Translate

duminică, 26 octombrie 2014




                                                 Folosirea darurilor


          Samuel Prod'hom


               Darurile date de Domnul Bisericii Sale

          Domnul a dat, din glorie, daruri necesare Bisericii Sale, pana la intoarcerea Sa : "pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunostintei depline a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la masura staturii plinatatii lui Hristos ; ca sa nu mai fim prunci, batuti de valuri purtati incoace si incolo de orice vant de invatatura prin inselaciunea oamenilor, prin viclenia lor in uneltirea ratacirii ; ci, tinand adevarul in dragoste, sa crestem in toate pana la Cel care este Capul, Hristos ; din care tot trupul, imbinat impreuna si strans legat prin ceea ce da fiecare incheietura de intarire, dupa lucrarea fiecarei parti in masura ei, facand crestera trupului, spre zidirea sa in dragoste" (Efes.4:13-16).

               Eficacitatea darurilor

          Cititorul poate va zice : "daca Domnul a dat darurile cu scopul descris in aceste versete, cum se face ca rezultatul este atat de mic ?" Intr-adevar, este atat de trist sa constatam ca aceasta este realiatea. Numai ca nu trebuie sa cautam cauza in ceea ce Domnul a dat ; ci, mai degraba in faptul ca cei credinciosi nu s-au supus Cuvantului Sau pentru a-l pune in practica. Un om ar putea trai in saracie in timp ce poseda o mare avere, dar de care nu se atinge. Toate resursele divine pentru o umblare individuala sau colectiva sunt din belsug, ca in cele mai bune zile ale Bisericii. Ceea ce lipseste crestinului este ascultarea in totul de Cuvant. Crestinii se plang deseori ca exista mai putine daruri astazi ca odinioara. Acest lucru nu este adevarat decat in aparenta, mai ales daca socotim printre daruri si pe fratii care viziteaza adunarile. Fara indoiala, este recunoscut pe buna dreptate ca astazi este multa slabiciune, si ca darurile sunt raspandite in crestinatate ; parasindu-si locul de supunere fata de Domnul, nu mai pot fi, in mana Sa, canale potrivite pentru a transmite Cuvantul Sau. Pentru a fi gata pentru orice lucrare buna, trebuie sa ne despartim de rau si sa ne conformam Scripturii, care se spune ca este "folositoare pentru invatatura, pentru mustrare, pentru indreptare, pentru instruire in dreptate, ca omul lui Dumnezeu sa fie implinit, deplin pregatit pentru orice lucrare buna" (2 Tim.3:16,17).

               Daruri care raman prin scrieri

          Darurile pe care Domnul le-a trimis oamenilor dupa inaltarea Sa in glorie se limiteaza doar la cele pe care le vedem lucrand in zilele noastre ? Capitolul 4 din epistola catre Efeseni ne spune : "El a dat pe unii apostoli si pe unii profeti". Aceste daruri, inca le avem si mai mult decat oricand in scrierile pe care Domnul ni Le-a dat prin ei si care ne sunt necesare pana la sfarsit. Domnul a avut grija sa ne parvina scrierile lor inspirate, care contin adevaruri infailibile ce ne pot conduce pana la venirea Sa. Ce paguba avem daca nu scoatem din Cuvant invatatura lor ca la inceput, "staruiau in invatatura si comuniunea apostolilor, in frangerea painii si in rugaciuni" (Fapte. 2:42).

               Evanghelisti, pastori si invatatori

          La aceste doua daruri de exceptie, Domnul adauga : "pe unii evanghelisti si pe unii pastori si invatatori". De la inceputul Adunarii, si in toate timpurile care au urmat, au existat evanghelisti, pastori si invatatori care, cu mai multa sau mai putina lumina data prin Duhul Sfant, au pus in valoare Cuvantul lui Dumnezeu, unde se gaseste aceasta invatatura. Daca cineva se infatisa intr-o adunare ca pastor sau invatator si nu aducea invatatura lui Hrisros, chiar si o sora trebuia sa-l respinga (2 Ioan 10).

               Adevaruri puse in lumina in sec. 19

          Istoria Bisericii ne arata, vai ! ca invatatura a fost curand falsificata, ducand la starea in care se gasea crestinismul la momentul Reformei. Dumnezeu a ridicat atunci oameni capabili de a pune in evidenta invatatura apostolilor, in mod special indreptatirea prin credinta. Evanghelistii puteau predica mantuirea prin har, si deseori cu pretul multor suferinte ! Aceasta lucrare a avut rezultate frumoase, dar curatia invataturii nu a fost pastrata, si starea a devenit astfel ca la inceputul sec. 19 a fost necesara o trezire. Din nou Domnul da daruri prin care adevarurile apostolilor si profetilor au fost puse in lumina, cum n-au mai fost niciodata de la inceput. A fost mai intai indreptatirea prin credinta asa cum au invatat reformatorii ; apoi aceste daruri au condus pe credinciosi mai departe facandu-le cunoscut ceea ce Cuvantul invata cu privire la Adunare : mai intai prezenta Domnului suficienta pentru a aduna in Numele Sau pe doi sau trei ; apoi libertatea Duhului Sfant in adunare si exercitarea darurilor care sunt randuite de Domnul ; in final adevarurile cu privire unitatea Trupului lui Hristos, in care El este Capul  si fiecare credincios este madular si modul in care este posibil realizarea acestei unitati in mijlocul ruinei prin frangerea painii la Masa Domnului. Adaugati la aceasta venirea Domnului pentru a rapi Adunarea, etc., etc., dar de asemenea in viata practica o despartire totala de tabara religioasa si de lume. Aceste adevaruri le cunoastem, le avem ; cat de pagubiti suntem daca nu ne hranim cu ele si nu le punem in practica. Domnul nu va ridica inca odata daruri noi pentru a scoate la lumina adevaruri deja descoperite. Trebuie sa veghem sa nu le abandonam, mai ale sa nu cadem in indiferenta care a caracterizat Adunarea dupa plecarea apostolilor si apoi dupa Reforma, indiferenta care ne ameninta astazi, unde pe buna dreptate suntem alarmati vazand abandonarea adevarurilor care au fost puse in lumina, si prin care putem lupta biruitori pana la venirea Domnului.

               Intoarcerea la invatatura sfanta de la inceput

          Toti apostolii au indemnat pe sfinti sa se intoarca la invataturile deja cunoscute  ale Scripturii, sa se pazeasca de noutatile duhului omenesc, care nu fac altceva decat sa ascunda adevarul si sa duca duhurile oamenilor in intunericul de unde au fost scoase. Apostolul Ioan indeamna sa se intoarca la ceea ce au invatat de la inceput : "Cat despre voi, ce ati auzit de la inceput sa ramana in voi. Daca va ramane in voi ce ati auzit de la inceput, veti ramane si voi in Fiul si in Tatal" (1 Ioan 2:24). Apostolul Petru zice : "De aceea, ma voi stradui sa va amintesc intotdeauna aceste lucruri, desi le stiti si sunteti intariti in adevarul pe care il aveti. Dar socotesc drept, cat timp, sunt in acest cort, sa va trezesc prin aducere-aminte..., dar ma voi stradui ca si dupa plecarea mea sa puteti oricand sa va aduceti aminte de aceste lucruri" ( 2 Pet.1:12-15). Apostolul Pavel ii spune lui Timotei : "Sa ai un model de cuvinte sanatoase, cele pe care le-ai auzit de la mine, in credinta si dragostea care sunt in Hristos Isus" ( 2 Tim.1:13). "Si cele ce ai auzit de la mine inaintea multor martori incredinteaza la oameni de incredere, care sa fie capabili sa-i invete si pe altii" (2 Tim.2:2). Aceste lucruri invatate prin apostol erau adevaruri cu privire la Adunare. Cuvintele acestor trei apostoli au fost spuse la sfarsitul lucrarii lor. Toti trei au intors pe credinciosi la ceea ce ei au invatat, stiind bine ca tot ceea ce ar putea fi prezentat in afara de aceasta invatatura va fi gresit. Am putea sa-l citam si pe Iuda care indeamna "sa luptati pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna" (v.3). Noi avem totalitatea Scripturilor, si, asa cum am remarcat, avem, in plus, invataturile slujitorilor folositi de Domnul pentru a pune din nou in lumina invatatura Scripturii, care a fost pierduta din vedere sau inlocuita cu invataturile oamenilor. Suntem responsabili, cu Adunarea intreaga, de a cunoaste aceste adevaruri pretioase si de a ne conforma umblarea noastra individuala si colectiva.

               Domnul da si astazi daruri

          Aceasta inseamna ca Domnul nu mai da pastori si invatatori pentru ca avem invataturile celor care au fost inaintea noastra ? Cu siguranta, nu ! El va ridica pana la sfarsitul calatoriei Adunarii, in vederea evanghelizarii, dar si pentru explicarea Cuvantului. Domnul stiind ca avem nevoie de aceste daruri, le-a dat si le va da. Le va pregati El Insusi si le va chema, nu cand vor vrea ele sa mearga, ci cand El va gasi ca este potrivit. Sa ne amintim totusi de ceea ce Domnul ne-a dat prin slujitorii Sai, in mod deosebit in ultimul secol, atunci cand strigatul de la miezul noptii s-a facut auzit : "Iata mirele, iesiti-i in intampinare !" Nu putem sa iesim inaintea Mirelui fara sa ascultam de Cuvantul Sau.
          Intotdeauna este bucurie sa vedem un slujitor pe care Domnul l-a trimis ; dar slujba sa nu trebuie sa sufere pana la  venirea altuia ; din contra, trebuie sa se ocupe cu Cuvantul si aceasta prin scrierile pe care le avem din belsug. Sa spus, pe buna dreptate, ca un adevarat slujitor trebuie sa lucreze astfel incat turma sa-l urmeze. Aceasta are loc totdeauna cand sufletele sunt conduse spre Hristos, si aceasta trebuie sa caracterizeze intreaga slujire. Cei care vestesc invataturi gresite, in loc sa-L prezinte pe Hristos, atrag totdeauna sufletele spre ei insisi ( Fapte.20:30).
          In loc sa ne plangem ca sunt putine daruri, ar trebui sa fim recunoscatori pentru ca avem un numar atat de mare de adevaruri din Cuvant. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne faca sa simtim o nevoie mai mare de a ne hrani cu ele.

               Sa cautam lecturile cu adevarat bune

          In mijlocul atator motive de slabiciune de care suferim in aceasata lume agitata si superficiala, se afla unul care este deosebit de daunator din cauza subtilitatii sale, si care il face pe crestin sa piarda gustul si capacitatea de a intelege scrierile care se refera la Cuvant. Vorbesc de multime lecturilor de orice fel, si in special de cele care sunt recomandate de lume, si chiar de unii crestini, ca "lecturi bune". Ele sunt atragatoare, fara indoiala, dar sunt ele de folos pentru omul cel nou ? Ne invata ele ceva despre Domnul, viata si desavarsirea Sa ? Largesc ele campul cunoasterii noastre in ce privesc Scripturile ? Produc ele judecata de noi insine, asezandu-ne inaintea lui Dumnezeu ? Descopera ele sufletelor noastre din lucrurile lui Hristos, care vor fi partea noastra eterna ? Unele lecturi sunt necesare, pentru a ne pregati, a ne califica in munca, ne ajuta sa cunoastem viata oamenilor credinciosi ai lui Dumnezeu ; aceste lecturi pot fi folosite ca pentru Domnul, ca tot ceea ce ar trebui sa facem. Pe de alta parte, ceea ce nu poate fi pentru gloria lui Dumnezeu (1 Cor.10:31) trebuie lepadat ca apartinand lumii in care suntem straini.

               Sa beneficiem de resursele date de Domnul

          Este inca timpul sa rupem orice asemanare cu lumea, care este cauza marei slabiciuni a marturiei individuale si colective a crestinilor. Sa beneficiem de resursele date de Domnul ; ele sunt depline. Sa avem curaj, ne apropiem de tinta. Sa ascultam acest cuvant al apostolului : "cunoscand timpul, ca este deja ceasul ca noi sa ne trezim din somn, pentru ca acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Noaptea este mult inaintata si ziua este aproape ; sa lepadam deci faptele intunericului si sa imbracam armura luminii...Ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de carne, ca sa-i treziti poftele" (Rom.13:11,12,14).  
       
           

            

             

          

           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze