Translate

joi, 8 ianuarie 2015




                                                 Prietenilor mei musulmani
                                                   - I -

          Anise M. Behnam



                    "Cumpara adevarul si nu-l vinde" - Prov. 23:23


              Prefata

          Timp de mai multi ani, am avut privilegiul de a purta discutii religioase amicale cu colegi musulmani, mai intai in tara mea natala Egipt si apoi in Statele Unite. Discutiile nu s-au transformat niciodata in dezbateri pasionale, ci ele au fost totdeauna caracterizate printr-un respect mutual. Aceste discutii luau in special forma de intrebari puse intr-un mod politicos si discret. Raspunsurile erau totdeauna la fel de politicoase. Nimeni nu s-a simtit vreodata ranit, in ciuda franchetei cu care vorbeam despre dificultatile pe care fiecare le aveam in ce privesc convingerile altora.
          Aceasta brosura este rezultatul acestor discutii in cursul carora am luat cunostinta de pietrele de poticnire pe care musulmanii le au cu privire la credinta crestina. Sunt cu totul recunoscator fata de toti prietenii mei cu care am avut aceste discutii, si nadajduiesc ca aceasta va ajuta pe toti cei care cauta cu sinceritate adevarul.

               Introducere

          Crestinismul si Islamul sunt doua religii majore in lume, fiecare afirmand a fi adevarul revelat de singurul Dumnezeu viu si adevarat, Creatorul cerului si al pamantului. Din nefericire, marea majoritate de aderenti ale acestor doua religii nu stiu mare lucru cu privire la convingerile pe care le au unii despre altii, aproape nimic. Cineva a zis ca in Egipt, unde musulmanii si crestinii traiesc impreuna in armonie, cel putin o mare parte de timp, tot ceea ce musulmanii stiu despre crestini, este ca ei interzic poligamia, dar permit mancarea carnii de porc ; si ca tot ceea ce stiu crestinii despre musulmani, este ca ei interzic mancarea carnii de porc, dar autorizeaza poligamia. Pentru acest motiv, ei pot fi vecini, prieteni sau colegi relativ apropiati, fara ca sa discute vreodata subiecte religioase.
          Ca un crestin care am crescut in Egipt, si avand o multime de prieteni musulmani cu care am fost foarte apropiat, trebuie sa spun ca, timp de 28 de ani cat am trait in Egipt, nu am fost jignit niciodata de un musulman, si niciunul nu mi-a facut vreun rau. Era acum 50 de ani, si cred ca si acum este asa in Egipt. Totusi, in ultimii ani au existat numeroase evenimente nefericite, in special o deteriorare a relatiilor intre anumiti adepti ai celor doua religii. A fost, in special, printre liderii si predicatorii care au vorbit fara retinere. Au existat calomnii, si ele au generat grave resentimente si neincredere.
          Este cu siguranta potrivit, si chiar esential de a avea convingeri puternice, dar in acelasi timp nu este acceptabil de a vorbi de o maniera nepotrivita despre religia altora. Este normal ca un predicator crestin sa invete principiile credintei, si sa respinga orice invatatura care contazice Bibila, dar nu este permis de a folosi un limbaj nepotrivit ( ceea ce s-a vazut de exemplu la televizor). Este de inteles ca un imam musulman sa indemne pe ascultatorii sai sa pazeasca cu tarie invataturile din Coran, dar nu este normal ca el sa-i descrie pe crestini ca necrediciosi cand tine in mana un microfon si cand cuvintele sale sunt destinate a fi difuzate crestinilor. Astfel de actiuni, de ambele parti, nu duc la castigarea de noi convertiti. Va rezulta doar ura, si aceasta va conduce la fanatism sau tulburari de comportamente aberante, a se vedea faptele criminale.
          Biblia ofera exemple frumoase despre maniera de a predica persoanelor de alta religie. Nu trebuie atacati, nici jigniti, ci simplu a le prezenta Vestea Buna. Cand apostolul Pavel a mers la Efes si a ramas trei ani, el predica Vestea Buna a mantuirii, dar nu a atacat religia pagana, nici nu a vorbit impotriva falsei zeite Diana ( Artemis a efesenilor). Secretarul cetatii, insarcinat cu mentinerea ordinii in cetate, a dat marturie si a putut astfel sa disperseze multimea revoltata care se impotrivea predicarii. Relatarea o gasim in Biblie, in Fapte 19 v. 37. Pavel nu a vorbit niciodata in public impotriva falselor religii, nici in Asia Mica ( Turcia de astazi), nici in Europa. Dar el prezenta totdeauna adevarul, si se ruga pentru mantuirea oamenilor carora le prezenta Vestea Buna a mantuirii. Este si dorinta mea de a urma acelas principiu : a prezenta ceea ce cred, si cititorul va analiza ce spun, si atunci va decide pentru el insusi. Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa primeasca o religie impotriva vointei sale. Nu este modul Sau de a lucra. Mai mult, vreau sa fac aceasta intr-un duh de dragoste. De aceea titlul aceste brosuri este "Prietenilor mei musulmani", pentru ca prietenia permite a discuta subiectele de o maniera amicala, si impiedica ranirea sentimentelor unii altora. Am scris acestea si datorita pretuirii pe care o am pentru multi prieteni musulmani la care am apreciat caracterul moral si care au fost fideli in prietenia lor. Cu unii dintre ei, am avut placerea sa port discutii amicale pe importante chestiuni religioase.
          Scopul acestei brosuri este de a prezenta principalele doctrine biblice musulmanilor sinceri, care de multe ori le-au inteles gresit, sau care li se par chiar blasfemii.

                    "Dragostea nu piere niciodata" ( 1 Corinteni 13 v. 8)
         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze