Translate

miercuri, 4 februarie 2015




                                 Meditatii asupra cartii a doua Imparati
                                                 - I -


          Henri Rossier


          Introducere

          Cartea a doua Imparati o urmeaza pe prima, fara nici o intrerupere. Poate este util de remarcat, pentru a-l ajuta pe cititor sa nu aiba o parere gresita, ca aceasta impartire in doua carti nu face parte din textul inspirat, care nu alcatuiesc la origine decat o singura carte in canonul ebraic. Pentru ca am atins in treacat acest subiect, vom adauga, pentru cititorii nostri, ca una din marile diviziuni ale Vechiului Testament, "Profetii", cuprind, pe langa cartile profetilor propriu zisi, in afara de cartea Daniel si Plangeri, toate cartile istorice, de la Isoua pana la cartile Imparati inclusiv, cartea Rut facand exceptie (*).

          (*) Vechiul Testament cuprinde trei mari diviziuni : Legea (Tora, ebr.), adica cele cinci carti ale lui Moise, Profetii (Neviim, ebr.), de care ne ocupam acum, si in final Hagiografa sau "Scrierile sacre" ( Ketuvim, ebr.), cunoscute de asemenea sub numele de Psalmi (Luca 24:44), si care contine Psalmii, Proverbele, Iov, Cantarea Cantarilor, Rut, Plangerile, Eclesiastul, Estera, Daniel, Ezra, Neemia si Cronici 1 si 2.

          Doar acest titlu, "Profetii", ne lumineaza asupra autorilor cartilor istorice de care ne ocupam. Ele au fost date de profeti, si au purtat caracterul lor. Pretinsele critici teologice moderne nu trebuie sa influenteze convingerile crestinului asupra acestui lucru. Cuvantul lui Dumnezeu este suficient pentru a se explica pe el insusi, si ne da siguranta continutului sau.
          Astfel ca, faptele lui David sunt scrise in cuvintele lui Samuel vazatorul, si in cuvintele profetului Natan, si in cuvintele lui Gad vazatorul (comp.1 Cr.29:29 cu 1si 2 Samuel) ; faptele lui Solomon in cuvintele profetului Natan, ale profetului Ahia, si in viziunile lui Ido vazatorul, si de asemenea despre Ieroboam, fiul lui Nebat (com. 2 Cr.9:29 cu 1 Imp.) ; faptele lui Roboam, in cuvintele profetului Semaia, si Ido vazatorul, in registrele genealogice ( 2 Cr.12:15) ; faptele lui Abiia, in cronica lui Ido (2 Cr.13:22) ; cele ale lui Iosafat, in cuvintele lui Iehu, fiul lui Hanani, care sunt cuprinse in cartea imparatilor lui Israel (2 Cr.20:34). Faptele lui Ozia au fost scrise de Isaia, fiul lui Amot (2 Cr.26:22) ; cele ale lui Ezechia, in viziunea profetului Isaia (comp.2 Cr.32:32 cu 2 Imp.18:20 si Isaia 36:39). In final 2 Imp.24:18-25, corespunde cu Ieremia 52.
          Nu este remarcabil ca tocmai cartile Cronici, atat de contestate si atacate de rationalisti, sunt cele care afirma autoritatea profetica a cartilor istorice ? Deci, daca este adevarat ca aceste carti, 1si 2 Imparati sunt lucrarea profetilor, si aceasta ne este suficient, deoarece Cuvantul lui Dumnezeu nu ne spune mai mult de modul in care ele au fost alcatuite, ne putem astepta sa gasim in ele, nu doar simple relatari de fapte istorice, si o relatie perfect de exacta a acestor fapte, pentru ca ea este de origine divina, dar de asemenea, caracterul care formeaza substanta intregii scrieri profetice, care privesc suferintele trecute, si gloriile viitoare ale lui Hristos.
          Acestea le-am vazut mai pe larg in cartile 1 si 2 Samuel si prima carte Imparati, in persoana lui David si a lui Solomon. Dar aceasta ne arata de asemenea, de ce profetii au jucat un rol predominant in aceste carti. Acest fapt, asa cum l-am mentionat in alta parte, ne impresioneza de fiecare data cand ne preocupam cu el. Numai lucrarea lui Ilie si Elisei se intinde pe nousprezece capitole din cartile Imparati, care contin in totalitate patruzeci si sapte de capitole.
          Este util de a adauga aici inca, cateva observatii care nu si-au gasit locul in introducerea primei carti a Imparatilor. Ele se  refera la caracterul profetilor din Israel, in contrast cu cei din Iuda. Cercetand prima carte a Imparatilor, am putut sa constatam ca slujba lui Ilie, era caracterizata inainte de toate prin minuni. Am avut ocazia s-o remarcam, intr-un mod mult mai amplu, in lucrarea lui Elisei, al doilea mare profet din Israel. Activitatea acestor oameni ai lui Dumnezeu consta mai mult in fapte decat in cuvinte. In contras, cea a profetilor din Iuda difera in totalitate. Ei vorbeau, si nu faceau decat rareori minuni, ca aceea cu cadranul lui Ahaz (Isaia 38:8). Acest contrast rezulta din faptul ca marturisirea publica a inchinarii fata de Dumnezeu era inca recunoscuta in Iuda, si persista, in pofida amestecului cu idolatria ; nu era nevoie deci de minuni pentru a restabili credibilitatea fata de Dumnezeu.
          Aceasta ne conduce la a putea raspunde la intrebarea, care se pune deseori, de ce nu se mai vad astazi minuni in crestinatate. Motivul este acelasi. Atat timp cat ea nu a fost varsata din gura Domnului (Apoc.3:16), minunile destinate pentru a intari inimile celor credinciosi, care se lupta cu apostazia, nu mai au loc, nici cele destinate pentru a revendica caracterul adevaratului Dumnezeu, inaintea oamenilor care L-au parasit.
          A fost cu totul altfel la inceputul istoriei Bisericii. Au avut loc numeroase minuni, fie in mijlocul iudeilor care L-au respins pe Mesia al lor, pentru a le dovedi divinitatea Mantuitorului, fie in mijlocul natiunilor idolatre, pentru a face credibila predicarea lui Dumnezeu care le era necunoscut. Dumnezeu a dat marturie prin slujitorii Sai, "prin semne si minuni si prin felurite lucrari de putere si prin daruri ale Duhului Sfant, dupa propria Sa placere" (Evrei 2:4).
          Catolicismul pretinde ca are minuni, asa cum intr-o masura asemanatoare, protestantismul din zilele noastre, pretinde ca are daruri de a face minuni. De fapt, ceea ce ne prezinta primul, sunt doar false minuni, destinate sa orbeasca pe cei simpli, in timp ce al doilea cauta sa acrediteze ideea, prin prezenta unei puteri divine, cand deja apostazia se face recunoscuta peste tot in mijlocul sau.
          Dupa rapirea sfintilor, minunile veacului viitor se vor manifesta in mare masura, fie printre iudei, fie inaintea natiunilor, prin ramasita credincioasa, asa cum vedem in Apocalipsa 11. Istoria Bisericii ne ofera ocazia sa privim acest subiect in imagine. Dar, in acelasi timp, teritoriul lui Israel, poporul apostat sub stapanirea lui Anticrist, si lumea intrega, vor fi scena minunilor mincinoase lucrate de falsul profet, ultimul instrument al lui Satan, pentru ai insela pe oamenii care locuiesc pe pamant (Apoc.13:13-15).
          Ne vom opri la aceste cateva observatii preliminare, care isi vor gasi o confirmare mai ampla in partea din Scriptura pe care dorim sa o cercetam sub privirea Domnului, si cu ajutorul Duhului Sau Cel Sfant.
       
       
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze