Translate

vineri, 27 februarie 2015





                                 Meditatii asupra cartii a doua Imparati
                                                - XII -


          Henri Rossier


                    Capitolul 5  -  Naaman (continuare)

          "Si Elisei a trimis la el un sol, zicand : Mergi si spala-te de sapte ori in Iordan, si carnea ta isi va reveni si vei fi curat" (v.10). Profetul, in loc sa vina personal, ii trimite un mesaj ; este acelasi si astazi din Cuvantul scris. Acest mesaj este deplin si suficient pentru a vindeca lepra. Cuvantul, fiind revelatia tuturor gandurilor lui Dumnezeu, contine o multime de alte lucruri decat acest mesaj, dar acesta, adresat omului pacatos, contine doar unul si cel mai simplu remediu impotriva pacatului, si nu exista altul. "Mergi si spala-te de sapte ori in Iordan". Aceasta porunca a redus la tacere toate gandurile lui Naaman. El s-a maniat, si putin a lipsit ca sa se intoarca in tara sa tot lepros, asa cum a venit. El gandea ca profetul va face lucruri mari pentru capetenia ostirii Siriei. "Va iesi negresit la mine si va sta in picioare si va chema Numele Domnului Dumnezeului sau si isi va legana mana asupra locului si va vindeca pe cel lepros". Cat de multe fapte succesive nu a facut profetul, dupa gandirea lui Naaman, pentru a ajunge la rezultatul dorit ! Nimic asemanator ; mesajul era de cea mai mare simplitate. Profetul nu avea nevoie sa vina personal ; cuvantul sau avea aceeasi valoare ca si cum ar fi venit personal, caci era cuvantul lui Dumnezeu. Mai mult, remediul nu trebuia cautat : el era. Era raul tarii Canaanului a carui virtute curge dintotdeauna fara intrerupere, si care este la dispozitia unui lepros pentru a se scufunda in el. Naaman gandea : "Profetul va face" ; Elisei l-a trimis zicand : "Dumnezeu a facut". "Mergi si spala-te" :  nu face apel decat la credinta. Naaman trebuia sa creada ceea ce Dumnezeu i-a zis...Era un lucru de neinteles ? Nicidecum. Pentru ca era posibil ? din contra, ci pentru ca asa a zis Dumnezeu. Aceasta alunga orice gand omenesc cu privire la mantuire. Nu a fost la fel atunci cand Isus ii spune orbului din nastere : "Du-te si spala-te in scaldatoarea Siloamului" ?
          Ce este deci acest Iordan, in care era curatit si unde avea sa primeasca o noua nastere ? Am vazut pe parcursul meditatiilor noastre ca, Iordanul, inseamna moarte, dar moartea impreuna cu Hristos, prin care trebuie sa trecem pentru a fi eliberati de pacat. Trebuie ca plinatatea acestei morti (sa se spele de sapte ori acolo), sa ne fie aplicata in acest scop ; acolo trebuie sa gasim sfarsitul de noi insine, astfel sa putem spune impreuna cu apostolul : "Am fost rastignit impreuna cu Hristos". Naaman dorea altceva, dar daca Dumnezeu ar fi facut ceea ce gandea Naaman, ar fi insemnat sa-i dea dreptate unui lepros. Iata deci o mantuire pentru care zece talanti de argint, sase mii de bucati de aur, zece schimburi de haine, si toate demnitatile care ar fi putut sa le aiba aceasta mare capetenie, aveau cel putin valoarea unui obol (moneda gr.de valoare foarte mica, n.tr.), o mantuire implinita, la care nu trebuia adaugat nimic pentru a o primi, decat ascultarea credintei !
          Moartea !...dar, zice Naaman, exista rauri la Damasc, Abana si Parpar ; nu sunt ele mai bune decat Iordanul ? Nu, moartea care nu curge in tara promisiunilor lui Dumnezeu, nu are putere sa curateasca pe un pacatos. Caci in loc sa fie spre vindecarea, va fi spre condamnarea sa,  pentru că ceea ce așteaptă oamenii, este moartea si dupa aceasta judecata. Dar Iordanul, in el insusi, nu este imaginea acestei morti, ci moartea lui Hristos, moartea noastra fiind suportata de El pentru a ne elibera, si ca sa nu suferim niciodata. De asemenea este si viata noastra, caci, asa cum suntem una cu El in moartea Sa, la fel suntem una cu El in invierea Sa.
          Aceasta era necesar, caci destinul acestui nefericit nu a fost inca pecetluit. Scriptura ne spune de doua ori ca el s-a intors si a plecat cu manie. Dar Dumnezeu care a condus totul pana aici, vrea sa-l salveze ; a folosit in acest scop indemnul slujitorilor lui Naaman. Ei aveau dreptate : Dumnezeu putea sa ne porunceasca sa facem lucruri mari, si daca aveam, ca si Naaman, dorinta arzatoare de a fi vindecati, nu le-am fi facut ? De ce nu a poruncit Dumnezeu ? Fiindca ele nu au nici o valoare pentru El. I-a placut sa se faca cunoscut prin lucrurile de jos si dispretuite, prin cele care nu sunt pentru a desfiinta pe cele care sunt. Aceasta este slabiciune crucii, dar ea este puterea lui Dumnezeu !
          Indata ce, prin simpla credinta in cuvantul divin, Naaman a probat aceasta putere, recunostinta l-a adus inaintea profetului. Este pus intr-o relatie directa, nu doar cu lucrarea, ci cu persoana care a implinit-o ; el este adus inaintea lui Dumnezeu. "Iata", zice el, "acum cunosc ca nu este Dumnezeu pe tot pamantul, decat in Israel". El Il cunoaste pe Dumnezeu, si, observati, Il cunoaste intr-un timp si in imprejurari cand totul este ruinat din partea omului. Totul se schimbase in istoria lui Israel, dar Dumnezeu nu se schimbase ; puterea si resursele Sale raman aceleasi ca si in timpurile cele mai bune. Credinta lui Naaman Il recunoaste pe Dumnezeu lui Israel cand Israel insusi nu-L mai recunoaste. El s-a apropiat si a vrut sa-i dea ceva, sa-i ofere un dar. Este daruirea unei inimi care intelege ca trebuie sa-I dea totul lui Dumnezeu pentru ca l-a vindecat ; dar, in pofida insistentelor sale, profetul refuza. La inceput, Naaman a vrut sa dea pentru a primi, acum el vrea sa dea pentru ca a primit, dar aceasta nu se poate ; el trebuie sa invete ca, atunci cand Dumnezeu da, este pentru ca El vrea sa mai dea inca, caci bogatiile Sale sunt inepuizabile. Lucrarea Lui fiind in intregime fara plata, nu accepta nimic care ar putea sa-i achimbe caracterul sau. Naaman, luminat prin credinta, a inteles repede. "Daca nu, te rog, sa se dea robului tau din pamantul acesta cat pot duce doi catari; pentru ca robul tau nu va mai aduce de acum ardere-de-tot si jertfa altor dumnezei, ci Domnului". El cere un lucru mic, dar de-o importanta mare pentru el, un dar in acord cu ceea ce el a primit, caci Dumnezeu i-a cerut un lucru mic care i-a adus o mantuire mare ! Neputand sa ramana in Canaan, vrea sa duca cu el pamant suficient din tara promisiunilor, pentru a-si ridica un altar de jertfa, si sa se inchine doar adevaratului Dumnezeu. Prin aceasta "cat pot duce doi catari", el ia Canaanul impreuna cu el si-i gaseste un loc pentru inchinare si adorare, caci lumea indepartata de Dumnezeu nu-I ofera nici macar un loc unde adevarata inchinare sa-I fie adusa. Astfel, Dumnezeu va fi cu el ca "un mic altar". La fel este si astazi pentru copiii lui Dumnezeu adunati la Masa Domnului ; desi sunt inca in lume, ei pot sa realizeze cerul, Canaanul lor, altarul, amintind de jertfa si de inchinare. Acolo va putea Naaman sa aduca in final ceva lui Dumnezeu ; acolo noi aducem rodul buzelor care binecuvanteaza Numele Sau.
          Naaman mai are totusi o rugaminte. "Cand stapanul meu intra in casa lui Rimon, ca sa se inchine acolo, si se sprijina de mana mea, ma inchin si eu in casa lui Rimon: Domnul sa ierte pe robul tau, te rog, in lucrul acesta cand ma inchin eu insumi in casa lui Rimon". Viata celui credincios nu poate ramane pe loc, si nici constiinta care trebuie sa lucreze ; el isi simte destul de bine slabiciunea in relatile sale cu lumea, si cum ar fi putut sa-L dezonoreze pe Dumnezeu prin inconsecventa sa si prin dificultatile pozitiei lui. Nu gasim aici, fara indoiala, o credinta mare, dar vedem curatie in inima acestui nou convertit. El va trebui sa invete ca dificultatile la care se asteapta nu exista pentru Dumnezeu si, in ce priveste purtarea lui, Domnul va veghea asupra lui, dandu-i zilnic, pentru fiecare pas, lumina necesara. Este o problema de credinta. Dumnezeu nu ne arata dinainte ce sa facem pentru fiecare dificultate pe care o vom intalni. De multe ori avem obstacole care ni se par de netrecut, dar vedem cum ele dispar dinaintea noastra ; Dumnezeu conduce imprejurarile, si nu este niciuna pe care credinta simpla si dependenta sa nu o poata depasi. "Mergi in pace", ii zice profetul. Nu te framanta, nu lasa ca bucuria sa-ti fie rapita de gandul la ce se va intampla. Dumnezeu are putere sa veheze peste toate. Important este, astazi, sa mergi in pace, sa nu fie nimic intre tine si Dumnezeu care te-a salvat. Lasa pentru maine problema ta. Ce intelepciune divina, ce inviorare pentru suflet, in acest simplu raspuns : "Mergi in pace !"         


                 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze