Translate

joi, 19 martie 2015




                                Meditatii asupra cartii a doua Imparati

                                                                - XVIII -


          Henri Rossier


                    Capitolul 8:7-15 - Ben Hadad si Hazael

          Poate parea ciudat pentru multi cititori ca Ilie nu a urmat porunca Domnului data la Horeb (1 Imp.19:117), de a unge pe Hazael, Iehu si Elisei. De fapt Ilie l-a intalnit mai intai pe Elisei, asezat de Domnul in calea sa. El i-a aruncat pentru prima data mantaua sa de profet, renuntand, ca sa zicem asa, la mandatul sau, pentru a-l transfera lui Elisei, desi misiunea sa profetica nu era inca incheiata. Din moment ce Elisei a fost desemnat, lui ii revenea obligatia sa implineasca cele doua fapte. Ungerea cu care Elisei este pecetluit ca profet este ungerea Duhului Sfant, pe care o gasim in cap. 2 din aceasta carte. Aceasta ungere, cu o dubla masura din duhul lui Ilie, nu-i putea fi data decat de Ilie in momentul cand urca la cer. Daca ar fi fost uns atunci cand l-a intalnit Ilie prima data, ar fi fost randuit ca profet al judecatii, ca si stapanul sau, dar, dupa cum am vazut, de-a lungul istoriei sale, in afara de situatia deosebita a copiilor din Betel, Elisei este profetul harului si al eliberarii pentru ramasita credincioasa si chiar pentru natiuni.
          Elisei era obligat acum, urmandu-si misiunea sa, sa-l unga pe Hazael si pe Iehu, care trebuiau sa exercite judecata ; dar, in pasajul care ne spune despre intalnirea dintre Elisei si Hazael, ungerea acestuia din urma este trecuta sub tacere. De fapt, nuiaua lui Dumnezeu este asezata prin cuvantul profetic in mainile lui Hazael, dar ungerea nu putea fi mentionata atunci cand omul lui Dumnezeu, venit in har, plangea cu amar despre raul pe care Hazael avea sa-l faca fiilor poporului sau.
          Ungerea lui Iehu (cap.9) corespunde mai mult cu porunca Domnului data lui Ilie, dar Elisei renunta la o actiune personala si incredinteaza aceasta misiune unuia din fiii profetilor. Nu este aceasta o dovada izbitoare cu privire la caracterul de har si nu de judecata al lui Elisei ? Cuvantul lui Dumnezeu trebuia sa se implineasca, dar nu in detrimentul caracterului de har pe care il purta profetul.
          La fel a fost si cu profetul prin excelenta, Domnul nostru Isus Hristos. El care a venit sa fie botezat de Ioan Botezatorul, trebuia sa boteze cu Duhul Sfant si cu foc. Dupa ce a primit botezul cu Duhul Sfant in virtutea perfectiunii Sale omenesti, El boteaza cu Duhul Sfant in virtutea inaltarii Sale la cer. Aceasta ungere caracterizeaza timpul in care traim, iar botezul cu foc, adica de judecata, nu a avut inca loc. Domnul nu a trimis inca nuielile maniei Sale impotriva lui Israel si a lumii. O va face mai tarziu, dar acum El nu vrea si nici nu poate sa-Si piarda caracterul Sau de Mantuitor venit in har.
          Daca este astfel, ce semnifica aceste cuvinte spuse lui Ilie : "Cel care va scapa de sabia lui Iehu il va ucide Elisei" ? Ne trebuie, pentru a le vedea implinite, sa anticipam relatarea din cap.13. Intamplarea care ne este relatata este atat de izbitoare pentru ca il vedem pe Elisei ajuns la sfarsitul lucrarii sale : "S-a imbolnavit de o boala de care a murit". Si atunci Ioas, imparatul lui Israel, a venit sa-l vada. Vom relua, la momentul respectiv, aceasta relatare in detaliu, dar aceasta este ceea ce profetul ii incredinteaza lui Ioas, din partea Domnului, judecata peste ceea ce a scapat de sabia lui Iehu, adica asupra lui Hazael si a succesorului sau. Iehu nu a fost in stare sa apere in totalitate teritoriul lui Israel impotriva Siriei, dar intervine Elisei, si Israel va invinge pe dusmanii sai. Totusi, chiar cu acest prilej, profetul, vestind judecata, nu-si va pierde caracterul sau de har. Profetic, el exercita judecata de sine, caci pune mainile sale pe mainile imparatului pentru a trage cu arcul si a bate pe sirieni, dar in vederea eliberarii lui Israel.
          Sa reluam acum cursul pasajului nostru. Ben-Hadad (*), imparatul Siriei, era bolnav. "Si i s-a spus , zicand: Omul lui Dumnezeu a venit aici. Si imparatul a zis lui Hazael: Ia un dar in ,mana ta si mergi in intampinarea omului lui Dumnezeu si intreaba prin el pe Domnul, zicand: Ma voi ridica din boala aceasta ?" (v.7,8). Exact aceleasi cuvinte pe care Ahazia, imparatul lui Israel, le-a rostit cand a trimis pe solii sai sa-l intrebe pe Baal-Zebub (1:2). Aceasta arata doua lucruri. Primul, arata ca toti oamenii, fie pagani, fie cunoscatori ai adevaratului Dumnezeu, au aceeasi preocupare cu privire la moarte. Neavand nici o nadejde decat cea a lucrurilor vizibile, ei sunt adanc miscati la gandul ca pot sa le paraseasca, fara sa mai vorbim de nesiguranta cu privire la viitor, cuvant care intuneca mintea lor. Al doilea, arata ca asa zisele resurse religioase pe care le au la dispozitie nu ii multumesc. Un imparat din Israel, cu anumite cunostinte despre adevaratul Dumnezeu, dar amestecate cu superstitie si idolatrie, nu gaseste nici o siguranta in aceasta cunostinta exterioara si prefera sa se adreseze unui demon pentru a primi un raspuns satisfacator. Un inchinator al soarelui, care nu gaseste nuciun raspuns la dumnezeul sau, prefera sa se adreseze omului lui Dumnezeu care se afla in cale sa, sa-l intrebe pe Domnul prin el, nu pentru a gasi un raspuns la nevoia constiintei lui, ci doar pentru a sti daca va mai avea de trait. Situatia imparatului lui Israel este cu mult mai grava decat a lui Ben-Hadad, caci este vorba de un apostat, dar imparatul Siriei se adreseaza omului lui Dumnezeu impins de nevoi reale. Acesta care a fost instrumentul vindecarii lui Naaman, nu va putea sa vindece el o boala obisnuita, nu a aratat el atunci puterea divina in eliberare ? Ben-Hadad il cunostea atat de putin pe profetul care a refuzat darurile lui Naaman, incat el a trimis prin Hazael un dar imperial, cu gandul sa-l faca binevoitor.

          (*) Acest Ben-Hadad este, evident, cel care a asediat Samaria, in capitolul precedent, si probabil, desi nu este mentionat, imparatul Siriei care l-a trimis pe Naaman la imparatul lui Israel, si ale carui cete atacau teritoriul celor zece semintii. Totusi, nu trebuie sa uitam ca Ben-Hadad este un nume caracteristic imparatilor Siriei. El semnifica "fiul (inchinatorul) lui Hadad", probabil al soarelui. Gasim, in timpul lui Asa, imparatul lui Iuda (1 Imp.15:20), apoi in timpul lui Ahab (1 Imp.20:1), un alt Ben-Hadad, apoi, sub Ioram, Ben-Hadad care a asediat Samaria, de care ne ocupam acum, si in final (13:24) Ben-Hadad care-i succede lui Hazael.

          Hazael ajunge la omul lui Dumnezeu si repeta cuvintele imparatului, dar deja, inauntrul lui era framantat de un gand, o dorinta ascunsa, o pofta, un plan, poate vag, dar care astepta sa se confirme. Elisei a citit in aceasta inima ; gandurile ascunse nu au scapat ochiului lui Dumnezeu. Raspunsul Sau  ar parea confuz pentru altcineva ; dar pentru Hazael, el avea sensul de a grabi decizia sa. Pofta care era in el va da nastere la pacat. Elisei "Si-a indreptat fata spre el si s-a uitat tinta la el pana s-a simtit jenat" Sub aceasta privire intensa care a patruns in constiinta lui, Hazael, descoperit, se simte jenat. Cu siguranta il va descoperi : era tocmai de ce se temea Hazael. Daca imparatul se va vindeca, ce se va alege de planurile si dorintele lui ascunse ? "Dar Domnul mi-a aratat ca va muri negresit". Da, intr-adevar, isi zice el, singura mea sansa este sa scap de stapanul meu ; si din moment ce Dumnezeu stie si nu impiedica, aceasta ma justifica. Presupunem ca astfel trebuie sa se fi gandit acest om, deja un ucigas in gandurile sale. Patruns pana in adancul inimii lui, jenat sub privirea lui Dumnezeu, el nu abandoneaza vointa sa rea si justificata prin faptul ca Dumnezeu o cunoaste.
          Dupa aceste cuvinte, Elisei plange gandind la raul pe care avea sa-l faca Hazael poporului sau. Vom spune ca daca i-a descoperit acest fapt la incurajat sa-l implineasca ? Hazael se tradeaza putin in prezenta profetului care i-a spus adevarul in intregime : "Dar ce este robul tau, caine, ca sa faca acest lucru mare ?" Simtim, mai mult decat se poate dovedi, ca ciuda aceste naturi fatarnice si ascunse, nimicirea lui Israel era un lucru important pentru Hazael. Ii este usor sa-si dea un rol de caine atunci cand vine vorba de ce avea sa faca ; nu are decat ambitia ca sa o implineasca. In final, Elisei ii descopera de ce este trimis la Damasc : "Domnul mi-a aratat ca vei fi imparat peste Siria" (v.13). Elementele din care este alcatuit acest suflet intunecat sunt acum complete. Tot ce era in mintea lui la starea de dorinte intunecate si de ambitii se gasesc acum fixate. "Imparatul poate sa se vindece, dar el va muri. Eu voi fi imparat in locul lui si il voi asupri pe Israel". De aici pana la implinire nu este decat un pas. Hazael l-a omorat pe imparat si a imparatit in locul sau. Dumnezeu pregateste astfel nuiaua care va pedepsi pe poporul Sau, pana la momentul cand El va zdrobi nuiaua insasi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze