Observatii practice despre venirea Domnului
- IX -
Henri Rossier
Venirea Mirelui - Matei 25:1-13
In aceste versete ne este prezentata venirea Domnului sub aspectul de Mire. Cele zece fecioare au iesit in intampinarea Sa ; ele nu formeaza in aparenta decat un grup omogen, dar alcatuit, in realitate, din doua parti, cu caractere morale in totalitate diferite. "Cinci dintre ele erau chibzuite, si cinci nechibzuite". Aceste fecioare au iesit. In acest act, nu este vorba propriu zis de venirea Sa pentru a ne lua la El, ci de responsabilitatea noastra, caci datoria noastra este de a merge in intampinarea Lui. Pentru a iesi, inseamna mai intai a parasi ca si Avraam locul unde a locuit, tara si familia sa ; a uita, precum sotia din Ps.45, poporul si casa tatalui ei ; dar ceea ce parasim ar avea o anumita valoare, o anumita puterea de a ne retine, cand este sa mergem inaintea Mirelui ?
Fecioarele sunt chemate sa alcatuiasca alaiul Sau atunci cand El va intra la nunta. De asemenea, si-au luat candele, sau mai corect faclii ( vezi Ioan 18:3) care trebuiau sa fie alimentate cu untdelemn, si duceau in vase aceasta indispensabila provizie. La ce folosea, intr-devar, un alai de noapte fara faclii ? Facea onoare Celui pe care Il excortau ? Nu trebuia ca persoana Mirelui sa fie pusa in lumina inaintea multimii de cele care-L insoteau ?
Fecioarele nechibzuite, cand si-au luat candele, au uitat sa ia si untdelemn. Nimeni nu ar fi banuit pana la momentul alcatuirii alaiului. La momentul aprinderii, candelele lor puteau chiar sa dea o aparenta de lumina ; caci le auzim zicand "Dati-ne din undelemnul vostru, pentru ca ni se sting candelele", dar aceasta lumina nu putea sa tina decat pana la arderea fitilului din facliile lor.
Aceasta relatare ne prezinta un adevar important : si anume, daca marturisirea crestina apartine tuturor, caci fecioarele nechibzuite au aceleasi candele ca si cele intelepte, marturisirea nu este suficienta doar pentru a pune in lumina persoana Mirelui. Venirea Sa va arata ca marturisirea singura nu este mai buna decat intunericul cel mai adanc. Ceea ce da valoare marturisirii este viata care o insoteste. In Cuvant, untdelemnul este in mod special emblema Duhului Sfant, si Duhul si viata sunt de nedespartit unul de altul. Marturisirea si viata alcatuiesc impreuna marturia. Trebuie sa dam marturie despre Mirele inaintea Caruia am iesit. Fecioarele care nu o fac sunt "nechibzuite". Groaznica gandire, nebunie de neimaginat, intr-adevar, daca si-au imaginat ca ar putea sa-L insoteasca pe Mire, in ziua nuntii, doar cu aparente si fara realitatea marturiei ! Singurul lucru care da dreptul de a intra la nunta, pentru alai, este candela cu untdelemn.
Aceasta parabola mai prezinta o stare jalnica : "Dar mirele intarziind, ele au atipit toate si au adormit". Somnul lor dureaza de mult timp.... de secole. Fecioarele s-au intors, fara indoiala, la lucrurile pe care le-au parasit la inceput, caci "la miezul noptii a fost un strigat : Iata mirele, iesiti-i in intampinare". Ele au regasit un loc potrivit pentru somn. La inceput, crestinii au indepartat tot ce-i tinea legati, pentru a merge sa-L intampine pe Isus ; dar lumea, iubirea de sine, multime de atractii din "locul intunecat", au facut sa amorteasca curand ravna lor de la inceput. Dar la un moment dat, in secolele trecute, acest strigat : "Iata Mirele", a fost resimtit in mijlocul crestinismului marturisitor. Totusi, Mirele nu a venit inca. S-a scurs un anumit timp intre strigat si venirea Sa. Acest interval, sa nu uitam, este suficient pentru a proba starea morala a fiecaruia dintre noi. Candelele fecioarelor nechibzuite au timp sa se stinga si sa dovedeasca, din nefericire ! ca ele sunt nefolositoare alaiului ; fecioarele intelepte au timp pentru "a se pregati" si de a fi la locul lor atunci cand Mirele va veni. Sa ne amintim ca daca facliile noastre nu stralucesc inainte ca El sa vina, nu vom putea intra la nunta impreuna cu El.
As dori sa fiu scurt, dar importanta acestor lucruri apasa greu asupra penitei mele. Cu toti am auzit strigatul de la miezul noptii. Ne lasa indiferenti ? Profitam de intervalul care ne desparte de momentul venirii Sale ? Timpul este scurt, clipa va sosi. Mirele ne va gasi veghind ? Vom fi surprinsi de sosirea Sa ? Cat de serioase sunt aceste intrebari ! Putem sa raspundem prin fapte, sau mai de graba prin singurul fapt de a fi gasiti de El ca martori ai Sai. "Cele care erau gata au intrat cu el la nunta".
Si celelalte ? "Mergeti mai bine la cei care vand si cumparati-va". Este prea tarziu ; au pierdut ocazia oferitata tuturor de a-si procura fara niciun pret. "Dar, pe cand mergeau ele sa cumpere, a venit mirele". Acum ele se grabesc, venind cu facliile stinse ; usa este inchisa. Striga : "Doamne, Doamne, deschide-ne !" Este prea tarziu ! Sunt lasate in intunericul de afara, impreuna cu candelele lor nefolositoare, despartite pentru totdeauna de Cel care le-a zis : "Adevarat va spun, nu va cunosc".
Sa veghem deci ! caci nu stim nici ziua, nici ceasul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu