temelia si adevarul

                                 

                                   ARMURA

                          "Imbracati toata armura lui Dumnezeu" ( Efes. 6:11)

                                                                    - VI -

          Henri Rossier


          5     Lupta din celelalte epistole, altele de cat cea catre Efeseni


                    1 Petru 5:8-9

          "Fiti treji, vegheati! Pentru ca vrajmasul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, cautand pe cine sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta".

          Gasim aici indemnul pe care l-am intalnit in pasajele precedente. In fata atacurilor vrajmasului, sunt necesare doua conditii morale, fara de care crestinul nu poate castiga biruinta : "Fiti treji, vegheati". A nu se imbata, a nu dormi, sunt calitati pur negative, dar Dumnezeu le vede pozitive la ai Sai. Se poate bea cu moderatie fara a se imbata; a fi treaz merge mult mai departe. A fi treaz este calitatea unui om care, prin caracterul sau, nu-i place bauturile ametitoare. Se poate, fara a dormi adanc, sa nu fim destul de treji pentru a evita sa fim luati prin surprindere. Acest pasaj ne pune inainte vicleniile si inselatoriile lui Satan, atat de periculoase, pentru ca ele ne inconjoara din toate partile, cautand partea slaba a apararii noastre; gasim aici ultimul efort al vrajmasului pentru a ne inspaimanta. La fel a fost si cu Domnul nostru care, la inceputul slujbei Sale a intalnit toate uneltirile diavolului, apoi, la sfarsit, in Ghetsimani, leul care racneste a cautat sa-L nimiceasca. In pustiu, El a fost biruitor prin simpla supunere fata de Cuvant; in Ghetsimani prin o totala supunere fata de voia lui Dumnezeu. Astfel El a fost salvat din moarte, atunci cand leul credea ca I-a zdrobit oasele.

          Nu gasim in acest pasaj decat o singura arma, platosa credintei, dar suficienta deplin pentru a nimici orice efort al vrajmasului: "Impotriviti-va lui tari in credinta". Intalnim acelasi indemn in epistola lui Iacov (4:7) : "Supuneti-va deci lui Dumnezeu (aceasta este ascultarea credintei); impotriviti-va diavolului (acesta este scutul credintei), si el va fugi de la voi". Ce loc unic, imens, este dat aici credintei ! Aceasta singura arma defensiva este suficienta pentru a pune pe fuga pe cel mai redutabil vrajmas.

                    2 Timotei 2:3-5

          "Sufera raul (sau "Ia-ti partea ta de suferinta) ca un bun ostas al lui Hristos. Nimeni, slujind ca ostas, nu se incurca in treburile vietii, ca sa placa celui care l-a inrolat; si, de asemenea, daca cineva se lupta la jocuri, nu este incununat, daca nu se lupta dupa legile jocului"

          Suferintele mentionate aici sunt "suferintele Evangheliei" (1:8). Ceea ce caracterizeaza pe un bun soldat al lui Hristos este ca el sa-si ia partea sa la aceste suferinte. Nu se poate merge la razboi "incurcat in treburile acestei vieti". Ele sunt considerate in acest pasaj, nu ca o bautura ametitoare, ci ca o greutate, ca o piedica in umblarea noastra, ca o povara care ne impiedica sa folosim cu usurinta armele noastre. Ceea ce ne face sa renuntam la aceasta povara, este dorinta de a placea Capeteniei iubite si de a-L respecta pentru ca ne-a inrolat. Dragostea este adevaratul motiv care ne face "sa dam la o parte orice greutate si pacatul care ne infasoara asa de usor" (Evrei 12:1).

          Intalnim apoi legile luptei, pentru ca nu este vorba de o lupta oarecare, ci este o lupta in arena. Crestinii ofera un spectacol lumii. Este o vorba de a castiga premiul. Acesta nu poate fi gastigat daca ei nu se supun la legi stabilite (sau randuieli, n.t.). Trebuie deci, nu doar o inima eliberata de povara, ci si o observatie riguroasa a voiei divine. Pentru a invinge, nu trebuie sa aducem atingere vointei divine, nici sa o luam inainte sau sa ne dam noi insine legi, ci sa luptam cu rabdare si intr-un mod constiincios potrivit cu indicatiile lui Dumnezeu, consemnate in Cuvantul Sau, pana ce vom ajunge sa castigam permiul pentru efortul nostru.

          Aici soldatul este echipat cu armura sa, dar Satan cauta sa-l abata prin bagaje nefolositoare. El este ferit de infrangere printr-o afectiune pentru Capetenia sa. In 1 Petru 5 am vazut credinta, aici vedem dragostea, iar in 1 Tes. 4 pe amandoua impreuna.

                    2 Corinteni 10:3-6

          "Pentru ca, desi umblam in carne, nu ne luptam potrivit carnii. Pentru ca armele luptei noastre nu sunt firesti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre daramarea intariturilor, daramand rationamente si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu si inrobind orice gand ascultarii de Hristos si fiind gata sa pedepsim orice neascultare".

          Acest pasaj ne descrie lupta apostolului. Acuzat ca umbla potrivit carnii, el arata ca armele sale de lupta nu sunt firesti, si ca puterea lor era spirituala, venind de la Dumnezeu, mai intai pentru a darama orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu, apoi pentru a aduce sufletele captive la Hristos, si in final pentru a pedepsi pe cei neascultatori. Acest ultim caz descopera puterea speciala incredintata apostolului inspirat, caci Dumnezeu a spus: "A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati" (Rom.12:19). Expresia: "daramarea intariturilor" ne duce cu gandul la Ierihon, si ne arata calitatea armelor pe care apostolul le folosea. Erau arme ofensive, dar strict spirituale. Mai intai credinta in Cuvantul lui Dumnezeu care a facut ca poporul sa inconjoare cetatea timp de sapte zile si de sapte ori in a saptea zi, pentru ca rabdarea sa-si faca desavarsit lucrarea sa. Lupta apostolului era deci lupta credintei impotriva piedicilor pe care Satan le ridica in calea sa. Piedica era inspaimantatoare, dar nu pentru privirea credintei. Trambitele marturiei serveau de asemenea ca arme pentru Israel; in final prezenta lui Hristos - chivotul - in mijlocul poporului era garantia de neclintit a unei puteri in fata careia nimic nu putea rezista. Astfel erau armele apostolului. Opunand puterea lui Dumnezeu la cea a dusmanului, el aducea sufletele captive la ascultarea de Hristos.

                    2 Corinteni 6:7

          "Recomandandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu... in cuvant al adevarului, in puterea lui Dumnezeu; armele dreptatii, cele din dreapta si din stanga".

          Aici intalnim din nou armele de care apostolul se folosea in lupta. El avea Cuvantul lui Dumnezeu, dar ce efect ar fi produs fara puterea lui Dumnezeu? Pentru a putea face uz de aceasta putere, apostolul avea armele sale personale: "armele dreptatii, cele din dreapta si din stanga", adica sabia si scutul, arme ofensive si defensive, care sunt numite armele dreptatii. Dreptatea este aici dreptatea practica. Lupta noastra ofensiva sau defensiva nu poate avea niciun rezultat fara dreptatea care rezulta din absenta pacatului in purtarea si in caile noastre. Trebuie sa avem o constiinta buna pentru a ne angaja in lupta, altfel puterea lui Dumnezeu ne va lipsi. O constiinta curata intalneste totdeauna puterea lui Dumnezeu pentru a pune in practica Cuvantul.

                    Evrei 4:12

          "Deoarece Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri si patrunzand pana la despartirea sufletului si a duhului, a incheieturilor si a maduvei, si in stare sa judece gandurile si intentiile inimii".

          Gasim in acest pasaj, dupa cum vom vedea in Efeseni 6, Cuvantul lui Dumnezeu, arma ofensiva a Duhului, asemenea unei sabii cu doua taisuri, dar aici sabia nu este folosita pentru a lupta impotriva unui dusman din exterior, ea este indreptata impotriva noastra insine, sau mai degraba, impotriva omului nostru vechi care ne este dusman. Aceasta imagine ne indreapta privirea intr-o oarecare masura inapoi la Gal. 5:16-17, despre care am vorbit mai inainte. Cuvantul ne cerceteaza si ne strapunge astfel ca noi sa invatam a discerne in noi ce este de la carne si ce este de la Duhul, si ca noi sa fim in stare sa ne judecam pe noi insine. Aceasta judecata este dureroasa si neplacuta, dar sufletul, o data "cunoscut si cercetat" gustand binecuvantarile care rezulta din judecata de sine, nu mai are decat o singura dorinta, aceea ca lucrarea sfintitoare a Cuvantului sa se manifeste in continuare fata de el pana la sfarsitul calatoriei prin pustie. "Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoastem gandurile! Si vezi daca este in mine vreo cale a intristarii si condu-ma pe calea eterna!" (Ps.139:23-24).

                    1 Corinteni 9:25-27

          "Iar orice luptator pentru premiu se infraneaza la toate; ei deci, in adevar, ca sa primeasca o cununa care se vestejeste, iar noi una care nu se vestejeste. Eu deci...lupt in felul acesta, nu ca lovind in aer. Ci imi disciplinez trupul si-l tin in supunere, ca nu cumva, dupa ce am predicat altora, eu insumi sa fiu dezaprobat"

          Acest pasaj se refera la sensul pe care l-am intalnit in Gal. 5 si Evrei 4, cu referire la lupta crestina. Pentru a birui Vrajmasul din afara, ne este necesara o lupta reala cu noi insine, fara prefacatorie sau pretentii false. Pentru ca lupta cu Satan sa fie eficace, trebuie sa incep prin disciplinarea trupului meu, tinandu-ma permanent mort fata de pacat, dar viu pentru Dumnezeu; caci este un pericol ingrozitor de a predica, a vesti Cuvantul, fara o stare morala practica care sa-i corespunda.