temelia si adevarul

                       Observatii practice despre venirea Domnului

                                                               - XI -


          Henri Rossier


              Turma mica si Domnul care se intoarce de la nunta - Luca 12:32-44

          Domnul i-a parasit pe ai Sai ; caci de fapt lumea L-a respins. Un complot ce trebuia sa duca la cruce, s-a format deja impotriva Lui ( 11:53-54). Fara indoiala aparentele contraziceau ceea ce Satan complota in ascuns, caci niciodata "popularitatea" Sa nu a stralucit atat de mult : multimile se adunau cu miile in jurul lui Isus, astfel ca se calcau unii pe altii ( 12:1). Dar El vedea si stia ce ascunde fatarnicia inimii omenesti. In acest moment, in prezenta multimii, a inceput sa vorbeasca ucenicilor Sai. El se izoleaza impreuna cu aceasta sarmana ramasita intristata, pe care plecarea Sa deja isi proiecta umbra, si, deschizandu-si inima fata de preaiubitii Sai, ii indeamna, incurajeaza, adresandu-le mangaiere peste mangaiere. Un volum n-ar fi suficient pentru a medita la acest capitol divin ; dar un cuvant predomina : "Nu va temeti". Inaintea a tot ceea ce s-ar putea abate peste aceasta slaba turma, pe care Pastorul ei a lasat-o in mijlocul lupilor, El le repeta : "Nu va temeti". Puterea si ura oamenilor care merg pana la nimicirea trupului, nu trebuie sa va ingrijoreze ; Dumnezeu are grija de voi si va iubeste. Voi mergeti prin pericole si ma marturiti, dar Eu va voi marturisi inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Va vor duce inaintea sinagogilor si a judecatorilor : nu va temeti, caci puterea Duhului Sfant va fi cu voi. Oamenii vor fi impotriva voastra : Dumnezeu Insusi, si Fiul, si Duhul Sfant sunt pentru voi. Nu va ingrijorati pentru viata voastra, ce sa mancati sau sa beti, sau cu ce sa va imbracati ; aveti un Tata care stie ca aveti nevoie de aceste lucruri !

          De asemenea i-a indemnat : "Paziti-va, le-a zis, de aluatul fariseilor care este fatarnicia". "Luati seama si pazitiva de orice lacomie" ; si noi, cu siguranta, avem nevoie de aceste duioase indemnuri, dar El vrea mai intai sa umple de incredere aceste inimi tulburate si tematoare : "Nu va temeti ; nu va temeti !"

          Apoi urmeaza pasajul din acest capitol la care dorim sa meditam : "Cautati Imparatia Lui" (v.31). Imparatia cui ? A Tatalui ! Aceasta Imparatie a Tatalui nu este aceeasi cu a Fiului Omului. Ea nu are, ca aceasta din urma, o sfera pamanteasca unde va straluci gloria Sa. Este Imparatia cereasca unde Tatal isi are locuinta Sa. Acest Nume de Tata, cat de mult vorbeste el inimilor tematoare, slabe, fara aparare si nestiutoare ! Nu asigura El ocrotirea Sa, ingrijirea Sa zilnica, dragostea Lui, toata dragostea Lui pentru cei pe care i-a nascut, si pe care ii numeste copiii Sai ? - Acesta este locul unde aceste lucruri se gasesc, si unde Domnul vrea sa inalte sufletele ucenicilor Sai.

          Oh ! cat de mult putem fi izbaviti de temerile, de grijurile acestei vieti, daca noi cautam Imparatia Tatalui ! Orice lucru pamantesc de care avem nevoie "ne va fi dat pe deasupra", caci avem un Tata ; ele ne vor fi date ca supliment, pentru a desavarsi greutatea lucrurilor eterne pe care le vom gasi in Imparatia Sa !

          Domnul rezuma inca odata toate indemnurile de pana acum, intr-un singur cuvant : "Nu te teme, turma mica". Dupa ce a detaliat toate motivele noastre de teama, El zice : "Nu te teme!" Voi sunteti o turma mica in mijlocul acestei multimi ostile. Aceasta se potriveste cel mai bine dragostei Sale, pentru ca asa sunt copii lui Dumnezeu in aceasta lume. Nu ne putem increde in numarul nostru, in puterea sau intelepciunea noastra, dar ne putem increde in El. Si vedeti ce lucruri mari a facut Tatal pentru mica turma ! "A gasit placere" - in totalitate independent de noi (in afara noastra, fara noi, n.tr.), care nu aveam niciun merit de a le obtine  -  "Tatal" a gasit placere  -  care ne-a pus intr-o relatie cu Sine ca preaiubiti ai Sai  -  "sa ne dea"  -  nu sa ne imprumute pentru un timp, oferindu-ne o bucurie trecatoare, ci  -  "sa ne dea", sa ne dea de fapt "Imparatia",  -  Imparatia Tatalui, cerul ! Cat de mult, acest har curat si fara plata al lui Dumnezeu, cat de mare, acest scop si aceasta dragoste a Tatalui, sunt destinate pentru a umple de incredere inima micutei turme !

          Imparatia este a noastra, o avem, putem intra in ea astazi si maine si in fiecare zi. Dar, pentru a ne bucura, am de facut cateva lucruri. Pentru a intra in casa mea, am nevoie de o cheie. Domnul a pus aceasta cheie in mana ucenicilor Sai ; le-a descoperit taina prin care ei pot intra in stapanirea a ceea ce vor avea pentru totdeauna.

          "Vindeti ce aveti si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, o comoara care nu se pierde, in ceruri, unde hotul nu se apropie, nici molia nu strica. Pentru ca, unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra". Taina pe care El mi-a incredintat-o este faptul, de a nu avea nimic aici jos, de a rupe orice legatura care ma tine alipit de lucrurile de pe pamant, considerandu-le ca obstacole, si de a folosi aceste lucruri, pe care Le-a lasat pentru administare in mainile mele, de a da milostenie, - de a face bine celor saraci si lipsiti, devenind astfel ca si mana Tatalui care stie ca ei au nevoie de aceste lucruri. Atunci ne vom face o comoara in ceruri ; aratam prin aceste fapte ca bunurile nepieritoare sunt singurele care au valoare, si cand le avem, ca sa zicem asa, ele alcatuiesc comoara noastra, iar inimile noastre le urmeaza. Aceste trei lucruri se leaga : renuntare, primirea comorii, si inima care urmeaza comoara. Daca imi fac "pungi care se invechesc", inima se va lega in mod normal de acestea. Intr-o buna zi, ele vor pieri si voi fi pagubit. Atunci, sarmana si nenorocita inima, ce vei face, cand comoara ta va pieri ?

         Dar, atunci cand inima noastra urmeaza comoara, mai avem inca un lucru de facut. "Mijlocul sa va fie incins, si facliile aprinse; si voi fiti asemenea oamenilor care-l asteapta pe stapanul lor, oricand se intoarce de la nunta, ca, atunci cand va veni si va bate, sa-i deschida indata". Trebuie sa luam aici jos o atitudine de asteptare a Celui care ne-a parasit, dar care este pe punctul de a reveni. Se poate avea mijlocul incins pentru slujire, pentru umblare, pentru lupta si pentru inchinare. In acest pasaj, ei trebuiau sa fie incinsi pentru a-L astepta. Trebuie sa veghem asupra gandurilor noastre, asupra afectiunilor noastre, asupra a tot ce ar putea sa ne abata si sa ne impiedice sa auzim pasii Mirelui care se apropie. Aceasta este o atitudine potrivita pentru un slujitor, dar un slujitor care sta aproape de usa, atent la cel mai mic zgomot, pentru a deschide indata ce mana stapanului va bate. Facliile aprinse nu infatiseaza aici marturia, ci  vigilenta care lupta impotriva somnului. Fie ca mijlocul nostru sa fie incins si facliile noastre aprinse, astfel ca El sa ne gaseasca veghind, caci cu aceste doua lucruri Il asteptam pe Domnul.

          Aceasta expresie este foarte izbitoare : "Oricand se va intoarce de la nunta". Fara indoiala, relatia Mirelui cu Adunarea Sa nu a fost descoperita decat dupa inaltarea Domnului si coborarea Duhului Sfant, si aceasta poate explica intr-o anumita masura neclaritatea acestei expresii. Dar nu putem vedea un alt lucru ?

          Evenimentul capital al casei, este casatoria stapanului si momentul cand el va veni, aducandu-si sotia sa. Aceasta introduce si aseaza o noua stare de lucruri, in contrast cu cele precedente. Guvernarea si ordinea casei sunt de acum inainte complete si definitive. De asemenea este momentul bucuriei stapanului, inima sa satisfacuta a obtinut ceea ce isi dorea si in sfarsit se odihneste pe ce are acum ca obiect al afectiunilor sale. Isi aduce sotia in locul unde ea va locui de acum inainte, loc pregatit pentru el si pentru ea. Aceasta zi este de asemenea, o zi de bucurie si pentru slujitorii sai, caci il vad pe stapanul lor raspandind peste toti cei care ii apartin expresia fericirii si a satisfactiei sale

          Iata de ce este plina inima unui rob credincios. Cum ar putea sa se gandeaca la altceva ? Va astepta el la usa pe acest stapan iubit si respectat ? Va vrea sa-i dovedeasca ca totul este gata pentru a-l primi in acea zi de sarbatoare plina de bucurie si solemna. De asemenea, nadajduies-te ca el vine din clipa in clipa. Timpul trece, dar nu-i pare prea lung ; afectiunile sale ii da aripi in scurgerea ceasurilor. Fie ca domnul sau vine la a doua sau la a treia straja "ferice de robii aceia pe care, venind, stapanul ii va gasi veghind. Adevarat va spun ca se va incinge si ii va pune sa stea la masa si, apropiindu-se, le va sluji". Le va da mai mult decat imparatia, mai mult decat bunurile sale, mai mult chiar decat bucuria domnului lor. Ceea ce va face pentru ei intrece orice masura, daca dragostea ar avea vreo masura. Il vom vedea, incingandu-si, El, Stapanul, insemnele de slujitor, ceea ce a fost din totdeauna, si ceea ce va vrea sa ramana pentru totdeauna pentru noi ; Il vom vedea smerinndu-se, placandu-I sa se smereasca in glorie ! Pentru ce ? Pentru a sluji El Insusi robilor Sai. Si cum ne va sluji ? Asa cum El, slujitorul prin excelenta, stie sa slujeasca. Aceasta nu va fi rascumpararea, nici spalarea picioarelor noastre (Marcu 10:45 ; Ioan 13:4) ; atunci ne va avea la El, noi insine desavarsiti in dragoste. Vom intelege aceasta dragoste fara margini si Il vom lasa sa o faca. Nu vom spune ca Petru : Tu nu vei cobora niciodata la aceasta pozitie. Nu ne vom mira sa-L auzim zicandu-ne : slujirea Mea este raspunsul la slujirea ta : raspuns la slujirea mea !...Un astfel de cuvant nu poate decat sa ma umileasca profund astazi, dar in glorie voi intelege, adorandu-L, ca slujba Sa glorifica etern dragostea Sa, si Il voi lasa sa ma iubeasca cu placere,  dandu-I in schimb toate sentimentele unei inimi capabile sa sondeze dragostea desavarsita a Domnului si Mantuitorului meu.