Translate

duminică, 8 martie 2015




                                         SUBIECTE  BIBLICE  ACTUALE
                                                - III -

                                                  Fragmente din scrierile lui J.N.Darby



                   TRUPUL LUI HRISTOS SE AFLA PE PAMANT

          ...Se afirma ca o parte din trupul lui Hristos este deja in cer, o alta se afla pe pamant, iar cea de-a treia nu este inca manifestata. In consecinta, se spune, nu se poate vorbi de-o unitate a bisericii pe pamant. Iata raspunsul meu la o astfel de afirmatie :
          Nu poate fi negat faptul ca a existat o manifestare a trupului si a unitatii acestui trup pe pamant, la inceputul dispensatiei actuale. Apostolii si profetii nu si-au exercitat slujba in cer, desi ea a constituit o priveliste pentru ingeri acolo ; iar cei credinciosi care alcatuiau acea unitate, acel trup, se gaseau cu toti pe pamant. De indata ce se admite acest fapt, afirmatia de mai sus isi pierde toata puterea sau, mai mult, devine un argument in favoarea adevarului asupra caruia insist, deoarece unitatea binecuvantata si puternica care exista atunci nu mai exista acum. Vreau sa abordez aceasta chestiune facand apel la cunostintele celor ce alcatuiesc acum biserica lui Dumnezeu pe pamant, fara sa intru in sfera planurilor lui Dumnezeu.
          Unitatea la care ma refer este realizata de trimiterea Duhului Sfant pe pamant, dupa ce Hristos fusese glorificat ; ea a existat numai dupa venirea Duhului Sfant, ca rezultat al misiunii Lui. In mod evident aceasta unitate este ceva diferit de unitatea tuturor celor credinciosi in ceruri, deoarece o mare parte din acesti credinciosi erau deja mantuiti si mutati de pe pamant atunci cand unitatea de care vorbim a inceput. Prin urmare, ea este o unitate care apartine dispensatiei prezente, a carei putere o reprezinta Duhul Sfant trimis din cer ; este o unitate care trebuia sa aiba un impact asupra lumii, si deci sa fie vazuta de ea. Asa cum Domnul Insusi a spus : "Ca ei sa fie una...pentru ca lumea sa creada", etc. Iar manifestarea Duhului a fost data spre beneficiul trupului aici jos. Aceasta unitate era vizibila la inceputul dispensatiei; toti sfintii faceau parte din ea. Incheieturile erau toate la lucru in unitatea trupului pe pamant. Dar, se spune, aceasta unitate a trupului trebuie ca a incetat in mod necesar, de vreme ce multi dintre cei care au facut parte din ea s-au dus la cer. Vorbind astfel, se admite ca unitatea a avut loc, pentru ca daca a incetat inseamna ca a existat inainte. Da, a existat aici jos o manifestare a unitatii trupului prin puterea Duhului Sfant, care a facut-o sa strabata prin toate incheieturile si legaturile. Aceste incheieturi existau si erau active, iar daca una nu-si implinea functiunile asa cum trebuia, Duhul Sfant, prin intermediul apostolilor, oferea remediul, desi Domnul Isus nu mai era pe pamant. "Ce voiti", spune Pavel, "sa vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste si cu un duh de blandete?". Astfel, gloria lui Hristos nu zacea in tarana aici jos. Biserica, plina de Duhul Sfant, una si unita, reflecta in mijlocul intunericului acestei lumi gloria acelui Soare ascuns, a Domnului Isus, preaiubitului ei Mantuitor. Aceasta manifestare a gloriei lui Hristos de catre Biserica in unitate nu mai exista. Este aceasta o chestiune lipsita de importanta ?
          Pentru mine, este un subiect de lacrimi si de adanca smerire. Gloria lui Hristos prezenta, sa zicem asa, in biserica prin Duhul Sfant, isi arunca intreaga lumina asupra crucii si intreaga stralucire asupra pacatului si a lumii. Crucea, care deschidea viata crestina, punea capat vietii si nadejdii acestei lumi ; insa stralucea cu puterea gloriei spre care conducea si care trebuia sa-i fie cununa. Acestia erau cei doi poli ai vietii crestine. Ceea ce se afla intre ei nu era decat ceva trecator. Era usor sa fii strain si calator acolo unde crucea si gloria se uneau pentru a pune in lumina ei adevarata lumea care-L rastignise pe Domnul gloriei ; acolo unde lumea constituia pentru inima doar mormantul gol al lui Hristos, iar pentru dragoste doar scena unei marturii despre o glorie si o iubire care produceau dorinta arzatoare ca El sa vina cat mai repede. Mai este asa acum ? Suntem uniti ca la inceput ? Mai exista inca acea marturie de devotament ? Sunt gloria lui Hristos si venirea Lui asa de prezente inaintea ochilor bisericii, incat orice sacrificiu sa fie usor pentru ea, si astfel crucea pe care o poarta sa-i para usoara, iar bogatiile acestei lumi sa fie pentru ea doar o oportunitate oferita de Dumnezeu pentru a da marturie despre dragostea Lui, doar bogatii nedrepte de care sa se elibereze, ca de-o povara, pentru a le arunca in visteriile lui Hristos, ca ele sa iasa  astfel de acolo transformate si curatite de apele dragostei Sale ? Trebuie sa fiu oare multumit cu raspunsul oamenilor ca unitatea, in sanul careia se manifestau toate aceste lucruri minunate, nu mai poate exista deoarece primii crestini, care faceau parte din ea, au murit ? Este posibil ca inima si constiinta mea sa fie multumite cu un astfel de raspuns ? Dragii mei frati, sunt inimile voastre multuimite cu asa ceva ? Daca da, atunci am vorbit degeaba. Daca manifestarea gloriei lui Hristos in noi si prin noi pe pamant, in trupul Sau, care este biserica, nu va misca, atunci nu mai am nimic de adaugat. Daca inima este indiferenta la toate acestea, argumentele Duhului Sfant nu-si mai au rostul. Dar, daca doar cunoasterea acestor lucruri este ceea ce va lipseste, fie ca Dumnezeu sa faca cuvintele mele o binecuvantare pentru inimile voastre !
          Invatatura despre unitatea bisericii, ca trup, fie la inceputul, fie de-a lungul intregii dispensatii, este intim legata de invatatura despre prezenta Duhului Sfant pe pamant. Daca El uneste madularele care sunt pe pamant cu cele care au plecat de pe el, nu este la fel de adevarat ca, fiind pe pamant in ce priveste ordinea dispensatiilor, El uneste in mod necesar intr-un singur trup pe toti crestinii care se afla pe pamant ? Este cu totul sigur ca acesta este lucrul pe care El l-a facut la inceput.
          Afirmatia pe care am luat-o in discutie admite acest adevar. Daca Duhul Sfant nu uneste acum pe copiii lui Dumnezeu intr-un singur trup, atunci este evident ca starea de lucruri stabilita de Dumnezeu pe pamant, ca mijloc de manifestare a glorie Sale si ca instrument de marturie, a incetat sa mai existe. Unei astfel de stari ii puteti da orice nume doriti : faliment, ruina, apostazie. Acesta este unul dintre cele mai grave lucruri, si de cea mai mare importanta, in imparatia si in dispensatiile lui Dumnezeu.
          Pentru ca forta unitatii realizate de Duhul Sfant sa fie mai bine inteleasa, voi atrage atentia asupra unui fapt. Domnul Isus, ca Fiu al Omului, S-a aflat fizic pe acest pamant desi, in calitatea Lui de Dumnezeu, El era prezent pretutindeni ; toate caile lui Dumnezeu pe pamant erau legate de acest fapt important. Si asa stau lucrurile si in privinta Duhului Sfant : Isus, la plecare, a promis "un alt Mangaietor" ; aceasta promisiune a fost implinita nu dupa multe zile, iar Duhul Sfant S-a coborat peste ucenici, desi El era prezent pretutindeni, intrucat este Dumnezeu. Potrivit dispensatiei lui Dumnezeu, Duhul Sfant locuieste acum personal in biserica lui Dumnezeu pe pamant. Toate caile lui Dumnezeu sunt legate de acest fapt important - prezenta Duhului Sfant in biserica. Duhul aduce o marturie vie despre gloria Fiului lui Dumnezeu, asa cum Fiul Insusi L-a glorificat pe Tatal cand se afla pe acest pamant.
          Aceasta invatatura despre coborarea Duhului Sfant si despre prezenta Lui pe pamant, este in mod evident de cea mai mare importanta in chestiunea unitatii bisericii.
          Nu voi mai cita din nou pasajele din epistola catre Efeseni si din cea catre Corinteni. La inceput "Domnul adauga, in fiecare zi, la numarul lor, pe cei care trebuiau sa fie mantuiti". Voi atrage atentia asupra unei expresii : "Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna cu el" (1 Cor.12:26). Aceasta expresie nu poate fi aplicata madularelor trupului lui Hristos care sunt deja in cer. Fie ca acest principiu al dragostei nu-si mai gaseste aplicatia, fie biserica poseda totusi o unitate pe pamant si trebuie privita ca un trup care are "multe madulare", dar care alcatuiesc "un singur trup" (1 Cor.12:12). Insa in starea lui prezenta, acest trup este imperfect si ruinat.

                                          .........................................................

          Pentru mahomedani si pagani, crestinatatea este aceea care apare a fi biserica. Daca cine va spune : "Nu asa stau lucrurile ; a stabili care este biserica adevarata necesita o judecata spirituala", eu raspund : "Stai putin. Negi ca biserica a fost instaurata ca o marturie pentru lume ? Ca ea trebuie sa fie epistola lui Hristos ? Si ca trebuie sa fie UNA pentru ca lumea sa creada ?". Ceea ce se infatiseaza inaintea lumii (*) ca fiind biserica are deci o foarte mare importanta in ochii lui Dumnezeu. El este gelos pentru gloria Fiului Sau. Si daca aceea care poarta Numele Sau pe pamant, aceea care se prezinta a fi biserica in ochii lumii pagane, Il dezonoreaza si compromite tot ceea ce este El, in loc de a-L propovadui, iar daca acest lucru nu este nicaieri remediat, asa ceva constituie, un fapt dintre cele mai solemne cu privire la ceea ce se infatiseaza a fi biserica, aceea care este responsabila in ochii lui Dumnezeu. Ceea ce se recomanda a fi biserica este o uraciune - nu este in realitate biserica ; este, daca vreti, lucrarea vrajmasului (**) ; totusi ea reprezinta marturia adusa Fiului lui Dumnezeu.

          (*) Inaintea ochilor lumii trebuie ea sa se infatiseze, daca ar fi continuat cu credinciosie, aceasta chestiune n-ar fi putut exista pentru omul spiritual. El era un madular al ei si n-ar fi avut nimic de judecat in ceea ce o privea.

          (**) Atunci cand Henry Martyn se afla la Shiraz in Persia, un mahomedan i-a spus ca este sigur ca el nu este crestin, deoarece traia aproape de Dumnezeu, fiindca el ii vasuse pe crestini la Calcutta, iar acestia erau cei mai ticalosi oameni posibili. Eu insusmi m-am intalnit cu o situatie dureroasa asemanatoare, atunci cand am dorit sa vestesc Evanghelia capitanilor vaselor comerciale care navigau spre si dinspre Levant. Ei mi-au spus ca nu tineau cont de o religie mai mult decat de alta si ca intalnisera turci mai corecti si mai onorabili in afaceri decat crestinii. N-are niciun rost sa argumentam ca cei pe care ii intalnisera ei nu erau cu adevarat crestini, fiindca vorbim acum de marturia data lumii.

          Pasajul din Fapte 20:28, pe care dl X  il citeaza in favoarea propriei opinii, nu poate avea interpretarea pe care el i-o da ; fiindca ar fi dificil de spus cum aveau sa pastoreasca batranii Biserica, daca aceasta nu era exterioara, nici vizibila. Cum ar putea ea sa fie pastorita pe pamant, daca ea nu exista acolo ? Pentru ca aceasta este Biserica pe care ei trebuiau sa o pastoreasca, aceea care fusese castigata cu sangele lui Hristos - Biserica, la singular. In consecinta, ea se afla pe pamant si era turma lui Dumnezeu de care supraveghetorii se puteau ocupa potrivit pozitiei lor.
          Exista insa pasaje care sunt mult prea evidente pentru a mai necesita alte argumente. Pavel da indrumari lui Timotei, "ca sa stii", spune el, "cum trebuie sa se poarte cineva in casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului Celui viu, stalp si temelie a adevarului" (1 Tim.3:15). Acest lucru nu poate fi spus despre o anumita adunare, decat atunci cand imprejurarile o cer, asa cum s-a intamplat in cazul Efesului (Fapte 20:28). Este foarte clar insa ca nu este vorba de purtarea lui Timotei in Adunarea stransa in glorie. Prin urmare, Biserica la singular, casa lui Dumnezeu, stalpul si temelia adevarului, era ceva cu adevarat recunoscut de Dumnezeu pe pamant.
          In Efeseni 4:4, avem un singur Duh si un singur trup, crestinii fiind "ziditi impreuna", iudei si natiuni, pentru a alcatui "o locuinta a lui Dumnezeu, in Duhul". Aceasta este chemarea noastra. Insa, in cazul acesta, "tot trupul, bine alcatuit si strans legat... isi face cresterea potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei si se zideste in dragoste". Avem deci aici, in mod expres, unitatea trupului pe pamant.
          La 1 Corinteni 12:13, citim : "Noi toti am fost botezati de un singur Duh intr-un singur trup" In versetele 27,28 : "Iar voi sunteti trup al lui Hristos, si madulare ale Sale fiecare in parte. Si Dumnezeu a pus pe unii in adunare: intai, apostoli;... apoi, puteri miraculoase; apoi daruri de vindecari", etc. Avem aici Biserica intr-un mod singular si absolut. Este foarte limpede ca nu toti apostolii erau in adunarea din Corint, si nu este mai putin clar ca darurile de vindecari nu existau in cer. Acesta este un pasaj care nu necesita niciun argument. Unitatea trupului, a Bisericii, pe pamant; iata ce afirma acest pasaj.
          In Ioan 17, Domnul se roaga ca cei care vor crede prin cuvantul apostolilor sa fie una, pentru ca lumea sa creada ca Tatal L-a trimis. Apoi El adauga, insa nu ca rugaciune : "Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu...pentru ca ei sa fie facuti desavarsiti spre a fi una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine". Vedem aici ca gloria este prezentata ca un mijloc prin care ei sa fie facuti in mod desavarsit una si prin care sa se arate lumii ca Tatal L-a trimis pe Isus, si ca El ii iubeste pe toti aceia pe care Isus i-a mantuit, asa cum Il iubeste pe El. Iar Domnul se mai roaga ca ei sa fie una - aceia care aveau sa creada prin cuvantul apostolilor - ca astfel lumea sa poata crede. Este evident ca acest lucru are loc pe pamant, asa cum glorificarea va avea loc in ceruri.
          Imi dau seama de importanta semnificatiei acestei chestiuni. Daca unitatea Bisericii pe pamant este un adevar, este clar ca nu poti nega starea prezenta de lucruri ; insa este evident ca pentru a scapa de efectul unui astfel de adevar si de judecata pe care o pronunta asupra pozitiei lor, unii crestini neaga acest adevar care este in mod pozitiv proclamat in Cuvant si care constituie unul dintre cele mai importante adevaruri.

                                              .........................................................

          Cu siguranta ca as fi ultimul care ar nega faptul ca acea stare de confuzie prevestita in Cuvant a intervenit deja ; o confuzie care te face sa simti indoit mangaierea fagaduintei : "Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor". Insa aceasta strangere devine doar o asociere voluntara, reglementata de ea insasi, oriunde unitatea trupului pe pamant nu este recunoscuta. Ei nu pot lua Scriptura drept calauza, fiindca au inceput prin a o tagadui in punctul care le-a stabilit pozitia. Noi suntem ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu. Din nefericire, lemnul, fanul si trestia au fost zidite pe temelie, lupii rapitori si-au facut aparitia, s-au strecurat inauntru oameni corupti, iar oranduielile omenesti si legalismul au pervertit crestinatatea. Insa toate acestea nu modifica adevarul lui Dumnezeu. El a prevazut totul si a pregatit un drum al ascultarii in Scriptura, precum si harul necesar pentru a umbla pe el. Iar cand noi tagaduim un adevar scriptural, desi putem fi sinceri, facand acest lucru din prejudecata si nestiinta, ne lipsim totusi de binecuvantarea si de caracterul sfintitor atasate adevarului respectiv. Prin urmare, acolo unde unitatea adunarii este tagaduita, binecuvantarea care tine de acest adevar este astfel pierduta, in ce priveste beneficiul nostru personal ; iar aceste binecuvantari nu sunt altele decat actiunea Duhului Sfant pe pamant, care ne uneste ca madulare ale lui Hristos, si lucrarea lui suverana in aceste madulare aici pe pamant.

                            .......................................................

          Adevarul ca biserica se afla pe pamant este important. El ofera bisericii un caracter de cea mai mare insemnatate pentru noi, in ce priveste responsabilitatea noastra. Biserica nu este un lucru vag, alcatuit din crestini vii si crestini morti - o entitate pe care nu stim unde sa o gasim, fiindca o parte din ea este vie pe pamant, iar cealalta este in cer. Dumnezeu locuieste in adunare pe pamant. Intotdeauna trebuie sa ne amintim de acest lucru. Tot ceea ce aduce confuzie in prezentarea acestui adevar, prin ideea ca unii sunt morti si ca intreaga adunare nu este aici, vine de la vrajmas si este in contradictie cu Cuvantul. Adunarea, vazuta ca existand, este casa lui Dumnezeu.
    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze