temelia si adevarul

                                Meditatii asupra cartii a doua Imparati
                                                   - IV -


          Henri Rossier


          Elisei, slujitorul

          Am vazut mai inainte, ca personajul Ilie poate fi privit sub diferite aspecte : ca profet, ca precursor (al lui Ioan Botezatorul), ca imagine a lui Hristos. Este la fel si pentru Elisei. El este mai intai imaginea slujitorului desavarsit.

          Din momentul cand l-a intalnit pe Elisei, Ilie a aruncat asupra lui mantaua sa de profet, si noul venit avea sa-l urmeze si sa-l slujeasca cu credinciosie pe stapanul sau ; de asemenea, era cunoscut ca cel care "turna apa pe mainile lui Ilie" (1 Imp.19:21 ; 2 Imp.3:11). Asa cum era potrivit unui adevarat slujitor, pana la intrarea sa in slujba publica, sa se "stearga" pe sine, si sa nu se vorbeasca despre el. El avea totusi, mantaua profetica care i-a fost incredintata de Ilie pentru a exercita in locul sau judecata asupra lui Israel, dar nu va face uz de aceasta decat dupa rapirea stapanului sau, cand va primi, cu o masura dubla din duhul lui Ilie, o a doua manta profetica cazuta din cer, care-l va face in stare sa exercite o slujba de har.

          Elisei este un exemplu frumos al unui crestin, care ii slujeste lui Hristos. Acolo unde este stapanul sau, acolo va fi si el (Ioan 12:26). La Betel, la Ierihon, fiii profetilor i-au zis : "Stii ca Domnul il va rapi astazi pe stapanul tau de deasupra capului tau ?" El raspunde : "Da, stiu; taceti!" Cunostinta sa nu-i putea fi comunicata prin fiii profetilor, caci el insusi era profet in virtutea unei porunci divine si speciale. Dar ceea ce il deosebeste inainte de toate, este faptul ca el a parasit totul pentru a-l urma pe stapanul sau, singurul sau obiect, singura sursa de binecuvantare pentru sufletul sau. Fara Ilie, Elisei nu era nimic, si nu vrea sa fie altceva ; Ilie era cel spre care se indreptau afectiunile lui : "Viu este Domnul si viu este sufletul tau, nu te voi lasa". Ilie i-a spus : "Stai aici, te rog, pentru ca Domnul m-a trimis la Betel", apoi "la Ierihon", apoi la "Iordan". "Domnul m-a trimis" ; era ascultarea lui Ilie ; dar si Elisei asculta, nu trebuia Elisei sa-l urmeze ?

          Este la fel si pentru noi ; putem fi siguri ca mergem pe calea lui Dumnezeu, cand o urmam pe cea a lui Hristos. Elisei nu a primit o porunca speciala cu privire la umblarea sa, dar el s-a atasat de Ilie care l-a primit, si care era pentru el omul lui Dumnezeu, reprezentantul Sau.

          Credinta lui Elisei a fost probata pana la capat. "Stai aici, te rog", i-a spus profetul. Sa ramana la Ghilgal, locul judecatii de sine, al carnii, acolo unde dispretul Egiptului a fost indepartat de peste popor. Sa reia inca odata istoria lui Israel. Nu, ar fi o incercare imposibila. Doar, trimisul lui  Dumnezeu putea sa urmeze aceasta cale ; Viu este Domnul, ca ma voi alipi de el. Elisei a trecut Ghilgalul impreuna cu Ilie. asa cum si noi l-am trecut impreuna cu Hristos. "Nu te voi lasa". Va fi reluat si de noi insine ? Niciodata ! Ghilgalul nostru este crucea, circumcizia lui Hristos, Ca si noi, Elisei a gasit urmandu-l pe Ilie, tot ceea ce Ghilgalul putea sa-i ofere, si de fapt, atunci cand, mai tarziu, trece Iordanul, Ghilgalul nu mai face parte din itinerariul sau.

          La Betel, locul promisiunilor facute parintilor...stai aici, zice Ilie. Tu nu vei fi dezamagit in a le primi de la un Dumnezeu care nu poate sa minta, deoarece tu ai mers cu mine la Ghilgal. Nu, eu nu te voi lasa. Daca tu nu le primesti acum, cum sa le astept eu fara tine ? Atunci cand tu le vei primi, va fi timpul ca eu sa locuiesc la Betel.

          Iata acum, ca fiii profetilor incearca credinta sa. Vrei sa te duci mai departe, deoarece stapanul tau va fi rapit ? "Da, stiu; taceti!" Voi nu puteti sa cunoasteti motivul care ma face sa-l urmez. Este el, el insusi. Persoana sa este cea care ma atrage si ea spune totul pentru mine. Despartindu-ma o clipa de el, ar insemna pierderea unei binecuvantari pe care o cunosc inca destul de putin, care o simt cu inima mea, mai mult decat cu inteligenta mea, dar am siguranta, daca nu-l voi parasi, caci stiu ca el va ajunge.

          Ramai la Ierihon, Elisei, zice Ilie ; eu sunt trimis mai departe. Nu ; as putea ca eu sa simt vreodata, mai mult decat tine, blestemul care planeaza peste aceasta cetate ? Din moment ce tu, domnul si stapanul meu, nu indepartezi astazi acest blestem, as putea sa-l indepartez eu insumi ? Mi-ar trebui, pentru aceasta, o putere personala, si eu nu o am decat in tine. Atat timp cat nu am, de ce sa raman ? Taceti, profetilor !

          "Domnul m-a trimis la Iordan". Aici, mai face o incercare ca sa-l opreasca. Ilie il ia pe Elisei cu el, trecand peste raul mortii, in puterea Duhului la care ea nu se poate impotrivi, in puterea triumfatoare a unei vieti pe care nu o poate inghiti. O manta care apartine lui Ilie este in stare sa faca aceste lucruri. O ! ce asociere binecuvantata pentru Elisei ! "Si au mers amandoi". "Ei amandoi au stat langa Iordan". "Si au trecut amandoi pe uscat". Ilie nu a trecut doar el, ci a trecut impreuna cu Elisei. Elisei, acest alt eu al lui Ilie, va iesi din moarte impreuna cu el, apoi se va intoarce pentru eliberarea lui Israel !

          Fiii profetilor, care l-au anuntat de rapirea lui Ilie, nu au avut aici un rol inutil. In ei, profetul este un martor de la distanta despre biruinta asupra mortii, asa cum este de asemenea, la scurt timp, aceasta intoarcere, in har pentru Israel, intr-o dubla masura din duhul lui Ilie, pe care Elisei il va primi. Ei zic : "Duhul lui Ilie se odihneste peste Elisei" (v.15).

          Acum, dupa ce amandoi au trecut Iordanul, Ilie ii zice lui Elisei : "Cere ce sa-ti fac mai inainte de a fi rapit de la tine". Elisei raspunde : "Sa fie, te rog, o masura dubla a duhului tau peste mine! Si el a zis : Greu lucru ai cerut; daca ma vei vedea cand voi fi rapit de la tine, asa iti va fi; iar daca nu, nu va fi" (v.9-10).

          Pentru ca Elisei sa primeasca aceasta dubla masura, nu erau suficiente credinta si afectiunea sa pentru stapanul sau, pentru a fi puse la incercare ; ii trebuia si vigilenta, pentru a nu-l pierde din vedere pe profet in momentul plecarii sale. "Pe cand mergeau ei inca si vorbeau" (v.11), in aparenta ocupati cu diverse subiecte, dar ochiul lui Elise nu era atent decat la un singur obiect din campul sau vizual. Putea sa fie interesat de toate lucrurile pe care i le comunica inima bogata a stapanului sau, dar ochiul sau era atent. Nu vrea sa piarda clipa solemna. Noi nu suntem chemati ca si Elisei, sau ca primii ucenici, de a-L vedea pe Isus urcand la cer in nor, dar nu trebuie sa avem aceeasi atitudine cu privire la venirea Sa, asa cum ei au avut la plecarea Sa ? Nu ar trebui, daca Il iubim cu adevarat, mergand si vorbind, in implinirea datoriilor noastre zilnice, sa-L asteptam fara abatere ? Caci El se va arata "intr-o clipa". O ! fie ca atentia noastra sa fie permanenta si vigilenta ca si la acest slujitor al lui Ilie !

          "Si a fost asa: pe cand mergeau ei inca si vorbeau, iata un car de foc si cai de foc; si i-au despartit pe cei doi; si Ilie s-a suit la ceruri intr-un vartej de vant. Si Elisei l-a vazut si a strigat: Parinte! Parinte! Carul lui Israel si calaretii lui! Si nu l-a mai vazut".

          Acest car si acesti cai de foc sunt ingeri (2 Imp.6:17), raspunzand, prin infatisarea lor, la caracterul lui Ilie care, ca profet al legii, a lucrat cu focul judecatii in mijlocul lui Israel. Nu a fost asa la inaltarea Mantuitorului. Un alai angelic, trimis pentru a-I sluji sau pentru a-L insoti in cer, nu era necesar. El s-a inaltat prin propria Sa putere, fiind declarat Fiu al lui Dumnezeu in puterea invierii. Un nor, locuinta gloriei divine, L-a luat imediat si L-a dus dinaintea ucenicilor (Fapte 1:9), si inaltarea noastra va fi asemenea cu a Lui (1 Tes.4:17) ; dar cand va veni, ca Fiul Omului, pentru a judeca lumea, va fi descoperit din cer "cu ingerii puterii Sale, intr-o flacara de foc" (2 Tes.1:7), si, noi insine si toti sfintii, ostirile din cer, vom fi insotiti de zecile de mii de ingeri (Apoc.19:14 ; Evrei 12:22 ; Jud.14 ; Deut.33:2 ; Zah.14:5). Si atunci cand va reveni ca Mesia, Domnul va porunci ingerilor Sai, care Il vor purta pe mainile lor, de teama ca picioarele Sale sa nu se loveasca de vreo piatra (Ps.91:11-12).

          Elisei a strigat : "Parinte!" aratand astfel ca l-a vazut, dupa cuvantul lui Ilie, pe ocrotitorul sau urcand la cer, dar recunoaste de asemenea in el pe adevaratul Israel : "Carul lui Israel!" Aceasta exclamatie dovedeste inca odata ca toata aceasta scena ne infatiseaza in imagine pe Hristosul, marele profet al lui Israel si nu pe Mantuitorul in relatie cu Biserica. Ca profet, El este, adevaratul Trimis, adevaratul Mesia, adevaratul Israel, care este trimis aici in ceruri ; ca Fiul Omului si Fiul lui Dumnezeu, ca Domnul si Mantuitorul, care a fost inaltat si care va reveni, pentru noi.

          Mantaua lui Ilie cade de pe el, pentru ca slujitorul sau l-a vazut urcand la cer. Aceasta manta apartine acum lui Elisei. La fel, avem totdeauna cu noi puterea Duhului, daca suntem alipiti de Hristos si daca privirea noastra Il urmareste acolo sus.

          Elisei si-a sfasiat vesmintele sale in doua parti. De acum nu-i mai erau necesare, caci, avea mantaua lui Ilie, o dubla masura a duhului sau. In aceasta putere va merge el inaintea lui Israel. Ar putea fi la fel si pentru noi.! Putem sa ne sfasiem vechiul nostru vesmant dupa ce ne-am imbracat cu Hristos, pentru a-L prezenta, pe El, ca marturie inaintea lumii !