temelia si adevarul

                                   ARMURA

                              "Imbracati toata armura lui Dumnezeu" ( Efes. 6:11)

                                                                     - V -

          Henri Rossier


          5     Lupta din celelalte epistole, altele de cat cea catre Efeseni

          Suntem indemnati, pentru a scapa de aceste uneltiri, sa fim vigilenti si treji si sa folosim pentru a le combate toate armele pe care Dumnezeu le pune la dispozitia noastra.

          Prin aceasta intram in subiectul care alcatuieste titlul acestei scrieri, dar inainte de a-l cerceta in epistola catre Efeseni, este important sa vedem si alte pasaje care trateaza acelasi subiect.

                    Romani 13:11-14

          "Si aceasta, cunoscand timpul, ca este deja ceasul ca noi sa ne trezim din somn, pentru ca acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Noaptea este mult inaintata si ziua este aproape; sa lepadam deci faptele intunericului si sa imbracam armura luminii. Sa umblam cum se cuvine, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii, nu in desfrau si in destrabalare, nu in cearta si invidie. Ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu purtati de grija de carne, ca sa-i treziti poftele".

          Acest pasaj considera noaptea lumii acesteia, caracterizata prin absenta lui Hristos "lumina lumii", foarte inaintata. Ziua este gata sa apara. Aceasta zi este mantuirea, inca viitoare, care este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut (*). Aceasta mantuire, o vom atinge la venirea Aceluia pe care Il asteptam ca Mantuitor. Trebuie deci sa ne trezim din somn. Acesta din urma nu este definit in mod deosebit ca un lucru rau in sine, vezi 1 Tesaloniceni 5:7 si Efeseni 5:14, ci mai degraba ca o influenta a locului in care ne gasim. De asemenea, nu este vorba de somnul nostru, ci de faptul ca noaptea, randuita pentru somn, este aproape de sfarsit. Este timpul sa nu avem in vedere altceva decat aparitia zilei, mantuirea. In asteptarea acestui eveniment avem doua lucruri de realizat : primul este respingerea lucrarilor intunericului, ca o haina de noapte pe care o dezbracam. Atunci cand traim in mijlocul intunericului, noi nu suntem la adapost de lucrarile sale. Gandurile si activitatile noastre sunt in pericol de a imbraca mai mult sau mai putin caracterele locului in care traim. Iata ce trebuie sa indepartam mai intai pentru a putea imbraca, in al doilea rand, armele luminii. Acestea alcatuiesc hainele zilei. Acestea sunt hainele unui razboinic. Ziua trebuie sa ne gaseasca inarmati, intr-o atitudine potrivita zilei si in opozitie totala cu intunericul si lucrarile lui. Atunci cand intalneste armele luminii, Satan nu poate intreprinde nimic impotriva celui care le poarta. Ele imprima conduitei noastre un aspect de onestitate care este in acord cu ziua de care noi apartinem. Lumina imbracata de noi este o arma impotriva tuturor lucrarilor intunericului prin care Satan cauta sa compromita conduita crestina. De fapt, a imbraca armele luminii, inseamna practic a ne imbraca in Domnul Isus Hristos (v.14). Acesta este modul in care, de la plecarea Sa, noi am devenit "lumina lumii" ( Matei 5:14).

          (*) In epistolele apostolului Pavel mantuirea deplina ( trup, suflet si duh) este vazuta la sfarsitul drumului nostru pe pamant ( venirea Domnului), Rom.8:23-25. (n.t.)

                    1 Tesalaniceni 5:4-10

          "Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, ca ziua sa va surprinda ca un hot. Pentru ca voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei; noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. Astfel deci sa nu dormim, ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji; pentru ca cei care dorm, dorm noaptea; si cei care se imbata, se imbata noaptea; dar noi, fiind ai zilei, sa fim treji, imbracand platosa credintei si a dragostei si, drept coif, speranta mantuirii; pentru ca Dumnezeu nu ne-a randuit spre manie, ci spre dobandirea mantuirii prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu El".

          Gasim aici un gand putin diferit de cel pe care l-am vazut in Rom.13. Aici crestinul nu este in intuneric si nu are legatura cu noaptea, de asemenea aparitia zilei Domnului nu poate sa-l surprinda ca un hot. Este deci indemnat sa nu doarma ca ceilalti care nu au cunostinta despre Hristos, si nici nadejde (vezi 4:13 ; 5:6). Doua lucruri ii caracterizeaza pe acesti "ceilalti" : somnul si betia, care apartin de noapte. Ei sunt inconstienti de pericolul in care se gasesc, inconstienta care caracterizeaza starea lor de moarte morala. Mai mult, ei se imbata prin satisfacerea poftelor care-i fac robi lui Satan, pierzandu-si orice sentiment de responsabilitate fata de Dumnezeu. In prezenta acestui intuneric, copilul lui Dumnezeu, fiul luminii si al zilei, este indemnat sa fie treaz. El trebuie sa pastreze claritatea deplina si libertatea duhului, roada absentei poftelor care antreneaza si inrobesc lumea, facand din ea o prada pentru Satan. Aceasta il pune in mod inevitabil in lupta cu lucrurile prin care vrajmasul cauta sa-l atraga. Aceasta este o lupta defensiva. Prin ea crestinul este pazit sa nu cada in cursele care ii sunt intinse. Pentru aceasta el are la dispozitie doua piese din aceasta armura, dar ele ii sunt suficiente. Ceea ce ele reprezinta : credinta, dragostea si nadejdea, caracterizeaza in primul capitol din aceasta epistola (v.3) activitatea si viata practica a crestinului. Ca si armura, aceste virtuti caracterizeaza lupta.

          In lupta pe care vrajmasul plin de viclenie o duce impotriva celui credincios, el cauta sa-l atinga in doua locuri vulnerabile. El poate sa acapareze inima, centrul afectiunilor, si sa-i provoace rani mortale. Trebuie deci sa punem la adapost inima noastra in spatele unei platose alcatuita din aceste doua lucruri : credinta si dragostea. Protejam inima noastra de loviturile vrajmasului, mai intai prin credinta, prin ochii sufletului indreptati spre Hristos, caci credinta ne ofera totdeauna ca obiect aceasta persoana binecuvantata. Dragostea este al doilea caracter al platosei. Aici avem increderea ca suntem iubiti. Credinta ne ofera pe Hristos ca obiect, dragostea Il face sa locuiasca in inimile noastre. Toate sagetile lui Satan nu pot atinge o asemenea fericire. As putea sa abandonez un Obiect atat de desavarsit, atat de minunat, o bucurie atat de inalta, pentru bauturile ametitoare si otravite pe care lumea vrea sa sa mi le ofere ?

          Dar daca nu poate sa atinga inima, Satan va cauta sa atinga capul, centrul gandurilor, pentru a-l indeparta de Obiectul sau. Coiful, nadejdea, pazeste gandurile noastre atasate in intregime de Hristos, ca Cel pe care Il asteptam sa vina. Implinirea nadejdii noastre va fi dobandirea mantuirii. Aceasta ne este asigurata, pentru ca Dumnezeu la aceasta ne-a randuit, nu la manie. Planul lui Dumnezeu cu privire la noi se va implinii. In prezent mania este in urma noastra, caci ea s-a sfarsit la cruce cazand pe Mielul lui Dumnezeu; dar nadejdea este inaintea noastra si aceasta mantuire care ne este asigurata o vom dobandi, caci ea nu ne va fi luata niciodata.

          Nicio sageata de-a lui Satan nu poate sa atinga asemenea realitati. Ele sunt intemeiate pe lucrarea lui Hristos "care a murit pentru noi, ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu El". Avem inca de acum aceasta in El. Cuvintele : "sa traim impreuna cu El" uneste inca de astazi intr-o viata comuna cu El pe sfintii in viata si pe cei adormiti, asa cum vor fi uniti, inviati si schimbati, intr-o zi viitoare la venirea Domnului.