Translate

vineri, 20 martie 2015




                                                                      ELIBERARE

                                                                   - I -


          J.N.Darby


       
          Draga domnisoara     X   ,

          Domnul lucreaza acum la ceea ce a fost si este mereu necesar, adica te aduce sa te cunosti pe tine insati. Adesea se intampla ca acceptam Evanghelia cu sinceritate si totusi nu cunoastem deloc cine suntem, mai precis ce inseamna pacatul in carne. In ce priveste marturisirea (Iacov 5:16) - forma pe care tulburarea o ia in cazul tau -, vreau sa precizez ca ea nu este o porunca impusa, ci un mijloc oferit pentru a umbla deplin in lumina, un ajutor in cazul in care singur nu pot scapa de un lucru care apasa asupra constiintei mele. Reprezinta cu adevarat un ajutor pentru deschiderea inimii, numai ca nu trebuie facuta cu usuratate, ci cu un simtamant real al raului, iar celuilalt i se ofera ocazia sa se roage pentru mine. Asta sta in legatura cu carmuirea lui Dumneze si n-are nimic de-a face cu eliberarea. Caracterul acestei marturisiri este pierdut daca privim la ea ca o obligatie impusa; ea ne ajuta sa dam raul afara si astfel tot simtamantul vinei si al falsei aparente este indepartat. Cateodata marturisirea este facuta doar pentru a ne simti usurati, fara sa existe insa o tratare profunda a raului inaintea lui Dumnezeu, tratare care sa mearga pana la radacina.
          Romani 5:1 reprezinta in mod simplu iertare, credinta ca Hristos a fost dat pentru greselile noastre. Daca asa stau lucrurile, Dumnezeu ar trebui sa dispretuiasca lucrarea lui Hristos inainte ca sa-mi impute mie, credinciosului adica, pacatul; si asta nu numai ca ar fi imposibil, insa Dumnezeu deja a oferit o dovada a contrariului prin faptul ca L-a inviat din morti si L-a asezat ca om in glorie; iar El nu a dus pacatele mele acolo. Lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o in Hristos mi-a sters pacatele; nu mi se mai poate imputa niciun pacat. Vine insa apoi o alta sursa de intristare, chiar daca sunt clar ca daca am crezut in Isus sunt indreptatit de toate lucrurile. Vad ca omul meu cel vechi, carnea mea, produce inca roade rele. Acest lucru nedumereste pe cel care a invatat ce este iertarea si aduce indoieli si tulburare adanca celui care nu stie inca ce inseamna sa fii iertat. Aceasta experienta este intotdeauna legalista in natura ei - adica face ca placerea lui Dumnezeu despre noi sa depinda de ceea ce noi suntem. Mai clar, face ca gandurile Lui fata de noi sa fie dependente de starea noastra inaintea Lui, in timp ce, in realitate, starea noastra depinde de gandurile Lui. Priveste la fiul risipitor atunci cand se intalneste cu tatal sau (compara cu Numeri 23:23).
          Pacea de care ne bucuram cu privire la pacatele noastre sta simplu in faptul ca ele sunt iertate si inlaturate: Hristos le-a purtat. Daca cred in El, Dumnezeu a declarat acest lucru - sunt indreptatit de toate lucrurile. Dar pentru descoperirea starii noastre pacatoase si pentru a obtine eliberarea, exista un proces experimental in noi. Invatatura este ca am murit impreuna cu Hristos: Romani 6. Insa realizarea adevarului gasit acolo ca invatatura este legata de experienta pe care o gasim in cap.7, iar rezultatul este in cap. 8. Aceasta experienta reprezinta modul dureros de a invata ca nu avem nici o putere de a face binele. Exista un punct in aceasta experienta, adesea ajutator, dar care nu reprezinta eliberarea, si anume ca, de vreme ce urasc raul care lucreaza in mine, nu mai sunt eu cel ce face raul, caci eu il urasc, si eu nu pot fi ceea ce urasc. Insa dupa asta vad ca ceea ce urasc este prea puternic pentru mine si sunt adus la a realiza ca sunt lipsit de putere, punctul spre care Dumnezeu m-a condus folosind toata aceasta experienta: "Pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiti".
          Ingrijorarea ta cu privire la marturisire, precum si tulburarea din sufletul tau, vor dispare atunci cand vei avea eliberarea care urmeaza acestei zdrobiri complete. Atunci suntem constienti ca suntem in Hristos, asa cum Romani 8:1 arata; iar apoi Hristos este in noi ca putere de viata (v.2,3). Hristos ia locul eului inainte lui Dumnezeu pentru noi ca dreptate a noastra. Ce sunt eu inaintea lui Dumnezeu ? Hristos. Iar El, care a murit si a inviat si pe care L-am primit prin credinta, traieste in noi; iar carnea este considerata a nu fi eu, ci pacatul care locuieste in mine, si avem prin Duhul Sfant constienta ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Intr-un cuvant, Hristos ia locul eului inaintea lui Dumnezeu si El traieste in noi - "asa cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta". Iata invatatura lui Dumnezeu; ea apartine fiecaruia care crede in Hristos, insa nu o putem obtine experimental pana cand eul care detine inca pozitia lui Hristos nu este complet judecat si zdrobit - nu exista nimic bun in el si nu este niciun mijloc de a-l inbunatati, oricat de mult am dori aceasta. Acesta este procesul prin care treci, cu o vointa destul de puternica ce trebuie sfaramata prin intermediul lui. Adaug ca este foarte important ca in timpul acestui conflict sa eviti orice forma a raului - nu ca asta ti-ar da pace, aceasta decurge din faptul de a fi mort impreuna cu Hristos; insa daca nu suntem veghetori, acest lucru ofera un punct de spijin vrajmasului.
          Hristos a venit ca sa mantuiasca pe cei ce sunt pierduti, iar noi trebuie sa ajungem sa vedem ca suntem pierduti in ce priveste starea noastra, ca sa putem obtine eliberarea. Dumnezeu, in harul Sau care a venit sa ne salveze pe cand eram asa, stie cand eul este judecat cu adevarat, si atunci El ne da pace. In tine insati, in carne, esti pierduta, insa iesim din aceasta stare prin a fi morti impreuna cu Hristos. Pacatul in carnea noastra a fost judecat la cruce. Nu mai auzim nimic despre fiul risipitor dupa ce se intalneste cu tatal sau; tot ce urmeaza este ceea ce reprezenta tatal pentru el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze