Translate

miercuri, 8 octombrie 2014

                                                                                                 


                                                                         Îngerii

                                                                       - III -


          Adrien Ladrierre


               Îngerii răi

          Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că, printre îngeri, se află unii care sunt cazuți pentru că s-au răzvrătit față de Dumnezeu. Am vazut că îngerii care au ramas credincioși sunt numiți îngeri aleși (1 Tim.5:21), sfinții îngeri (Luca 9:26), și ei sunt folosiți în slujirea celor care vor moșteni mântuirea (Evrei 1:14). Îngerii cazuți, îngerii răi, demonii, așa cum sunt ei numiți, au, dimpotrivă, o activitate care este îndreptată spre a face rau oamenilor. Este important ca noi să fim învățați de Scriptură cu privire la aceste ființe nevăzute privirilor noastre, dar care au o existență atât de reală ca și a îngerilor buni. La fel ca și aceștia, ei sunt numiți stăpâniri și autorități, pentru a ne arăta puterea inteligenței lor, dar inteligență în răutate (Efes.6:12 ; Col. 2:15). Marea viclenie a lui Satan, căpetenia lor, este de a căuta să înșele pe oameni că el și îngerii săi nu există, și astfel să-i facă să cadă mai usor in cursele lor. Mulți se lasă antrenați din ignoranță în această privință. Dar duhurile răutații ne înconjoară și trebuie să luptăm împotriva lor. Pentru aceasta, Dumnezeu le dă celor ai Săi o armură completă (Efes. 6:11-18), și avem o Căpetenie, Domnul Isus, și urmându-L vom fi întotdeauna biruitori.


               Căderea lor

          Să vedem ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cu privire la Satan și la îngerii săi. În a doua epistolă a lui Petru, citim : "Pentru că, dacă Dumnezeu nu a cruțat îngeri care au păcătuit, ci, aruncându-i în cea mai adâncă groapă de întuneric, i-a predat că să fie tinuți în lanțurile întunericului pentru judecată" (2 Pet.2:4). Iuda ne arată că "Pe îngerii care nu și-au păstrat starea inițială, ci și-au părăsit locuința, îi ține în lanțurile eterne, sub întuneric, pentru judecata zilei celei mari" (Iuda 6). Aceste versete ne spun deci că acești îngeri au păcătuit. "Păcatul este nelegiure" spune Ioan (1 Ioan 3:4), răzvrătire față de Dumnezeu, și apostolul adaugă : diavolul păcătuiește de la început (v.8). Păcătuind, îngerii căzuți nu și-au păstrat starea inițiala. Care era starea lor inițiala ? Ei erau fiii lui Dumnezeu, stelele dimineții, strălucind în cer unde îsi aveau locuința (Iov 1:6 ; 38:7). Ca și ceilalți îngeri, ei  erau slujitorii lui Dumnezeu. Ei nu și-au păstrat această poziție binecuvântata, ci s-au înaltat prin mândrie și neascultare. Astfel, și-au părăsit locuința lor, cerul, prezența lui Dumnezeu, înaintea Caruia nu voiau și nici nu mai puteau rămâne. Voiau să fie independenți de Creatorul lor, și astfel au fost aruncați departe de El.


               Viitorul lor

           Consecința căderii lor a fost mult mai groaznică. În loc să fie stelele dimineții, ei sunt în întuneric, lipsiți de lumina divină; în loc să fie fericiți în bucuria stăpânului care este Dumnezeu, ei sau dedat la rău, unei gândiri rele, ajungând astfel nefericiți. Și ei sunt legați în lanțurile întunericului, în legaturi eterne, astfel încât să rămâna pentru totdeauna în această stare tristă, în imposibilitatea absolută de a-și mai recupera vreodată starea lor inițiala. Nu este posibilă nicio mântuire pentru ei, nicio răscumparare. Sunt și rămân o putere spirituală a răutații, permanent opusă lui Dumnezeu. Locuința lor, care altădată era cerul, acum este adâncul, locul întunecos unde nu pătrunde nicio rază de lumină mângaietoare sau de speranță. Acolo ei trebuie să aștepte o ultimă și groaznică pedeapsă înaintea căreia tremură și care le va fi aplicată în marea zi a judecății. Acum ei au un anumit răgaz. Dar știu că acesta nu va dura mult. Demonii, care pusese stăpânire pe un om, s-au plecat înaintea lui Isus strigând prin gura nefericitului posedat ; "Ce avem noi a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu ? Ai venit să ne chinuiești înainte de vreme ? Și ei Îl rugau să nu le poruncească să plece în Adânc" (Matei 8:29 ; Luca 8:31). Domnul va zice celor răi atunci când va judeca pe cei vii : "Plecați de la Mine, blestemaților, în focul etern, pregătit pentru diavol și îngerii lui" (Mat.25:41). Aceasta este soarta care-i așteaptă în ziua cea mare a judecății.


               petenia lor - Satan - căderea lui

          Așa cum în fruntea îngerilor credincioși se află arhanghelul Mihail, și în fruntea îngerilor căzuți există unul care excelează în măreție și, de asemenea, în răutate, mai presus decât oricare dintre ei : cel pe care Scriptura îl numește Satan sau potrivnic, cel care se împotrivește lui Dumnezeu. El se numește de asemenea diavolul, adica defăimatorul; șarpele, din cauza vicleniei sale, pentru că s-a folosit de acest animal pentru a se adresa Evei, pentru a o înșela; șarpele cel vechi, pentru că l-a îndreptat pe om spre rău de la început. Este, de asemenea, numit balaur atunci când se folosește de puterile din lume pentru a face rău (Apoc.12:3,7-9 ; 2 Cor.11:3 ; Gen.3:1).
          În Ezechiel 28:11-17, vedem sub imaginea împăratului Tirului, ceea ce era Satan înainte de căderea lui, și ce l-a făcut să cadă. Era "uns ca un heruvim ocrotitor" adică "pentru a ocroti", "măsura desăvarșirii", nu-i lipsea nicio calitate; era "plin de înțelepciune și desavarșit în frumusețe". Răspândea diferite raze ale gloriei lui Dumnezeu, reprezentate prin pietrele prețioase și prin aur (a se vedea Exod 28:17-20) ; Apoc.21:18-20) ; așa era îmbrăcat. Locul său era în Eden, un loc al plăcerii; grădina lui Dumnezeu, nu pe pamant, ci în cer, unde se bucura de prezența lui Dumnezeu (a se vedea Apoc.2:7, unde paradisul lui Dumnezeu este menționat în contrast cu paradisul pământesc). Bucuria, o bucurie armonioasă izvorâtă dintr-o muzică cerească, l-a întâmpinat și umplut în ziua când a fost creat. Căci nu este decât o creatură, dar o creatură împodobită cu cele mai minunate daruri ale lui Dumnezeu. El ocupa un loc deosebit de putere, în mijlocul altor îngeri, autoritați, stăpâniri și puteri; era pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu. Ce măreție și perfecțiune la această creatură a lui Dumnezeu !
       A fost, prin urmare "desăvarșit în căile tale, din ziua când ai fost facut, până când s-a găsit nedreptate în tine". Văzând perfecțiunea darurilor și măreția frumuseții sale, inima i s-a îngâmfat și înțelepciune l-a înșelat; plin de mândrie a păcătuit (1 Tim.3:6), adică s-a răzvratit față de Dumnezeu. Și care a fost consecința ?  Întinând sau murdărind locașul divin, a fost aruncat din înalțimea poziției pe care o avea, aruncat de pe muntele lui Dumnezeu. A fost dezbrăcat de gloria sa, devenind astfel prințul întunericului, antrenând în neascultarea și căderea sa și pe alți îngeri, stăpâniri și autoritați care au devenit stăpânii țntunericului, puterile răului (Efes.6:12), care lupta sub comanda sa împotriva lui Dumnezeu (Apoc.12:7-8). Puterea sa devenind o energie deosebită pentru rău, inteligența superioara nu-i folosește decât să facă planuri de a se împotrivi lui Dumnezeu, divina sa înțelepciune de altădată a devenit o înțelepciune stricată care alcatuiește viclenii pentru a-i înșela pe oameni. Creat pentru a ocroti, se ocupă acum pentru a distruge, așa cum arată numele său, Apolion - Distrugere (Apoc.9:11; Ioan 10:10). La început înger de lumină, ca să devină apoi îngerul întunericului, dar care se preface în înger de lumină pentru a înșela sufletele (2 Cor.11:14). Vai ! și cât este de iscusit ! Și este permanent acolo, dând târcoale în jurul nostru ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghita (1 Pet.5:8). El este mai tare decat noi, dar Hristos este mai tare decât el, Hristos l-a biruit, și rămânând alipiți de Hristos, nu avem de ce să ne temem.
          Când a avut loc căderea lui Satan și a îngerilor săi ? Scriptura nu ne spune cu exactitate momentul, dar vedem că a avut loc înainte de crearea omului. Într-adevar, imediat ce Adam și Eva au fost așezați în grădina Edenului pentru a o îngriji și păzi, Satan vine și, sub imaginea unui șarpe, o înșala pe Eva care îl conduce și pe soțul ei în neascultarea sa. Satan se agață astfel de inima omului și o stăpânește cu ajutorul poftelor.                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze