Translate

miercuri, 21 ianuarie 2015



                                                                  Simon Petru
                                                                   - I -
                              

           Henri Rossier


          Introducere

          Istoria lui Simon Petru este deosebit de instructiva. Fiecare crestin poate sa-si recunoasca principalele trasaturi ale istoriei sale, de la primi pasi care i-a facut de la cunoasterea lui Hristos, pana la starea, din nefericire atat de rar atinsa sau mentinuta, in care Duhul Sfant actioneaza fara piedici si desfasoara in noi puterea Sa. Intre aceste doua limite, se deruleaza intreaga lucrare a harului care ne face sa patrundem in cunoasterea lui Hristos si a privilegiilor crestine. De asemenea, ne confruntam cu zdrobirea necesara a sufletului, pentru ca, cel credincios, dupa ce a pierdut orice incredere in sine, sa poata in final realiza privilegiile sale si sa-L urmeze pe Domnul, pe drumul pe care Il traseaza.
          Istoria lui Petru se imparte in mod natural in doua parti pe care le gasim in Cuvantul lui Dumnezeu. Evangheliile o prezinta pe prima, iar cealalta o gasim in Fapte si in epistole. Prima parte se refera la adevarurile despre care vrem sa vorbim ; a doua, de care ne vom ocupa mai tarziu daca Dumnezeu va ingadui, este plina, nu fara piedici din partea omului, de activitatea Duhului Sfant in lucrarea lui Petru, si a puterii divine care l-a sustinut, ca martor al lui Hristos, in mijlocul greutatilor si al luptelor.


          1 - "Sunt un om pacatos" - Luca 5:1-11

          Maniera in care Petru intra in relatie cu Domnul, in Evanghelia dupa Luca, este demna de remarcat (*). Soacra lui Simon (cap.4:38-39) era cuprinsa de febra puternica care o facea incapabila de orice activitate. Isus a vindecat-o si a facut-o potrivita pentru slujire. Asa se intampla, in multe situatii, cand un suflet se intalneste pentru prima data cu Hristos ; sufletul intra in contact cu El prin binecuvantari pe care le raspandeste fata de altii. La momentul potrivit, cand El se reveleaza inimii noastre, vom descoperi ca El nu ne este cu totul strain. Domnul foloseste aceasta cunoastere pregatitoare pentru a scurta lucrarea prin care constiinta noastra este deschisa la sentimentul fata de pacat, si inima noastra la cel fata de har. In Evanghelia noastra, Simon Petru, L-a cunoscut deci pe Isus pentru ca L-a vazut la lucru in casa lui.

          (*) Am omis intentionat relatarile interesante care ni le poate da momentul primei intalniri a lui Petru cu Domnul in celelalte evanghelii. In Evanghelia dupa Ioan (1:42,43), de exemplu, Petru Il cunoaste pentru ca I-a fost prezentat de fratele sau Andrei, care deja gasise in El pe Hristosul.

          In ce priveste preocuparea sa, fiul lui Iona era pescar ; el avea unelte necesare pentru pescuit, o barca si plase. Petru s-a folosit de acestea pentru a obtine ceea ce dorea si a lucrat toata noapte in acest scop, dar fara niciun rezultat. Asa si omul natural se foloseste de capacitatile si de mijloacele puse la dispozitia sa, pentru a ajunge la ceva care sa umple si sa satisfaca inima sa ; dar in zadar, plasa ramane goala. Munca sa nu aduce nimic care sa raspunda la profundele nevoi ale sufletului sau. Noaptea se scurge si apare ziua cand pescuitul, lucrare in cautarea fericirii, nu va mai fi nicidecum posibil.
          Neprinzand nimic, Simon si tovarasii sai au parasit barcile si isi spalau plasele. Ei le curatau, caci nu aveau in ele decat namolul de pe fundul marii, si dupa aceasta aveau sa inceapa iarasi pescuitul. Nu este la fel si cu omul in aceasta lume ? In fiecare zi isi reinoieste eforturile sale pentru a nu ajunge niciodata la scopul dupa care suspina.
          Dar, cand neputinta omului este scoasa in evidenta, Isus intra in scena, ocupandu-Se cu totul de altceva decat de Petru. Invata multimile, dar, in mijlocul lucrarii Sale, inima Sa este cu Simon si nu-l pierde din vedere. "Si, intrand intr-una din corabii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la mal". L-a despartit putin, impreuna cu El, de multime. Astfel, Petru a auzit in intregime discursul Domnului. Mai inainte, Isus nu Ii era strain ; acum, el aude cuvantul Sau, si pozitia sa de izolare impreuna cu El il face sa fie atent. Totusi, nu retine, se pare (v.5), din acest cuvant decat convingerea cu privire la autoritatea Sa.
          Atunci Domnul se ocupa in mod special de el. "Departeaz-o la adanc si coborati-va plasele pentru pescuire". Petru a facut aceasta toata noaptea, dar pana acum era prin vointa omului, acum aceasta era prin cuvantul Domnului. Petru crede acest cuvant si se supune. Acesta este primul rezultat al Cuvantului lui Dumnezeu. El produce credinta ; aceasta accepta autoritatea Sa si Il asculta. Domnul a vorbit ; aceasta este suficient pentru credinta.
          Dar Isus ii va vorbi lui Petru de o maniera mult mai puternica. Ii va arata in prezenta cui se gaseste, si va atinge astfel constiinta sa. El, Creatorul, care porunceste oricarui lucru, a adunat in plina zi pestii, acolo unde noaptea nu a gasit niciunul, si a umplut plasele lui Petru. Le-a umplut de binecuvantari pe care vasele omenesti sunt incapabile sa le cuprinda fara sa se rupa, si care depasesc nevoile ucenicului. Tovarasii sai venind cu o a doua barca ; ele se afundau, asa sunt bogatiile date de Domnul gloriei.
          Petru vede (v. 8) aceasta binecuvantare, dar ea il aseaza pentru prima data, asa cum era, in prezenta Celui care era sursa acestei binecuvantari, si care, o si administra. Astfel, nu doar cuvantul lui Isus l-a atins, ci Isus Insusi si gloria persoanei Sale. Un fenomen s-a petrecut in sufletul sau : Binecuvantarea nu i-a produs bucurie, ci i-a adus convingerea despre pacat si spaima, pentru ca ea l-a asezat in prezenta Domnului gloriei. Pe de alta parte, sentimentul starii sale, dandu-i certitudinea inspaimantatoare ca Domnul trebuie sa-l respinga, s-a aruncat la picioarele lui Isus, ca singura sa salvare.
          La fel, Ps. 130:1-4, ne arata sufletul care apeleaza la ajutorul Celui pe care L- a desconsiderat. Daca El ar lua aminte la nelegiuiri, nu ar mai fi nici o nadejde ; sufletul este pierdut, daca problema pacatelor  n-ar fi rezolvata. Dar Dumnezeul desconsiderat iarta : Dumnezeu este cunoscut in dragostea Sa ! Cunostinta binecuvantata pentru pacatosul care isi cunoaste adevarata stare, judecata care i se cuvine, si sfintenia lui Dumnezeu ! "Doamne, pleaca de la mine, pentru ca sunt un om pacatos". Petru se vede pacatos si nevrednic de prezenta lui Dumnezeu ; tremura inaintea sfinteniei si a dreptatii Sale. Nu stie inca decat de o maniera aproape instinctiva ce este harul, el ignora ca Dumnezeu poate sa ramana drept indreptatind pe cel care este din credinta in Isus ; dar el este la picioarele Sale, nu fuge, pentru ca, daca mai exista vreo nadejde, aceasta era acolo.
          Atat timp cat se ocupa sa spele plasele, el nu-L cunostea nici pe Dumnezeu, nici pe sine. Acum el Il cunoaste si pe unul si pe altul. Un lucru remarcabil, el nu condamna ce a facut, ci ceea ce el este. Multe suflete recunosc ca trebuie sa se pocaiasca de faptele lor vinovate, si le condamna, dar nu au ajuns sa vada sursa acestor fapte. Mai presus de pacate se afla "un om pacatos". Sentimentul prezentei lui Dumnezeu ne deschide ochii, ne arata ceea ce suntem, si ne face sa vedem ca nu exista niciun refugiu decat la Cel care ar putea sa ne condamne.
          "Teama l-a cuprins" ; dar Domnul nu lasa niciodata ca teama sa ramana in prezenta Sa ; El vorbeste si alunga teama, pentru ca El este Domnul harului. El lasa sa ramana restul ; nu micsoreaza cu nimic efectele lucrarii produse in suflet, dar indeparteaza teama. "Pleaca ?" Nu, Domnul nu va pleaca niciodata ; El zice : "Nu te teme; de acum incolo vei fi pescar de oameni". Daca nu te intalneam sa te salvez, nu as fi putut sa salvez pe altii prin tine. El il face pe Simon Petru mai mult decat fericit, ii da o noua binecuvantare ; ii promite o slujba. In loc sa ramana un pacatos, Petru devine un slujitor, in stare sa paraseasca tot pentru a-L urma pe Isus.
          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze