Cateva cuvinte despre inmormantarea dl. Ladrierre
Mogosesti (Romania)*, duminica 14 septembrie 1902
Samuel Prod'hom
"Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire, si urmati-le credinta!" (Evrei 13 : 7).
Sositi a doua zi, dl. Rossier si cu mine, am avut tristul privilegiu de al revedea pe scumpul d. Ladrierre, al carui trup era inca pe pat. Ce pace si ce odihna erau intiparite pe aceasta fata nobila, ale carei trasaturi, in timpul vietii sale, a exprimat atata bunatate, bunavointa si dragoste ! Cat de frumos va fi atunci cand vom vedea toate aceste caractere ale lui Hristos, exprimate prin acest trup inviat si glorificat, asemenea Mantuitorului sau !
Duminica de 14 a fost o zi fericita si de neuitat, in ciuda imprejurarii triste. In timpul strangerii de inchinare, la ora zece, am experimentat, in aceasta tara indepartata, prezenta Domnului de o maniera cu totul speciala, simtind in acelasi timp golul lasat de scumpul defunct care se bucura de aceasta prezenta intr-o maniera mult mai inalta decat noi, pentru ca el era cu Domnul in paradis.
Dupa ce am mancat, am asistat la ultimul ramas bun adresat de membrii familiei ramasitelor pamantesti ale scumpului si iubitului sot si tata. Un ramas bun miscator, facut intr-o durere profunda, dar dominat de un calm si o stapanire de sine, care o da cunoasterea Domnului Isus care a nimicit puterea mortii si a facut sa straluceasca viata si neputrezirea prin Evanghelie. Trupul, pastrat foarte bine, in ciuda celor cinci zile de la deces, a fost asezat intr-un sicriu, si, in jurul acestui cosciug, am citit Ioan 11:21-27 si 32-40, privind mai ales modul in care Domnul Isi face mai intai cunoscuta simpatia Sa la mormantul lui Lazar, inainte de a-Si manifesta puterea Sa in inviere. Aceasta simpatie a ramas, si acum Domnul ne-a facut parte de glorie acolo unde El se afla, totdeauna desavarsit in umanitatea Sa ca in zilele intruparii Sale ; simpatie atat de pretioasa in asteptarea ca El sa-Si puna in valoare puterea Sa in inviere. Am remarcat ca Martei ii descopera adevaruri marete care ii erau necunoscute, invierea dintre morti si schimbare, "chiar daca va muri va trai" v.25-26 ; dar Mariei, a carei inima era intr-o comuniune mult mai apropiata de cea a lui Hristos, ii descopera ce era in inima Sa, in El, acea dragoste desavarsita revarsata in imprejurarile preaiubitilor Sai ; El se cutremura inlauntrul Sau, era om, dar om care simtea, dupa divina Sa cunostinta, grozavia manifestata de pacat asupra creaturii Sale ; plange cu ea inainte sa-l aduca la viata pe cel care era mort. Scump Mantuitor, totdeauna Acelasi !
Dupa aceste cateva observatii, asa dupa cum Avraam pe un pamant strain s-a ridicat dinainte moartei sale si a luat-o dinaintea lui, si noi ne-am ridicat pentru a urma sicriul pe care servitorii dl. Holban au venit sa-l transporte. Cortegiu, destul de modest, era alcatuit, in aceasta tara indepartata, de o multime de parinti si prieteni care au venit din toate partile pentru a aduce ultimele omagii acestui iubit si evlavios slujitor al Domnului, venit din Geneva. Doamna Ladrierre si fiul sau mergeau in frunte, apoi doamna si dl. Holban, fiul cel mare al dl. Holban si guvenanta, dl. Rossier si cu mine, apoi valetul de camera ducandu-l pe al doilea copil care nu putea merge datorita accidentului de trasura.
La cincizeci de pasi de casa, la poalele unei biserici construita pe propritatea dl. Holban, s-a deschis, pentru a primi ramasitele pamantesti ale dl. Ladrierre, un mic cavou apartinand familiei Holban. Imprejur s-a strans inca de dimineata o multime numeroasa de oameni din localitate, curiosi, fara indoiala, de a vedea o inmormantare fara ceremoniile bisericii ortodocse.
Atunci cand sicriul a fost coborat in groapa, dl. Holban a citit in romana frumosul pasaj din Ioan 3:16, si eu am cautat sa vestesc Evanghelia destul de simplu la aceasta audienta uimita, incepand prin a spune cat de mult a intristat moartea dl. Ladrierre, nu doar familia sa, dar si pe numerosii sai prieteni care au facut din el o pierdere imensa ; dar am adaugat ca in mijlocul acestei intristari, ne bucuram de o mare mangaiere sa stim ca ne vom revedea curand, nu pe acest pamant, ci la Domnul in cer. Apoi am aratat cum pacatosi, intinati asa cum suntem prin nastere, putem sa avem siguranta ca ne vom regasi in acest loc de fericire unde nimic intinat nu va intra ; insistand asupra faptului ca pacatele noastre nu pot fi sterse decat prin sangele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care , pe cruce, a suferit judecata pe care noi am fi meritat-o, Dumnezeu trimitandu-L din cer pentru "ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
Toti ascultau cu mare atentie aceste cuvinte, traduse in romana de dl. Holban, care a incheiat cu o rugaciune in aceasta limba. Doar Domnul poate face sa incolteasca samanta divina in aceste inimi care sunt, se pare, foarte indiferente si putin exersate cu privire la pacat. Lui ii cerem sa produca rezultate binecuvantate ale acestei dureroase imprejurari, pentru gloria Domnului Isus. Ne-am retras profund miscati si patrunsi de prezenta Domnlui pe care am simtit-o in jurul acestui mormant, in asteptarea glasului puternic al Rascumparatorului sa invie in glorie acest trup pe care noi l-am semanat in slabiciune.
Scumpi copii, aceasta zi glorioasa vine curand, cand sfintii adormiti in Hristos vor invia mai intai si cand credinciosii care sunt vii vor fi schimbati, pentru a-L intalni impreuna pe Domnul in vazduh. Ne place sa gandim ca, in ziua aceea, nu va lipsi niciunul din cei carora scumpul si iubitul vostru prieten, dl. Ladrierre, s-a adresat atat de mult timp, in "La Bonne Nouvelle" (Vestea Buna), chemari pline de har si de dragoste si care va purtat in inima sa cu o mare grija inaintea Domnului. Multi, prin harul lui Dumnezeu, au raspuns si fac parte din numarul celor care Il asteapta pe Domnul ; dar voi toti care cititi aceasta relatare, sunteti siguri, astazi, ca faceti parte din acest cortegiu glorios care se va inalta de pe pamant, imposibil de numarat, pentru a fi totdeauna cu Domnul ? Daca nu este asa, nu intarziati sa primiti gratuit mantuirea care va este oferita prin dragostea lui Dumnezeu, in virtutea jertfei de pe cruce a unicului Sau Fiu. Cititi, scumpi tineri, cu atentie, ultimul aliniat din scrisoarea pe care va adresat-o, din ianuarie 1902, cel ale carui ramasite pamantesti se odihnesc acum langa biserica din Mogosesti. Fiind mort, el inca vorbeste.
(*) Localitatea Mogosesti face parte din raionul Herta regiunea Cernauti, actualmente in Ucraina. Dl. Adrien Ladrierre fiind in vizita la fiica sa, dna. Holban, a fost victima unui accident, din care a plecat acasa la Domnul.(n.tr.)
Preluat din revista "La Bonne Nouvelle" din 1902
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu