! Iuada a lasat ca o patima rea, iubirea de bani, sa puna stapanire pe inima lui. El ar fi vrut sa vanda parfumul pe care Maria, in dragostea sa, l-a varsat pe picioarele lui Isus, si sa dea banii saracilor. Dar, zice evanghelistul, "nu pentru ca avea grija de saraci, ci pentru ca era hot si avea punga si lua cele puse in ea" (Ioan 12:5,6). Prin poftele care sunt in inima noastra, daca nu le respingem, Satan poate intra si in noi : sa fim atenti !
          Satan s-a dedat la inca o batalie fata de Domnul Isus. L-a urmat in gradina Ghetsimani. Isus a anticipat acolo grozaviile mortii prin care trebuia sa treaca, si in care Satan avea putere (Evrei 2:14) ; inaintea sufletului Mantuitorului erau asezate suferintele judecatii divine fata de pacat, si El era intristat pana la moarte. Satan cauta sa profite pentru a-L abate pe Isus de la implinirea lucrarii Sale. Dar scumpul nostru Mantuitor se roaga, se supune si primeste din mana Tatalui Sau paharul amar al suferintelor (Matei 26:36-46 ; Ioan 18:14), si Satan inca odata este invins. Atunci dusmanul pune in miscare puterea lumii. Stimulati de el si condusi de Iuda, soldatii si slujitorii capeteniilor iudeilor L-au prin pe Isus ; sinedriul L-a condamnat pe nedrept si L-a predat guvernatorului roman care, impotriva constiintei sale, L-a rastignit. Este fapta suprema a omului pacatos si a eforturilor lui Satan. Acesta se pare ca a triumfat. Adversarul sau este mort ; a disparut de pe pamant ; Satan este de acum inainte stapanitorul lumii care L-a indepartat si L-a omorat pe Fiul lui Dumnezeu. Dar poate fi nimicit planul lui Dumnezeu ? El L-a trimis pe Fiul Sau in lume pentru a-i mantui pe pacatosi ; este Satan mai presus ? Nu, diavolul s-a inselat in lucrarea lui. Moartea lui Isus implineste cuvantul care spune ca samanta femeii va avea calcaiul zdrobit, in timp ce sarpelui i se va zdrobi capul. Din moartea lui Isus s-a revarsat lumina, viata, pace, mantuire pentru omul pacatos. Puterea diavolului este infranta ; dovada se afla in invierea lui Hristos, inaltarea si asezarea Sa la dreapta lui Dumnezeu. "prin moarte sa-l desfiinteze pe cel care are puterea mortii, adica pe diavolul" (Evrei 2:14). "Dezbracand stapanirile si autoritatile, le-a facut de rusine in public, triumfand asupra lor prin cruce" (Col.2:15). Si de asemenea citim : "Suindu-se in inaltime, a robit robia" (Efes.4:8) ; adica Satan care-i tinea robi pe cei pacatosi, el insusi a fost luat in robie.
       

luni, 13 octombrie 2014




                                                                  Ingerii 
                                                                     - IV -


          Adrien Ladrierre


               Ingerii rai - lucrarea lor

          Din acest moment avem istoria lui Satan in relatie cu pamantul si cu oamenii care locuiesc pe el, istorie pe care Biblia ne-o relateaza ca fiind aceea a unei fiinte puternice si de temut datorita rautatii sale. Pamantul a devenit locul unde lucreaza neincetat (Iov 1:7-22 ; 2),  avand totusi acces in cer pentru a-i acuza pe oameni. In urma caderii in pacat a lui Adam, Satan si ingerii lui au invadat orice domeniu care era supus omului. Ei actioneaza intr-o permanenta opozitie, mai mult sau mai putin deschisa, fata de Dumnezeu, inseland oamenii, antrenandu-i spre rau, si cautand fara incetare sa impiedice planurile de har ale lui Dumnezeu fata de omul vinovat. El, Satan, este cel care l-a incitat pe Cain sa-l omoare pe fratele sau Abel. "Cain era de la cel rau, si l-a ucis pe fratele sau"(1 Ioan 3:12), ne este spus, si de atunci au existat pe pamant doua clase de oameni, copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului - fiecare caracterizata prin asemanarea cu tatal sau - unii avand ca semn distinct dreptatea, adevarul si dragostea, ceilalti pacatul, minciuna si ura (1 Ioan 3:8,10 ; Ioan 8:44). Domnul a zis despre diavol : "El a fost ucigas de la inceput si n-a stat in adevar, pentru ca nu este adevar in el. Cand vorbeste minciuna, vorbeste din ale sale, pentru ca este mincinos si tatal minciunii" (Ioan 8:44). Nu este un lucru infiorator sa se spuna : daca nu sunt inca un copil al lui Dumnezeu, eu sunt copilul diavolului ? Nu este cale de mijloc : ori al unuia, ori al altuia.


               Stapanirea lor asupra oamenilor

          Satan, stapaneste asupra duhurilor oamenilor, antrenandu-i departe de Dumnezeu in idolatrie cu toate uriciunile si practicile ei necurate (1 Rom.1:17-25). Falsii dumnezei la care paganii se inchina si ii adora nu sunt de fapt decat demoni : "Dar ceea ce jertfesc ei, jertfesc demonilor", spune apostolul Pavel (1 Cor.10:20 ; a se vedea Lev.17:7 ; Deut.32:16,17 ; Ps.106:36,37). Satan este numit "capetenia autoritatii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii nescultarii" (Efes.2:2,3). Nu doar asupra paganilor lucreaza el , dar si in toti cei care, isi zic crestini, dar nu sunt supusi lui Hristos prin credinta, si care sunt fii ai neascultarii si copii ai maniei. Din momentul cand lumea, condusa de Satan si puterile intunericului (Luca 22:53), la respins pe Domnul Isus, Satan a devenit "stapanitorul lumii" care stapaneste si conduce (Ioan 14:30). Aceasta este starea groaznica a celor care nu sunt condusi de Hristos, bunul Pastor.

   Lucrarea lui Dumnezeu predomina asupra permanentei vrajmasii a lui Satan

          Am spus ca Satan, potrivnicul, a cautat de la inceput sa se impotriveasca implinirii planurilor  lui Dumnezeu. Si care erau aceste planuri ? Erau manifestarea maretiei dragostei si harului Sau fata de omul vinovat, mantuindu-l. Pentru aceasta, a vrut sa-L trimita pe pamant pe Fiul Sau, devenit om, pentru al birui pe diavol si a-i nimici lucrarile (1 Ioan 3:8). Satan a reusit sa-l faca pe primul om sa cada in pacat, sa strice astfel creatia frumoasa a lui Dumnezeu, si toata samanta lui Adam, caci "printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat moartea, si moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, caci toti au pacatuit" (Rom.5:12). Dar in Eden, dupa neascultarea omului, Domnul Dumnezeu i-a spus sarpelui, lui Satan, ca samanta femeii, un Eliberator care va veni, ii va zdrobi capul si-i va nimici puterea. Din acest moment, toate eforturile diavolului au cautat sa impiedice implinirea acestei profetii. Aceasta a fost cea mai mare lupta a divolului impotriva lui Dumnezeu, Cel Atotputernic. Vedem aceasta in diferitele evenimente din Vechiul Testament. Este cu siguranta lucrarea lui Satan ca lumea, inainte de potop, s-a dedat la violenta si stricaciune neinfranata, in ciuda atentionarilor divine. Dumnezeu nu a putut sa-i mai suporte pe acesti oameni nelegiuiti. Daca I-ar fi nimicit pe toti ce s-ar fi intamplat cu vestirea unui Eliberator ? Satan ar fi iesit biruitor. Dar a existat un om drept care a primit har din partea lui Dumnezeu. Noe a fost crutat, si astfel a inceput o lume noua.
          Atunci Satan i-a indreptat pe oameni spre idolatrie, indepartandu-i de Dumnezeu si la satisfacerea tuturor patimilor si poftele lor. Unde se va naste Eliberatorul intr-o astfel de lume ? Dumnezeu a ales un om, Avraam, pentru a fi tatal unui popor care, in mijlocul natiunilor, va pastra Numele Sau, si caruia ii va incredinta oracolele Sale. In sanul acestui popor trebuia sa se nasca Eliberatorul anuntat, asa cum Domnul i-a promis lui Avraam (Gen.22:18 ; comp. Gal.3:16). Acest popor, Israel, s-a format in Egipt unde Iacov a venit sa locuiasca cu familia sa, sub ocrotirea lui Iosif. Fiii lui Israel s-au inmultit foarte mult. Satan, care stia ca din acest popor trebuie sa iasa Biruitorul sau, s-a folosit de temerile politice ale lui faraon pentru al impinge sa nimiceasca pe Israel, omorand astfel pe toti intaii nascuti (Exod 1:10,15-22). Rezultatul era distrugerea planului lui Dumnezeu. Atunci, Domnul si-a descoperit puterea Sa, si in ciuda eforturilor vrajmasului, scoate pe poporul Sau din tara Egiptului si il duce in Canaan, unde il pastreaza, in pofida multelor sale pacate.
          Poporul a dorit un imparat, si, dupa Saul, Dumnezeu le da un imparat dupa inima Sa, pe David, si-i promite acestuia un fiu, un descendent, a carei domnie va fi pentru totdeauna (1 Cron.17:11-14). Acesta este Mesia, Imparatul lui Israel, marele Eliberator, despre care toti profetii au vorbit (Luca 1:31-33). Ce face Satan ? Se foloseste de rautatea imparatesei Atalia fiica Izabelei, o canaanita, pentru a nimici familia imparateasca din Iuda, si astfel domneste singura. Daca toata samanta lui David a pierit, promisiunea lui Dumnezeu nu mai putea fi implinita : Satan a biruit. Dar Domnul salveaza un lastar din familia imperiala, pe Ioas, copilul imparat, pe care matusa sa Ioseba l-a salvat de la moarte, si l-a ascuns pana la momentul cand a fost recunoscut ca imparat (2 Imp.11:1-3). Israel si Iuda au urmat exemplul imparatilor lor necredinciosi, cazand in idolatrie sub actiunea lui Satan, si cand nu a mai fost nicio posibilitate de indreptare, au fost dusi in robie. Familia imperiala se afla la Babilon, supusa imparatilor aceste tari (Daniel 1:3). Cum se vor implini profetiile care spun ca Mesia se va naste la Betleem ? (Mica 5:2). Domnul inmoaie inima lui Cirus, imparatul Persiei, invingatorul Babilonului, si prin porunca sa, captivii se intorc in tara lor, sub conducerea lui Zorobabel, printul din Iuda, descendent din David (Ezra 1:8 ; 2:2 ; 3:8 ; Hagai 1:1 ; 1 Cr.3:17-19 ; Matei 1:12). Inca o data este dejucata viclenia lui Satan. Dar el nu se lasa si vrea sa loveasca din nou. Il provoaca pe Haman, favoritul lui Ahasveros, imparatul Persiei, sa-i nimiceasca pe toti iudeii (Estera 3:6) raspanditi in provinciile sale, din numarul carora faceau parte si cei care s-au intors in Iudeea. Dar Dumnezeu, asa cum vedem in cartea Estera, zadarniceste planul lui Haman, si Satan este inselat inca o data in intentiile sale. El merge din cadere in cadere.
          Ajungem acum in timpul cand Hristos, samanta femeii, va apare in lume. Scriptura nu-l numeste pe Satan ca fiind in spatele evenimentelor pe care le-am vazut ; dar se vede mana si duhul sau. Dar in perioada de timp pe care o parcurgem, Cuvantul lui Dumnezeu ne prezinta fapte unde vedem rolul sau de potrivnic si unde este numit pe nume. Astfel, in cartea Iov, ne este aratat cum il acuza pe patriarh inaintea Domnului. Dumnezeu ii permite lui Satan sa-l loveasca pe Iov in bunurile sale, in copiii sai si in persoana sa, astfel ca Iov sa fie incercat. Iov si-a pastrat integritatea si rautatea lui Satan a fost zadarnicita. Satan il provoaca pe David sa numere pe Israel ; aceasta flata mandria  imparatului de a vedea cat de mare este poporul peste care imparatea. Aceasta nu I-a placut lui Dumnezeu care a trimis ciuma peste Israel. David s-a smerit si Domnul l-a iertat (1 Cr.21). In cartea profetului Zaharia il vedem pe Satan acuzandu-l pe Israel din cauza pacatelor sale ( Israel era reprezentat de marele preot imbracat in haine murdare). Ca si cum Satan i-ar fi spus lui Dumnezeu : "Dreptatea Ta cere ca acest popor vinovat sa fie nimicit". Si atunci cum s-ar fi implinit profetia ? Dar harul lui Dumnezeu s-a ridicat mai presus de judecata, si Domnul Insusi indreptateste poporul. Cine mai putea sa-l condamne ? (Zah.3:1-5 ; comp. Isaia 50:8 ; Rom.8:34).

miercuri, 8 octombrie 2014

                                                                                                 


                                                                         Îngerii

                                                                       - III -


          Adrien Ladrierre


               Îngerii răi

          Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că, printre îngeri, se află unii care sunt cazuți pentru că s-au răzvrătit față de Dumnezeu. Am vazut că îngerii care au ramas credincioși sunt numiți îngeri aleși (1 Tim.5:21), sfinții îngeri (Luca 9:26), și ei sunt folosiți în slujirea celor care vor moșteni mântuirea (Evrei 1:14). Îngerii cazuți, îngerii răi, demonii, așa cum sunt ei numiți, au, dimpotrivă, o activitate care este îndreptată spre a face rau oamenilor. Este important ca noi să fim învățați de Scriptură cu privire la aceste ființe nevăzute privirilor noastre, dar care au o existență atât de reală ca și a îngerilor buni. La fel ca și aceștia, ei sunt numiți stăpâniri și autorități, pentru a ne arăta puterea inteligenței lor, dar inteligență în răutate (Efes.6:12 ; Col. 2:15). Marea viclenie a lui Satan, căpetenia lor, este de a căuta să înșele pe oameni că el și îngerii săi nu există, și astfel să-i facă să cadă mai usor in cursele lor. Mulți se lasă antrenați din ignoranță în această privință. Dar duhurile răutații ne înconjoară și trebuie să luptăm împotriva lor. Pentru aceasta, Dumnezeu le dă celor ai Săi o armură completă (Efes. 6:11-18), și avem o Căpetenie, Domnul Isus, și urmându-L vom fi întotdeauna biruitori.


               Căderea lor

          Să vedem ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cu privire la Satan și la îngerii săi. În a doua epistolă a lui Petru, citim : "Pentru că, dacă Dumnezeu nu a cruțat îngeri care au păcătuit, ci, aruncându-i în cea mai adâncă groapă de întuneric, i-a predat că să fie tinuți în lanțurile întunericului pentru judecată" (2 Pet.2:4). Iuda ne arată că "Pe îngerii care nu și-au păstrat starea inițială, ci și-au părăsit locuința, îi ține în lanțurile eterne, sub întuneric, pentru judecata zilei celei mari" (Iuda 6). Aceste versete ne spun deci că acești îngeri au păcătuit. "Păcatul este nelegiure" spune Ioan (1 Ioan 3:4), răzvrătire față de Dumnezeu, și apostolul adaugă : diavolul păcătuiește de la început (v.8). Păcătuind, îngerii căzuți nu și-au păstrat starea inițiala. Care era starea lor inițiala ? Ei erau fiii lui Dumnezeu, stelele dimineții, strălucind în cer unde îsi aveau locuința (Iov 1:6 ; 38:7). Ca și ceilalți îngeri, ei  erau slujitorii lui Dumnezeu. Ei nu și-au păstrat această poziție binecuvântata, ci s-au înaltat prin mândrie și neascultare. Astfel, și-au părăsit locuința lor, cerul, prezența lui Dumnezeu, înaintea Caruia nu voiau și nici nu mai puteau rămâne. Voiau să fie independenți de Creatorul lor, și astfel au fost aruncați departe de El.


               Viitorul lor

           Consecința căderii lor a fost mult mai groaznică. În loc să fie stelele dimineții, ei sunt în întuneric, lipsiți de lumina divină; în loc să fie fericiți în bucuria stăpânului care este Dumnezeu, ei sau dedat la rău, unei gândiri rele, ajungând astfel nefericiți. Și ei sunt legați în lanțurile întunericului, în legaturi eterne, astfel încât să rămâna pentru totdeauna în această stare tristă, în imposibilitatea absolută de a-și mai recupera vreodată starea lor inițiala. Nu este posibilă nicio mântuire pentru ei, nicio răscumparare. Sunt și rămân o putere spirituală a răutații, permanent opusă lui Dumnezeu. Locuința lor, care altădată era cerul, acum este adâncul, locul întunecos unde nu pătrunde nicio rază de lumină mângaietoare sau de speranță. Acolo ei trebuie să aștepte o ultimă și groaznică pedeapsă înaintea căreia tremură și care le va fi aplicată în marea zi a judecății. Acum ei au un anumit răgaz. Dar știu că acesta nu va dura mult. Demonii, care pusese stăpânire pe un om, s-au plecat înaintea lui Isus strigând prin gura nefericitului posedat ; "Ce avem noi a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu ? Ai venit să ne chinuiești înainte de vreme ? Și ei Îl rugau să nu le poruncească să plece în Adânc" (Matei 8:29 ; Luca 8:31). Domnul va zice celor răi atunci când va judeca pe cei vii : "Plecați de la Mine, blestemaților, în focul etern, pregătit pentru diavol și îngerii lui" (Mat.25:41). Aceasta este soarta care-i așteaptă în ziua cea mare a judecății.


               petenia lor - Satan - căderea lui

          Așa cum în fruntea îngerilor credincioși se află arhanghelul Mihail, și în fruntea îngerilor căzuți există unul care excelează în măreție și, de asemenea, în răutate, mai presus decât oricare dintre ei : cel pe care Scriptura îl numește Satan sau potrivnic, cel care se împotrivește lui Dumnezeu. El se numește de asemenea diavolul, adica defăimatorul; șarpele, din cauza vicleniei sale, pentru că s-a folosit de acest animal pentru a se adresa Evei, pentru a o înșela; șarpele cel vechi, pentru că l-a îndreptat pe om spre rău de la început. Este, de asemenea, numit balaur atunci când se folosește de puterile din lume pentru a face rău (Apoc.12:3,7-9 ; 2 Cor.11:3 ; Gen.3:1).
          În Ezechiel 28:11-17, vedem sub imaginea împăratului Tirului, ceea ce era Satan înainte de căderea lui, și ce l-a făcut să cadă. Era "uns ca un heruvim ocrotitor" adică "pentru a ocroti", "măsura desăvarșirii", nu-i lipsea nicio calitate; era "plin de înțelepciune și desavarșit în frumusețe". Răspândea diferite raze ale gloriei lui Dumnezeu, reprezentate prin pietrele prețioase și prin aur (a se vedea Exod 28:17-20) ; Apoc.21:18-20) ; așa era îmbrăcat. Locul său era în Eden, un loc al plăcerii; grădina lui Dumnezeu, nu pe pamant, ci în cer, unde se bucura de prezența lui Dumnezeu (a se vedea Apoc.2:7, unde paradisul lui Dumnezeu este menționat în contrast cu paradisul pământesc). Bucuria, o bucurie armonioasă izvorâtă dintr-o muzică cerească, l-a întâmpinat și umplut în ziua când a fost creat. Căci nu este decât o creatură, dar o creatură împodobită cu cele mai minunate daruri ale lui Dumnezeu. El ocupa un loc deosebit de putere, în mijlocul altor îngeri, autoritați, stăpâniri și puteri; era pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu. Ce măreție și perfecțiune la această creatură a lui Dumnezeu !
       A fost, prin urmare "desăvarșit în căile tale, din ziua când ai fost facut, până când s-a găsit nedreptate în tine". Văzând perfecțiunea darurilor și măreția frumuseții sale, inima i s-a îngâmfat și înțelepciune l-a înșelat; plin de mândrie a păcătuit (1 Tim.3:6), adică s-a răzvratit față de Dumnezeu. Și care a fost consecința ?  Întinând sau murdărind locașul divin, a fost aruncat din înalțimea poziției pe care o avea, aruncat de pe muntele lui Dumnezeu. A fost dezbrăcat de gloria sa, devenind astfel prințul întunericului, antrenând în neascultarea și căderea sa și pe alți îngeri, stăpâniri și autoritați care au devenit stăpânii țntunericului, puterile răului (Efes.6:12), care lupta sub comanda sa împotriva lui Dumnezeu (Apoc.12:7-8). Puterea sa devenind o energie deosebită pentru rău, inteligența superioara nu-i folosește decât să facă planuri de a se împotrivi lui Dumnezeu, divina sa înțelepciune de altădată a devenit o înțelepciune stricată care alcatuiește viclenii pentru a-i înșela pe oameni. Creat pentru a ocroti, se ocupă acum pentru a distruge, așa cum arată numele său, Apolion - Distrugere (Apoc.9:11; Ioan 10:10). La început înger de lumină, ca să devină apoi îngerul întunericului, dar care se preface în înger de lumină pentru a înșela sufletele (2 Cor.11:14). Vai ! și cât este de iscusit ! Și este permanent acolo, dând târcoale în jurul nostru ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghita (1 Pet.5:8). El este mai tare decat noi, dar Hristos este mai tare decât el, Hristos l-a biruit, și rămânând alipiți de Hristos, nu avem de ce să ne temem.
          Când a avut loc căderea lui Satan și a îngerilor săi ? Scriptura nu ne spune cu exactitate momentul, dar vedem că a avut loc înainte de crearea omului. Într-adevar, imediat ce Adam și Eva au fost așezați în grădina Edenului pentru a o îngriji și păzi, Satan vine și, sub imaginea unui șarpe, o înșala pe Eva care îl conduce și pe soțul ei în neascultarea sa. Satan se agață astfel de inima omului și o stăpânește cu ajutorul poftelor.                

marți, 7 octombrie 2014




                                                                            Ingerii 
                                                                     - II -


          Adrien Ladrierre


               Slujba ingerilor in Noul Testament

          In Noul Testament gasim multe lucruri interesante despre ingeri si slujba lor, mai ales fata de Domnul Isus. Am amintit deja cele doua vizite ale ingerului Gabriel la Zaharia si la Maria. Un inger apare de mai multe ori in visul lui Iosif, sotul Mariei, pentru a-i spune ce trebuie sa faca cu pruncul Isus. Si apoi ce scena minunata vedem in campiile Betleemului. Un inger al Domnului a venit sa vesteasca pastorilor nasterea Mantuitorului, si indata o multime de oaste cereasca si-a facut aparitia acolo, aducand laude lui Dumnezeu care a trimis impreuna cu Fiul Sau, pacea si binecuvantarea pe pamant. Cand Il aduce in lume pe Fiul Sau, Dumnezeu zice : "Si toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine !" (Evrei 1:6). Fiul lui Dumnezeu coborand din cer si devenind om, si-a ascuns gloria Sa, dar nu a incetat sa fie Obiectul adorarii si slujirii ingerilor. Intr-adevar, ei I-au slujit in pustiu, acolo unde El a fost ispitit (Marcu 1:13), si cand El se ruga in Ghetsimani, un inger din cer a venit ca sa-L intareasca (Luca 22:43). Nu este miscator si tainic sa-L vedem pe Isus sustinut de un inger in suferinta Sa ? El era om adevarat, si astfel putea fi zdrobit de durere si avea nevoie de ajutor. Dar pentru aceasta venise si ne avea in vedere pe noi atunci cand El suferea. Ar fi putut sa-I ceara Tatalui Sau dousprezezce legiuni de ingeri pentru a-L apara de vrajmasii care veneau sa-L prinda, dar a ramas supus lui Dumnezeu care, in Cuvantul Sau, a zis ca El trebuia sa sufere (Matei 26:53,54).
          Apoi, cand Domnul a inviat si a iesit din mormant, un inger a venit si a indepartat piatra care-l inchidea, aratand ca mormantul este gol, si spunand femeilor sa mearga la ucenici si sa le spuna ca Isus a inviat (Matei 28:2-7). Doi ingeri i se arata Mariei din Magdala, care plangea pe Domnul ei, si atunci cand El s-a urcat la cer intr-un nor si a disparut dinaintea ucenicilor, doi ingeri li s-au infatisat vestind revenirea Sa. Si ce va fi la revenirea Sa glorioasa ? Ne este spus ca va veni in gloria Tatalui Sau, cu sfintii ingeri (Marcu 8:38). El se va descoperi din cer impreuna cu ingerii puterii Sale, intr-o flacara de foc, pentru exercitarea judecatii (2 Tes.1:7,8).
          Ingerii care au fost preocupati sa-I slujeasca Domnului cand era pe pamant si au fost martorii invierii Sale, ingerii care Il vor insoti cand va reveni in gloria Sa, au fost si sunt inca folositi in slujirea sfintilor. "Nu sunt toti duhuri slujitoare trimise pentru a le sluji celor care vor mosteni mantuirea ?" (Evrei 1:14). Un inger a fost trimis la Corneliu, centurionul roman, pentru a-i zice sa-l  cheme pe Petru, care-i va spune lucruri prin care va fi mantuit (Fapte 10:3 ; 11:13,14) ; un alt inger i se descopera lui Petru in inchisoare, unde il aruncase Irod cu intentia de a-l omori (Fapte 12:7-10 ; a se vede si 5:19-23). Un inger al lui Dumnezeu ii spune lui Pavel, aflat pe corabia batuta de furtuna, ca datorita lui nimeni nu va pieri (Fapte 27:23,24).


               Care este interesul ingerilor

          Cat de mare este interesul pe care il au ingerii la implinirea planurile lui Dumnezeu fata de oameni. Ei doresc sa priveasca indeaproape la lucrurile pe care profetii le-au vestit cu privire la suferintele miscatoare ale lui Hristos si gloria care le urma ; doresc sa patrunda taina nemarginita a dragostei lui Dumnezeu pentru oamenii pacatosi (1 Pet.1:11,12). Ce parte i-au la convertire si mantuirea unui singur pacatos ! Cantau de bucurie cand pamantul, locuinta omului, a fost intemeiat, si se bucurau cu pastorul cel bun, atunci cand Acesta si-a gasit oaia Sa pierduta (Luca 15:10). Ingerii sunt de asemenea interesati de ceea ce se intampla in Adunarea lui Dumnezeu pe pamant ; crestinii, in adunare, trebuie sa le arate un spectacol al ordini (1 Cor.11:10). In cer, ei ajung sa cunoasca si privesc cu admiratie intelepciunea minunata a lui Dumnezeu manifestata in planurile si caile Sale fata de Adunare (Efes.3:10). In final vedem un inger, in Apocalipsa, introducandu-l pe Ioan in lucrurile din cer si aratandu-i-le, in timp ce altii anuntau si executau judecatile lui Dumnezeu asupra oamenilor vinovati.


               Inchinarea la ingeri ?

          Vedem cat de important este rolul ingerilor in univers si fata de oameni. Aceste fiinte inteligente, nevazute de ochii nostri, umplu cerul si ne inconjoara de asemenea ca slujitori ai lui Dumnezeu pentru a implini poruncile Sale. Este pentru aceasta un motiv sa ne adresam lor si sa le aducem inchinare ? Cu siguranta, nu. Ei nu permit asa ceva, Cuvantul lui Dumnezeu spune "Nimeni...facandu-si voia lui insusi...inchinare la ingeri" (Col.2:18). In Apocalipsa, Ioan a cazut cu fata la pamant inaintea ingerului care i-a aratat lucrurile din cer, pentru a i se inchina ; dar ingerul i-a zis : "Vezi, nu face aceasta ! eu sunt impreuna-rob cu tine si cu fratii tai, profetii, si cu cei care pazesc cuvintele cartii acesteia. Lui Dumnezeu inchina-te" (Apoc.22:8,9). Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu, ca si cei credinciosi.


               Ingerul Domnului

          Printre ingeri, este unul pe care Vechiul Testament il mentioneza deseori si care este numit Ingerul Domnului. Este Domnul Insusi care, sub aceasta infatisare, vine si vorbeste oamenilor. La cap. 18 din Geneza, este spus ca Domnul a venit la Avraam, - si putin mai departe se spune ca trei oameni s-au apropiat de el (v.1,2). Dar unul din cei trei era Domnul Insusi care a ramas cu Avraam, in timp ce, cei doi ingeri (cap. 19:1) si-au urmat drumul lor spre Sodoma. Cand Avraam era pe munte pentru a-l jertfi pe fiul sau Isaac, Ingerul Domnului il opreste si ii striga din ceruri : "Am jurat pe Mine Insumi, zice Domnul...te voi binecuvanta foarte mult" (cap.22:15-17). Aici vedem clar ca Ingerul Domnului, este de fapt Domnul. Gasim acelasi lucru in Exod 3. Ingerul Domnului apare inaintea lui Moise in rugul aprins care ardea fara sa fie mistuit, dar Domnul este cel care il cheama pe Moise si ii zice : "Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov" dupa care Domnul zice : "Am vazut intr-adevar intristarea poporului Meu", apoi se numeste cu Numele Sau minunat "EU SUNT". In capitolul 6  din cartea Judecatori, Ingerul Domnului vine la Ghedeon, dar, in continuarea relatarii citim : "Si Domnul a privit spre el", ''Si Domnul i-a zis" (cap.6:14,16). Istoria nasterii lui Samson ne arata acelasi lucru (Jud.13). Ingerul Domnului care vine la Manoah si la sotia sa, zice : "Pentruce Imi ceri Numele ? El este minunat". Si Manoah, cuprins de frica, striga : "Vom muri, cu siguranta, pentru ca am vazut pe Dumnezeu !" La fel si lui Ghedeon i-a fost teama ca va muri, pentru ca l-a vazut pe Dumneze. Si Domnul L-a asigurat spunand : "Pace tie, nu te teme, nu vei muri !" (Jud.6:22,23). Astfel, Dumnezeu Insusi s-a aratat oamenilor, acoperindu-si gloria pe care ei nu puteau sa o contemple fara sa moara, si le-a vorbit.
          Dar Cuvantul lui Dumnezeu ne arata un alt lucru care nu este mai putin minunat. Ingerul Domnului, Domnul Insusi, nu este altul decat Fiul lui Dumnezeu, Isus al Carui Nume inseamna Domnul este Mantuitor. Aceasta reiese din comparatia mai multor pasaje. Cand Manoah, tatal lui Samson, Ii cere numele Ingerului Domnului ; "Care Iti este numele ?" Ingerul ii raspunde : "Pentruce Imi cer Numele ? El este minunat (sau placut)" (Jud.13:17,18). Profetul Isaia vestind nasterea Fiului glorios care trebuia sa se aseze pe tronul lui David si sa intemeieze imparatia pacii care nu va avea sfarsit, enumera titlurile Sale in care primul este : "Minunat" sau Placut (Isaia 9:6,7). Daca comparam capitolul 6 din acelasi profet cu versetele 37 la 41 din capitolul 12 al Evangheliei dupa Ioan, vedem ca Domnul, Domnul ostirilor, Caruia serafimii Ii proclamau sfintenia si gloria, este Acelasi Isus pe care iudeii L-au respins, caci este spus : "Isaia a spus acestea cand a vazut gloria Lui si a vorbit despre El"
        Stim deci cine era acest personaj tainic care a venit la Avraam, care s-a luptat cu Iacov (comp. Gen.32:24-30 cu Osea 12:4-6), care a vorbit cu Moise din rug, cu Ghedeon in arie si cu Manoah. Era Domnul, Iehova, si Cel care a venit pe pamant si a fost smeritul Isus din Nazaret, Cel despre care este spus : "A venit la ai Sai", la poporul Israel pe care l-a scos din Egipt, l-a condus si ocrotit in pustiu, l-a introdus in Cannan, pe care deseori l-a eliberat si de atat de mult timp l-a suportat, dar cand a venit plin de har si de adevar, "ai Sai nu L-au primit" (Ioan 1:11). "Dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul sa fie copii ai lui Dumnezeu : celor care cred in Numele Lui" (v.12,13). Ce har nemarginit sa avem parte de aceasta !          


          






       


       

duminică, 5 octombrie 2014




                                                              Ingerii 
                                                                   - I -


          Adrien Ladrierre


               Creaturi diferite de oameni

          Omul nu este singura creatura care a iesit din mana lui Dumnezeu. Biblia ne vorbeste de o multime nenumarata de fiinte care populeaza cerul si care isi au sfera de activitate pe pamant. Acestia sunt ingerii pe care Scriptura ii mentioneaza frecvent. Vom vedea ce ne invata ea cu privire la ei.


               Caracteristici generale

          Cuvantul "inger" semnifica "mesager". Acest nume este dat acestor fiinte ceresti, pentru ca Dumnezeu i-a folosit de multe ori pentru a duce din partea Sa mesaje oamenilor. Dar care este natura lor ? Acestia sunt duhuri, asa ne spune Scriptura : "Nu sunt toti duhuri slujitoare ?" citim in epistola catre Evrei 1:14. Slujitoare, vrea sa spuna ca implinesc o anumita slujba din partea lui Dumnezeu. Pentru aceasta sunt inzestrati cu inteligenta, intelepciune si putere. Psalmistul se adreseaza lor, zicandu-le : "Binecuvantati pe Domnul, ingerii Sai puternici in tarie, care impliniti cuvantul Sau" ( Ps.103:20). Ei sunt imbracati in sfintenie ; Domnul ii numeste "sfintilor ingeri" (Luca 9:26) ; sunt nemuritori ; Isus spune despre ei ca nu pot sa moara ( Luca 20:36).


               Infatisarea ingerilor

          Fiind duhuri, sunt ascunsi priviri noastre, desi ne inconjoara si se ocupa de noi. Dar atunci cand Dumnezeu ii foloseste pentru a duce un mesaj oamenilor, se infatiseaza ca avand un trup. Un astfel de inger este trimis de Dumnezeu la Corneliu, si cand acesta relateaza vizita mesagerului divin, el zice : "Un barbat in vesmant stralucitor a stat inaintea mea" (Fapte 10:30). In relatarea invierii Domnului, vedem de asemenea ca doi ingeri (Ioan 20:12), asemanatori oamenilor in vesminte stralucitoare (Luca 24:4), au venit sa-i spuna Mariei din Magdala si celorlalte femei ca Domnul a inviat. Si gasim multe alte exemple in Cuvant. Ingerii pot aparea de asemenea in flacari de foc, fie ca sa ocroteasca pe slujitorii lui Dumnezeu, cum este in cazul lui Elisei ( 2 Imp.6:17 ; a se vedea si v. 11 ; de asemenea si Ps.68:17), fie pentru a exercita judecata "Descoperirea Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Sale, intr-o flacara de foc, aducand razbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu si peste cei care nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos" ( 2 Tes.1:7,8).


               Creati inainte de a fi pamantul

          Scriptura ne spune ca ingerii fac parte din lucrurile create de Domnul Isus, si ca El este mai presus de cel mai mare si cel mai puternic dintre ei. "Pentru ca toate au fost create prin El, cele care sunt in ceruri si cele care sunt pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie stapaniri, fie autoritati : toate au fost create prin El si pentru El" ( Col.1:16). Ingerii fac parte din acele lucruri nevazute care sunt in ceruri. Dar cand au fost ei creati ? Inainte ca pamantul sa fie intemeiat si destinat ca locuinta pentru om, caci Domnul ii spune lui Iov : "Unde erai tu cand am intemeiat pamantul... cand stelele diminetii cantau impreuna si toti fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie ?" ( Iov 38:4,7). Astfel ei contemplau si admirau lucrarile lui Dumnezeu. Asa cum tot ceea ce ne descopera Dumnezeu este frumos si mare ! Duhul omului si inteligenta sa n-ar fi putut face sa se vada o scena asemanatoare : cerurile populate de creaturi nemuritoare bucurandu-se de lucrarile marete ale lui Dumnezeu. In acelasi timp, acest verset ne arata ca ingerii sunt "fiii lui Dumnezeu" (comp.Iov 1:6). Sunt pentru ca Dumnezeu i-a creat. Ca si Creator Dumnezeu este numit "Tatal tuturor" (Efes.4:6). Dar noi, cand am crezut in Domnul Isus, am devenit copii si fii ai lui Dumnezeu, nascuti din Dumnezeu prin Duhul Sau ( Ioan 1:12,13 ; Gal.4:6,7). Este un har care ne-a asezat mult mai aproape de Dumnezeu , chiar decat ingerii.


               Ingeri buni

          La fel ca si omul, ingerii au fost pusi la proba ascultarii. Nu toti au fost ascultatori. Exista unii care au pacatuit (2 Pet.2:4 ; Iuda 6), dar de acestia vom vorbi mai tarziu.
          Cei care au ramas credinciosi sunt numiti "ingeri alesi" (1 Tim.5:21).


               Numarul ingerilor - categoria din care fac parte

          Numarul ingerilor este imens. Ioan, rapit in cer, ii vede in jurul tronului aducand laude Mielului junghiat, Domnului Isus care a suferit si a murit pentru a ne mantui, si "numarul lor", spune el, "era de zeci de mii de zeci de mii si mii de mii ( Apoc.5:11). Daniel, intr-o viziune, priveste cu admiratie pe Cel Batran de zile, Dumnezeul etern, asezat pe tronul Sau de flacari de foc si ale carui roti erau foc arzator ; acesta este un tron de judecata, si "mii de mii Ii slujeau si zece mii ori zece mii stateau inaintea Lui ( Daniel 7:9-10). "V-ati apropiat", zice apostolul crestinilor dintre evrei, "de zecile de mii de ingeri, o strangere in sarbatoare" (Evrei 12:22). Noi nu vedem cu ochii nostri aceasta imensa adunare de fiinte nevazute ; va veni o zi cand le vom admira ; cand noi insine vom fi in cer, impreuna cu Isus, inconjurati de aceasta sfanta multime in care cunoastem diferite ordine si atributii. Ea este numita "ostirea cerurilor", dupa cum citim in Luca 2:13, si de asemenea in 1 Imp.22:19 ; 2 Cron.18:18 si Neemia 9:6. Uneori si multime astrelor care stralucesc pe bolta cereasca este numita "ostirea cerurilor" (Deut.4:19 ; 2 Imp.17:16).


               Ordinele sau categoriile de ingeri - serafimi, heruvimi - Mihail si Gabriel

          Multe pasaje ne vorbesc de ingeri impartiti in diferite ordine : tronuri, stapaniri, autoritati (Col.1:16 ; Efes.3:10), avand fara indoiala atributii diferite si diferite trepte de putere si de onoare. In Isaia, vedem serafimii care celebreaza sfintenia Domnului ostirilor (Isaia 6:2:3), iar in alte pasaje este vorba de heruvimi, care sunt executorii judecatii lui Dumnezeu. Dupa ce omul pacatos a fost scos din gradina Edenului, Domnul a asezat heruvimi pentru a pazi drumul spre pomul vietii, astfel ca omul sa nu se poata apropia (Gen.3:24). Doi ingeri sunt numiti in Scriptura. Unul este Mihail care este numit arhanghel sau capetenia ingerilor (Iuda 9). Semnificatia glorioasa a numelui sau este : "Cine este asemenea lui Dumnezeu ?" El este infatisat ca aparatorul poporului iudeu. In Daniel, este numit una din cele mai de seama capetenii, care lupta impotriva imparatilor Persiei in favoarea iudeilor (Daniel 10:13,21 ; 12:1),  si in Apocalipsa, il vedem in fruntea ingerilor sai luptand in cer impotriva lui Satan si a ingerilor sai (Apoc.12:7). Al doilea inger al carui nume ne este dat este Gabriel, adica "omul lui Dumnezeu". Pe el, Dumnezeu l-a trimis la Zaharia pentru a-i vesti nasterea fiului sau Ioan, care trebuia sa fie inainte-mergator al Domnului, si la Maria pentru a-i spune ca ea va fi mama Domnului (Luca 1:19,26). De asemenea, a fost trimis la Daniel pentru a-i descoperi ca la sfarsitul timpului stabilit, Mesia, Hristosul va apare (Daniel 9:21,25), si pentru a-i face cunoscut sfarsitul unui imparat nelegiuit si prigonitor, care trebuie sa se ridice in zilele din urma (Daniel 8:16,24,25). In aceste diverse situatii, ingerul Gabriel era un mesager de vesti bune.


               Slujba ingerilor in Vechiul Testament

          Locuinta ingerilor este cerul. Acolo ei stau inaintea lui Dumnezeu ; Il glorifica, adora si sunt totdeauna gata sa asculte poruncile pe care El le da. Dar dupa cum am vazut, nu raman doar in cer. Dumnezeu ii trimite pe pamant unde ei au admirat cu bucurie alcatuirea sa, si unde sunt folositi in diverse moduri in relatie cu oamenii, aceste creaturi care sunt de-o maniera speciala obiectele gandurilor lui Dumnezeu. Ii vedem frecvent in Vechiul Testament ca purtatori de mesaje sau indeplinind diverse slujbe. Vin la Avraam, apoi merg sa-l salveze pe Lot de la nimicirea Sodomei. Si cine nu cunoaste minunata vedenie a sarmanului Iacov care fugea din casa parinteasca ? Ingerii urcau si coborau pe scara asezata de la pamant la cer, la capatul careia era Domnul. Aceasta ii arata lui Iacov ca Dumnezeu avea grija de el, si ca nu era singur in lunga sa calatorie. Ingerii s-au ocupat de el. Ii vedem apoi venind la intoarcerea sa, atunci cand intra in Cannan, ca si cum ar saluta intoarcerea sa (Gen.28:12-17 ; 32:1,2). Un inger vine sa-l intareasca pe profetul Ilie, atunci cand descurajat, ii cere lui Dumnezeu sa-i ia viata (1 Imp.19:4-8). Ingerii sunt cei care l-au dus la cer, si numerosi ingeri, nevazuti de altii decat de profet, il inconjura pe Elisei pentru a-l ocroti (2 Imp.2:11 ; 6:17). Asa cum am vazut, un inger este trimis la Daniel,  si ingeri sunt cei care i-au vorbit profetului Zaharia si i-au descoperit taina lui Dumnezeu.

       


aze