Translate

luni, 9 martie 2015





                                            SUBIECTE  BIBLICE  ACTUALE
                                                - IV -

                                                   Fragmente din scrierile lui J.N.Darby
                               
                                     




                         DESPRE UMANITATEA LUI HRISTOS



          Draga dl  X,

          A intra in chestiuni subtile cu privire la Persoana Domnului Isus, tinde sa usuce si sa tulbure sufletul, sa distruga duhul de inchinare si afectiunea, si sa aduca in loc intrebari spinoase, ca si cum duhul omului ar putea descifra modul in care umanitatea si divinitatea lui Isus au fost unite una cu alta. Acesta este sensul in care s-a spus : "Nimeni nu cunoaste pe Fiul afara de Tatal". E inutil sa spun ca nu am o asemenea pretentie. Umanitatea lui Isus nu poate fi comparata. A fost o umanitate adevarata si reala, trup, suflet, carne si sange, ca ale mele, atat cat priveste natura umana. Hristos insa a aparut in circumstante cu totul diferite de cele in care s-a gasit Adam. El a venit in mod expres ca sa poarte suferintele si durerile noastre. Adam n-a trebuit sa poarte nimic de genul acesta ; nu ca natura lui n-ar fi putut avea asa ceva, insa el nu s-a aflat in imprejurarile care le-au pricinuit. Dumnezeu il asezase intr-o pozitie inaccesibila raului fizic, inainte ca el sa cada raului moral.
          De alta parte, Dumnezeu nu a fost in Adam. El a fost in Hristos in mijlocul a tot felul de neajunsuri si necazuri, osteneli si suferinte, pe care Hristos le-a traversat potrivit cu puterea lui Dumnezeu, si cu ganduri al caror izvor a fost intotdeauna Duhul Sfant, desi ele au fost cu adevarat umane in calitatea lor de a simpatiza. Adam n-a suferit deloc inainte de cadere, Dumnezeu n-a fost in el, nici Duhul Sfant n-a fost izvorul gandurilor lui ; dupa cadere, pacatul a constituit acest izvor. Niciodata nu s-a intamplat asa cu Domnul Isus.
          In alta ordine de idei, Isus este Fiul Omului, ceea ce Adam n-a fost. Insa, in acelasi timp, Isus a fost nascut prin puterea divina, asa incat lucrul sfant care s-a nascut din Maria a fost numit fiul lui Dumnezeu : ceea ce nu mai este valabil pentru numeni altul. El este Hristosul nascut din om, dar chiar ca om nascut din Dumnezeu, astfel ca starea umanitatii in El nu este ceea ce a fost Adam inainte de cadere, nici ceea ce a devenit el dupa aceasta.
          Insa ceea ce s-a schimbat in Adam prin cadere n-a fost umanitatea ci starea acestei umanitati. Adam a fost la fel de mult om inainte ca si dupa, si dupa ca si inainte. Pacatul a intrat in umanitate, care s-a instrainat astfel de Dumnezeu ; ea este fara Dumnezeu in lume. Nu asa stau insa lucrurile cu Domnul Isus. El a fost intotdeauna in mod perfect alaturi de Dumnezeu, mai putin in timpul cand a suferit pe cruce in sufletul Sau parasirea de catre Dumnezeu. De asemenea, Cuvantul a devenit trup, Dumnezeu a fost manifestat in trup (carne). Actionand astfel in aceasta umanitate reala, prezenta Lui era incompatibila cu pacatul in unitatea aceleiasi persoane.
          Este o greseala sa presupui ca Adam a avut nemurirea in el insusi. Nici o creatura nu poseda asa ceva. Toate sunt sustinute de Dumnezeu, care "singur are nemurirea" in esenta. Cand Dumnezeu n-a mai gasit de cuviinta sa sustina aceasta lume, omul a devenit muritor si puterea lui s-a epuizat. De fapt, potrivit cu caile si voia lui Dumnezeu, el a atins varsta de aproape o mie de ani cand asa a vrut Dumnezeu, si saptezeci cand El a gasit de cuviinta.
          Dumnezeu era in Hristos, ceea ce schimba totul (nu in ce priveste realitatea umanitatii Sale, impreuna cu toate afectiunile, simtamintele si nevoile ei sufletesti si trupesti ; toate acestea au existat in Domnul Isus si au fost in consecinta afectate de tot ceea ce L-a inconjurat, numai ca, potrivit Duhului, si fara pacat). Nimeni nu I-a luat viata ; El Si-a dat-o, insa la momentul voit de Dumnezeu. A fost abandonat, in fapt, efectului nelegiuirii omului, fiindca El venise sa implineasca voia lui Dumnezeu ; S-a lasat rastignit si omorat. Numai ca in momentul in care El sfarseste, duhul Sau este in propriile Sale maini. Nu face nici o minune pentru a impiedica mijloacele crude de a ucide pe care omul le-a folosit, ca astfel sa-Si puna umanitatea la adapost de efectele lor ; El lasa ca toate sa-si faca efectul. Divinitatea Sa nu este folosita pentru a Se pazi de aceste lucruri, nu a facut uz de ea pentru a Se feri de moarte ; insa ea a avut rolul de a oferi acestei morti intreaga Lui valoare morala, de a conferi toata perfectiunea Sa, ascultarii Sale. El n-a facut nici o minune ca sa nu moara, insa a facut o minune murind. A actionat potrivit cu drepturile Sale divine murind, insa nu dandu-Se la o parte dinaintea mortii, caci Si-a incredintat sufletul Tatalui Sau, de indata ce totul a fost savarsit.
          Prin urmare, deosebirea umanitatii Lui nu a stat in faptul ca ea n-a fost realmente si deplin cea a Mariei, ci in faptul ca a fost asa printr-un act al puterii divine, astfel incat sa fie fara pacat ; si mai mult, in faptul ca, in loc sa fie separat de Dumnezeu in sufletul Sau, ca orice om pacatos, Dumnezeu era cu El, care era de la Dumnezeu. El a putut spune : "Mi-e sete", "sufletul Meu este tulburat", "inima Mi s-a facut ca ceara si se topeste inaintrul Meu" ; insa El a putut spune si "Fiul Omului care este in cer" si "inainte de a fi fost Avraam, Eu sunt". Inocenta lui Adam n-a insemnat Dumnezeu aratat in trup ; n-a insemnat Omul supus - in ce priveste imprejurarile in care umanitatea Lui s-a aflat - tuturor consecintelor pacatului.
          De alta parte, umanitatea omului cazut era sub robia puterii pacatului, a unei vieti contrare lui Dumnezeu si a poftelor care sunt in vrajmasie cu El. Hristos a venit ca sa faca voia lui Dumnezeu : in El nu a fost pacat. Dumnezeu era in umanitatea lui Hristos, aceasta nefiind in ea insasi separata de Dumnezeu. Nu era o umanitate in imprejurarile in care Dumnezeu il asezase pe om atunci cand l-a creat, ci in imprejurarile unde l-a asezat pacatul, insa fiind lipsita de pacat in aceste imprejurari ; nu in starea in care pacatul l-a adus pe om, ci in starea in care puterea divina L-a remarcat in toate caile Lui in aceste circumstante, stare pe care Duhul Sfant a imprimat-o umanitatii Sale. Nu a fost imaginea omului acolo unde nu exista raul, precum Adam inocent, ci omul in mijlocul raului ; nu a fost omul rau in mijlocul raului, precum Adam cazut, ci omul perfect, desavarsit in conformitate cu Dumnezeu, in mijlocul raului, Dumnezeu aratat in trup ; a fost vorba de o umanitate in adevaratul sens al cuvantului, reala, insa sufletul Lui a avut intotdeauna gandurile pe care Dumnezeu le produce in om, si a fost in comuniune absoluta cu Dumnezeu, mai putin cand a suferit pe cruce parasirea de catre Dumnezeu ; insa a fost mai perfect acolo, in ce priveste masura desavarsirii si gradul de ascultare, decat in oricare parte, fiindca a implinit voia lui Dumnezeu in fata maniei Sale, in comparatie cu a face acest lucru in bucuria partasiei cu El. De aceea a cerut ca paharul acela sa treaca de la El, lucru pe care nu l-a mai facut nicaieri. El n-a putut sa-si gaseasca mancarea (sau placerea !) in mania lui Dumnezeu.
          Scumpul nostru Mantuitor a fost un om la fel de real cum sunt eu, atat cat priveste ideea simpla si abstracta despre umanitate, insa fara pacat, nascut in chip miraculos prin putere divina ; si, mai mult, El a fost Dumnezeu aratat in trup.
          Si acum, draga dl  X , dupa ce am spus deja prea multe, iti recomand cu toata inima sa eviti sa definesti si sa discuti despre Persoana binecuvantatului nostru Mantuitor. In caz contrar, vei pierde savoarea lui Hristos din gandurile tale si vei gasi in locul ei uscaciunea duhului omenesc amestecat in lucrurile lui Dumnezeu si in afectiunile care tin de ele. Asa ceva devine un labirint pentru om, fiindca el lucreaza acolo pe cont propriu. E ca si cum cineva ar diseca trupul prietenului sau, in loc de a se bucura de afectiunile si caracterul acestuia. As vrea sa mai adaug ca sunt asa de profund convins de incapacitatea omului in aceasta privinta, si de faptul ca a dori sa definesti cum sunt unite in Isus divinitatea si umanitatea, nu face parte din invatatura Duhului, incat sunt cu totul gata sa presupun ca, cu toata dorinta de a evita acest lucru, poate am cazut in aceasta capcana si, cazand in ea, am spus ceva fals in ceea ce ti-am scris. Ca El este cu adevarat om, Fiul Omului, dependent de Dumnezeu ca atare, si fara pacat in aceasta stare de dependenta, cu adevarat Dumnezeu in perfectiunea Sa negraita - la aceasta tin, nadajduiesc, mai mult decat la propria-mi viata. Insa nu ma incumet sa definesc. "Nimeni nu cunoaste pe Fiul, afara de Tatal". Daca as intalni ceva care sa puna in umbra unul din aceste adevaruri, sau care sa necinsteasca obiectul lor, m-as opune lucrului respectiv, daca Dumnezeu m-ar chema la asta, cu toata puterea mea.
          Dumnezeu sa-ti dea harul sa crezi tot ceea ce invata Cuvantul cu privire la Domnul Isus ! A intelege tot ceea ce Duhul ne ofera spre intelegere constituie pacea si hrana noastra, nu a cauta sa definim ceea ce Dumnezeu nu doreste ; ci mai degraba sa ne inchinam, sa ne hranim si sa traim in orice privinta potrivit harului Duhului Sfant.
                                                                             
                                                                                Cu afectiune,  J.N.Darby  



          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze