Translate

miercuri, 7 ianuarie 2015




                                       
                Observatii practice despre venirea Domnului
                                                 - XII -


          Henri Rossier


                    Ziua lui Dumnezeu - 2 Petru 3:11-14

          Acest ultim cuvant foloseste ca epilog la meditatiile noastre. El ne vorbeste de asezarea timpurilor eterne. Avem nevoie de acest cuvant in mijlocul acestei lumi ravratite impotriva lui Dumnezeu, si care se indreapta spre distrugerea sa. Apostolul Petru aprinde lampa profetica pentru a ne lumina cu privire la starea morala a oamenilor de la sfarsit, amintindu-ne "cuvintele vorbite mai inainte prin sfintii profeti", care ne-au anuntat ca cei neevlaviosi vor lua in batjocura "promisiunea venirii Lui". Aceasta venire este pentru ei un basm babesc. Ei spun ca "toate raman asa cum erau de la inceputul creatiei". Ei sustin imuabilitatea materiei, si ignora voit ca existenta si distrugerea lumii depind de un cuvant al lui Dumnezeu. Lumea a fost creata ( Evrei 11:3), se mentine si va fi distrusa prin acest cuvant ( 2 Pet.3:5-7). Deja potopul a nimicit-o odata. Acesti oameni nu vor sa creada, si nu vor pentru ca "cerurile si pamantul de acum sunt pastrate prin Cuvantul Sau, pentru foc, tinute pentru o zi a judecatii si a pierii oamenilor neevlaviosi". "Dar ziua Domnului va veni ca un hot; in ea cerurile vor trece cu vuiet mare si elementele, arzand cu caldura, vor fi descompuse, si pamantul si lucrarile de pe el vor fi arse in intregime"
          Acest adevar este un motiv puternic pentru umblarea noastra crestina : "Toate aceste deci urmand sa fie descompuse, ce fel de oameni trebuie sa fiti voi, in purtare sfanta si evlavie...?" Alipiti de acest cuvant, nu putem sa traim impreuna cu lumea si asemenea ei, nici sa pastram legaturi cu ceea ce stim ca va fi ars in intregime.
          Dar teama de a nu fi gasiti legati de aceasta stare de lucruri nu poate fi singurul, si nici principalul nostru motiv. Ziua Domnului va fi urmata de o alta zi, ziua lui Dumnezeu. Din cauza careia "cerurile, fiind aprinse, vor fi descompuse, si elementele, arzand cu caldura, se vor topi". Aceasta va fi ziua asezarii si stabilitatii depline a tuturor lucrurilor. O asteptam, caci ziua de judecata nu poate fi obiectul nadejdii noastre. Ziua Domnului va introduce domnia dreptatii pe pamantul curatit prin judecata ; dupa aceasta domnie, cand va distruge "cerul si pamantul dintai", va incepe ziua lui Dumnezeu, care va straluci in noul cer si peste pamantul cel nou in care dreptatea va locui.
          Noi asteptam aceasta zi, dar suntem indemnati sa grabim venirea ei. Cum putem sa o grabim ? Aratand inca de acum in toata purtarea noastra caracterele dreptatii si ale sfinteniei care apartin acelei zile. Ce fel de oameni ar trebui sa fim ? "De aceea, preaiubitilor, asteptand acestea, straduiti-va sa fiti gasiti de El in pace, fara pata si fara vina. Si considerati indelunga-rabdare a Domnului nostru mantuire"

          Frati preaiubiti ! Domnul vine. L-am vazut ca Steaua de dimineata, ca Mantuitor, ca Stapan, ca Domn, ca Mire ; noi vom reveni impreuna cu El in glorie pentru a domni impreuna cu El ca Imparat, apoi va apare ziua lui Dumnezeu. Asteptand-o, raul domneste in lume si noi suferim, daca nu suferim de asemenea de propriile si umilitoarele noastre experinte. Sa nu ne temem si sa nu descurajam. Apreciati ca rabdarea Dumnezeului nostru este mantuire : fie ca acest gand sa va intareasca. Nu avem, in mijlocul schimbarii tuturor lucrurilor, cel mai puternic motiv pentru " a tagadui neevlavia si poftele lumesti, sa traim cu cumpatare si cu dreptate si cu evlavie in veacul prezent, asteptand fericita nadejde si aratarea gloriei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Isus Hristos" ? ( Tit 2:12-13)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze