temelia si adevarul

                                   ARMURA

                            "Imbracati toata armura lui Dumnezeu" ( Efes. 6:11)

                                                                   - IV -

          Henri Rossier


          4     Uneltirile diavolului

          Ne vom acupa acum de lupta, asa cum ne este descrisa in epistola catre Efeseni.

          Avem de-a face in primul rand cu "uneltirile diavolului". Acestea sunt mult mai periculoase pentru sufletele noastre decat violentele sale.

          Principala lui inselatorie este sa ne faca sa coboram in atmosfera lumii in care este domn si unde stapaneste dupa placerea sa. Actionand astfel, reuseste sa aiba castig asupra noastra, caci lumea este un vast sistem social, politic si religios in care Satan este domn si in care Dumnezeu este absent. Intram in fiecare moment in contact cu acest sistem, pe care ar trebui sa-l traversam ca straini, si de acolo la a ne asocia la acest sistem nu este decat un pas de facut.

          Mijlocul folosit de Vrajmas pentru a ne lipsi de bucuria tarii ceresti va fi intotdeauna intunecarea cerului si ascunderea lui Hristos dinaintea noastra, coborand crestinismul nostru la nivelul pamantului si acomodandu-ne cu lumea.

          O alta lucrare inselatoare a "capeteniei autoritatii vazduhului" consta in doctrine false pe care le raspandeste printre crestini si prin care nimiceste nadejdea lor cereasca. Gasim numeroase exemple in epistolele apostolului Pavel.

          In 1 Corinteni 15:12, invatatorii falsi ziceau ca "nu exista inviere dintre morti". Aceasta era vechea erezie a saducheilor. Aceasta invatatura duce intr-un mod fatal sufletele la negarea invierii lui Hristos, lipsindu-ne de bucuria tarii ceresti pe care aceasta inviere ne-a dobandit-o.

          In 2 Timotei 2:18, Imeneu si Filet invatau ca invierea a avut deja loc, invatatura nimicitoare care aseza pentru eternitate Biserica, sau familia lui Dumnezeu, pe pamant.

          In 2 Tesaloniceni 2:2, inselatorii spuneau ca ziua Domnului a venit deja si, punand astfel crestinul in mijlocul scenei viitoare de judecata, rapindu-i nadejdea venirii lui Hristos care ar trebui sa preceada aceasta zi pentru a-i introduce pe cei rascumparati in cer.

          Atunci cand Satan nu reuseste sa-i insele pe copiii lui Dumnezeu prin invataturi gresite, el nu a epuizat toate resursele sale si are mijloace mult mai perfide, indreptandu-ne privirile spre pamant si indepartand cerul dinaintea ochilor si a inimilor noastre. El ne convinge adesea ca crestinismul consta, in primul rand, intr-o conduita buna, a ne integra cu moderatie in distractiile lumii, a lua parte la lucrarile ei caritabile, a indeplini ceea ce ea numeste datorii religioase. In acest mod, crestinii, pot sa duca o viata corecta, dar care nu le va atrage niciodata ura lumii, coborand crestinismul lor ceresc la nivelul pamantului. Ei si-au pierdut calitatea de luptatori si se simt atat de bine acomodati cu aceasta conditie, astfel ca este nevoie uneori de situatii exceptionale, cum ar fi un pat de moarte, pentru a se descoperi in ei urme de viata ceresca.

          In aceasta stare de coborare spirituala, Vrajmasul nu are greutate sa asocieze victimile sale cu mediul in care ele se gasesc si sa le faca sa iubeasca lumea si placerile ei. Crestinismul lor pamantesc devine astfel un crestinism lumesc. Ne avand alta tinta decat binecuvantarile pamantesti, de altfel pretioase si importante, pe care Dumnezeu le ofera impreuna cu evlavia, ei neglijeaza "promisiunea vietii viitoare" si se lasa putin cate putin atrasi, ca si "dreptul Lot" prin placerile pacatului si ajungand sa fie mantuiti "ca prin foc".