Translate

duminică, 15 martie 2015




                                           SUBIECTE  BIBLICE  ACTUALE
                                            - VII -

                                                    Fragmente din scrierile lui J.N.Darby



                               PERICOLUL MANDRIEI


          Urmatoarea scrisoare a fost scrisa de J.N.Darby catre un frate care tradusese si publicase una din scrierile lui. In prefata cartii, respectivul frate remarcase ca Darby este unul din cei mai avansati in viata crestina si un eminent slujitor al lui Hristos. Reactia lui Darby cu privire la aceasta remarca o avem in cele ce urmeaza :

          Dragul meu prieten si frate in Isus Hristos,

          Imi face mare placere sa vad traducerea ta a             . Imi rezerv placerea de a o citi, sau mai degraba de a-mi fi citita, in momente in care Domnul ne spune, ca odinioara apostolilor, "veniti la o parte sa va odihniti putin". Totusi nu pot sa nu spun, dragul meu prieten, ca placerea prilejuita de aceasta lucrarea a ta a fost intr-o oarecare masura diminuata de opinia mult prea favorabila pe care ai exprimat-o in prefata cu privire la mine. Inainte ca sa citesc un singur cuvant in traducerea ta, am facut cadou un exemplar unui foarte drag si sincer prieten al meu, care mi-a transmis ulterior ca, in prefata, tu ai vorbit in termeni de lauda cu privire la evlavia mea. Pasajul respectiv a produs acelasi efect asupra prietenului meu, pe care l-a produs asupra mea cand, ulterior, l-am vazut. Prin urmare, nadajduiesc ca nu-mi vei lua in nume de rau ceea ce-ti voi spune in continuare cu privire la acest subiect, care vor fi lucruri rezultate dintr-o destul de lunga experienta.
          Mandria este cel mai mare rau dintre toate relele care ne pandesc, iar dintre vrajmasii nostrii ea este acela care moare cel mai incet si cel mai greu. Chiar si fiii veacului acestuia isi pot da seama de acest lucru. Madame de Stael a spus pe patul de moarte: "Stiti care este ultimul lucru care moare in om ? Este iubirea de sine". Dumnezeu uraste mandria mai mult decat orice, pentru ca ea da omului locul care apartine Aceluia care este inaltat mai presus de toti. Mandria intrerupe comuniunea cu Dumnezeu si aduce disciplinarea Lui, pentru ca "Dumnezeu sta impotriva celor mandri". El va distruge numele celor mandri, si ni se spune ca este randuita o zi cand "trufia omului va fi coborata si mandria oamenilor va fi ingenuncheata". Sunt incredintat deci, dragul meu prieten, ca cineva nu poate face un mai mare rau semenului sau decat sa-l laude si sa-i alimenteze mandria. "Cel ce linguseste pe semenul lui ii intinde o cursa sub picioare" si "O gura lingustoare lucreaza caderea". Mai mult, fii sigur ca vederea noastra este prea scurta ca sa putem judeca masura de evlavie a fratelui nostru. N-o putem evalua cum trebuie fara cantarul din Locul Sfant, si acesta este in mana Aceluia care cerceteaza inimile. Prin urmare, sa nu judecam nimic inante de vreme, pana va veni Domnul si va da pe fata gandurile inimii, si cand fiecare isi va primi lauda de la El. Pana atunci, sa nu judecam pe fratii nostri, nici pentru bine, nici pentru rau, ci sa fim moderati si sa ne aducem aminte ca cea mai sigura si buna judecata este aceea pe care ne-o aplicam noua insine atunci cand ii socotim pe ceilalti mai presus de noi.
          Daca ar fi sa te intreb de unde stii ca sunt unul din cei mai avansati in viata crestina si un eminent slujitor al lui Dumnezeu, fara indoiala ca nu ai sti ce sa-mi raspunzi. Probabil ca ai cita lucrarile pe care le-am publicat; insa nu stii, dragul meu frate - tu care poti rosti o predica ziditoare la fel de bine cum o pot face si eu - ca ochii vad mai departe decat pot merge picioarele ? Ca, din nefericire, noi nu suntem intotdeauna, nici in toate lucrurile, ceea ce sunt predicile noastre, si ca "purtam aceasta comoara in vase de lut, pentru ca puterea aceasta nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi" ? Nu-ti voi spune ce parere am eu insumi despre mine, pentru ca, facand asa, as cauta probabil tot timpul gloria personala, iar in timp ce as cauta-o as incerca sa par smerit, lucrul care nu sunt. Iti voi spune mai degraba ce crede Stapanul nostru despre mine, Cel care cerceteaza inimile si care vorbeste adevarul, care este "Amin si Martorul credincios" si care Si-a facut adesea auzit glasul in partile cele mai tainice ale sufletului meu, si Ii sunt recunoscator pentru aceasta. Crede-ma deci, ca El niciodata nu mi-a spus ca sunt "un crestin eminent si avansat in caile evlaviei". Din contra, El imi spune foarte simplu ca daca mi-as cunoaste locul, as vedea ca el este acela al celui dintai dintre pacatosi si al celui din urma dintre sfinti. Cu siguranta dragul meu prieten ca voi prefera parerea Lui mai degraba decat pe a ta.
          Cel mai cu vaza crestin este unul dintre aceia de care n-a auzit nimeni vreodata vorbindu-se, un slujitor sau un lucrator sarac, al carui tot este Hristos, si care face totul pentru ochiul lui Hristos, si numai pentru al Lui. Cel dintai va fi cel din urma. Sa fim tot mai hotarati, dragul meu, in a-L lauda numai pe Domnul. El singur este vrednic de lauda, cinste si adorare. Bunatatea Lui nu este niciodata indeajuns de laudata. Cantarea celor binecuvantati - Apoc 5 - nu inalta pe nimeni decat pe Acela care i-a rascumparat cu sangele Lui. Nu contine nici macar un cuvant de lauda la adresa vreunuia dintre ei - niciun cuvant care sa-i claseze in eminenti si mai putin eminenti - toate distinctiile sunt inghitite intr-un titlu comun: cei rascumparati, titlu care constituie fericirea si gloria intregului trup. Sa ne grabim dar sa ne aducem aminte la unison cu acel cantec pe care cu toti nadajduim ca il vor canta si vocile noastre slabe. Aceasta va fi fericirea noastra, chiar aici jos, si va contribui la gloria lui Dumnezeu, glorie care este adesea stirbita de lauda pe care crestinii si-o dau unii altora. Nu putem avea doua guri - cu una sa-L laudam pe Dumnezeu si cu cealalta pe om. Prin urmare, fie ca sa facem si noi ceea ce serafimii fac in ceruri, care cu doua aripi isi acopera fetele, ca semn al perplexitatii lor inaintea prezentei sfinte a Domnului, cu doua isi acopera picioarele ca sa-si ascunda pasii dinaintea lor, iar cu ultimele doua zboara pentru a implini voia Domnului, in timp ce striga: "Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor; tot pamantul este plin de gloria Lui"
          Iarta-mi aceste cateva randuri de indemn, care sunt sigur ca mai devreme sau mai tarziu iti vor fi de folos, devenind parte a propriei tale experiente. Adu-ti aminte de mine in rugaciunile tale, dupa cum si eu ma rog ca binecuvantarea Domnului sa fie din belsug asupra ta si asupra lucrarilor tale. Daca vreodata vei mai tipari o alta editie - si nadajduiesc ca o vei face - elimina, te rog, cele doua pasaje asupra carora ti-am indreptat atentia, si numeste-ma simplu "un frate, slujitor in Domnul". E destula cinste in aceste cuvinte, si nu mai necesita nici o adaugire.

                                                                                                          J.N.D.


          "Foloseste un cutit ascutit pentru tine insuti, vorbeste putin, slujeste tuturor, treci neobservat. Aceasta inseamna sa fii cu adevarat mare: sa slujesti in anonimat si sa lucrezi fara sa fii vazut."

                                                                                                         J.N.Darby

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze