ARMURA
"Imbracati toata armura lui Dumnezeu" ( Efes. 6:11)
- IX -
Henri Rossier
6 Efeseni 6:10-20Incaltamintea
"V-ati incaltat picioarele cu pregatirea (sau "ravna") Evangheliei pacii"
Gasim in acest pasaj pacea in umblare, pacea pe care cunoasterea Evangheliei ne-a pregatit-o. Evanghelia ne face smeriti aducandu-ne revelatia starii noastre de pierzare si a harului fara plata al lui Dumnezeu fata de noi. Primind aceasta Evanghelie prin credinta, avem pace cu Dumnezeu si siguranta ca nimic nu ne va desparti de acum inainte de favoarea Sa. Totul este in ordine intre sufletul nostru si El. Atunci cand am gasit pacea pentru noi insine, intreaga noastra umblare este afectata. Aceasta parte a armurii ne poarta spre oameni, nu pentru a le face razboi si a lupta impotriva lor, ci pentru a le duce pacea pe care sufletul nostru a primit-o prin Evanghelie.
In aceasta actiune, intalnim pe Vrajmas care vrea sa-si pazeasca imperiul sau asupra sufletelor si cauta sa le pastreze intr-o stare de razboi fata de Dumnezeu. Incinsi cu braul, ocrotiti de platosa, mergem impotriva lui, dar nu ne temem sa proclamam cu tarie pacea. Pacea pe care noi o ducem ne angajeaza in mod inevitabil in conflict cu Satan, stiind numai ca Dumnezeul pacii il va zdrobi in curand sub picioarele noastre.
In practica trebuie sa fim atenti, de a castiga pentru Hristos sufletele pacatosilor, de a nu ne infatisa inaintea lor cu discursuri care sa-i indeparteze, ci de a le duce ceea ce ei nu au, pacea constiintei si a inimii prin cunoasterea lui Isus, pacea de care S-a bucurat El Insusi si pe care ne-a lasat-o si ne-a dat-o, atunci cand a plecat, astfel ca noi sa putem s-o oferim si altora. Incaltamintea este deci o stare practica a sufletului nostru adusa prin cuvantul lui Hristos si care se reveleaza in umblarea noastra. O astfel de stare se impotriveste uneltirilor lui Satan care nu a oferit vreodata oamenilor altceva decat contrar pacii. Doar crestinul o cunoaste, poate sa umble in ea si s-o ofere si altora.
Scutul
"Peste toate luand scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau".
"Peste toate": Intr-adevar, dintre toate armele noastre defensive, niciuna nu depaseste ca valoare scutul credintei. Aceasta este credinta prin care suntem mantuiti, indreptatiti, prin care avem pace cu Dumnezeu si o deplina siguranta inaintea Lui; prin ea avem intrare la binecuvantarile Sale; prin ea ne bucuram de lucruri care nu se vad; prin ea Hristos a devenit Obiectul inimi si al sperantei noastre.
Dumnezeu, vorbind lui Avraam, i S-a facut cunoscut ca scutul sau, ca Cel care il pune la adapost de sagetile dusmanului (Gen.15:1). Mijloacele prin care lumea cauta sa scape de sulitele lui Satan, nu pot niciodata s-o puna la adapost. "Pentru ca acolo (muntele Ghilboa) a fost profanat scutul celor puternici, scutul lui Saul, ca ne uns cu undelemn" (2 Sam.1:21). Saul, in ciuda coroanei sale, a valoarei si demnitatii sale, a trebuit sa lase sa-i cada la pamant, infrant, scutul sau. Dar "Domnul este un scut pentru toti cei care se incred in El" (Ps.18:30). "Tu, scutul nostru!" "Domnul Dumnezeu este un soare si un scut!" Asa se exprima imparatul David.
Pentru noi scutul este cel al credintei, al increderii in ceea ce Dumnezeu ESTE. Intr-adevar aceasta este credinta. Ea nu are nicio incredere in om, in ceea ce suntem noi. Aceasta incredere nu poate fi decat ca scutul lui Saul prevestind o ruina pentru totdeauna, in timp ce credinta isi pune toata incredrea in Dumnezeu. Poate Satan sa-l atinga pe Dumnezeu? Singurul lucru pe care poate sa-l faca este sa produca in sufletele noastre neincredere fata de El. Asa a fost cu primii nostri parinti; un singur gand de neincredere a facut din ei prada Vrajmasului ,spre paguba lor. Sagetile pe care cel rau le trage impotriva noastra au ca scop sa ne faca sa ne indoim de bunatatea si de puterea lui Dumnezeu. Ceea ce a pierdut Adam in paradis, a pierdut de asemenea si Israel in pustie. Poporul se indoia de Dumnezeu: putea sa le dea Dumnezeu apa, paine si carne sa manance? Dar toate sagetile arzatoare ale celui rau, destinate sa aprinda neincrederea si indoiala in inimile noastre cu privire la dragostea si credinciosia lui Dumnezeu, cad inaintea sigurantei in El, pe care credinta ne-o da. "Avraam nu s-a indoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredinta, ci a fost intarit prin credinta, dand glorie lui Dumnezeu si fiind deplin convins ca, ceea ce a promis, El poate (sau "puternic) sa si faca" (Rom.4:20-21).
Credinta este adusa in inimile noastre prin Cuvantul lui Dumnezeu; prin acelasi Cuvant ea este pastrata.
Observam ca increderea in Dumnezeu creste sau se micsoreaza in masura increderii in noi insine. Este nevoie ca increderea noastra sa aiba un Obiect in afara noastra, o Persoana divina, puternica si desavarsita, pe care sa putem conta intr-un mod deplin, si aceasta noi avem in Hristos. Cel rau care vrea sa ne insele si sa ne tina la dispozitia sa, are sageti arzatoare care ard tot ceea ce ele ating. Asupra unei singure Persoane n-au avut niciun efect si au cazut la pamant; ele ard singure inaintea credintei in Hristos. Vipera, trezita pentru al ucide pe Pavel, devine prada focului, printr-o simpla miscare de mana a apostolului. Puterea acestuia fata de ea rezulta din credinta sa. Sa nu lasam niciodata sa ne cada scutul credintei, increderea deplina in ceea ce Dumnezeu este!
Coiful
"Luati si coiful mantuirii"
Daca scutul credintei este increderea in ceea ce Dumnezeu este, coiful mantuirii (*) este incredera in ceea ce Dumnezeu A FACUT.
(*) S-a remarcat deja ca aici termenul mantuire inseamna mai de graba cel care mantuieste decat mantuirea in sine. Aceasta expresie se gaseste in Luca 2:3; 3:6; Fapte 28:28.
In Isaia 59:17, Hristos Om Isi pune un coif al mantuirii pe capul Sau pentru a castiga biruinta finala. Acest coif este increderea deplina in izbavirea pe care Domnul o va lucra in favoarea Sa. Aici este bucuria mantuirii prezente lucrata pentru noi prin Hristos. In 1 Tes.5:8, pe care l-am cercetat mai inainte, coiful este nadejdea mantuirii, certitudinea unei izbaviri viitoare. Citim in Ps.140:7: "Domnul Dumnezeu (Yahve Adonai) este taria mantuirii mele. Tu mi-ai acoperit capul in ziua bataliei". Puterea izbavirii noastre este Hristos, Domnul Insusi. Capul nostru, in ziua bataliei este acoperit, ca si cu un coif, de constienta ca aceasta izbavire este asigurata, pentru ca ea depinde doar de taria care este in El.
Sufletul, plin de bucuria pe care i-o da lucrarea implinita la cruce - lucrare ale carei rezultate se intind in trecut, prezent si viitor - este pazit de tot ceea ce ar putea sa faca sa-si piarda curajul inaintea atacurilor lui Satan. Acesta cauta sa ne rapeasca siguranta noastra pentru a ne duce spre cadere. Aceasta siguranta pazeste capul nostru, centrul vietii si activitatii noastre, pentru a se putea indrepta spre alt obiect, doar spre Hristos.
Recapitularea armelor defensive
Sa ne oprim o clipa, inainte de a privi armele noastre ofensive folosite impotriva vrajmasului.
Pana aici toate piesele armurii fac referire la starea sufletului nostru. Ele presupun ca in interior totul este in ordine : 1.cu privire la afectiunile noastre, 2. referitor la pacatele noastre, 3. la umblarea noastra, 4. la credinta noastra, 5. cu privire la siguranta mantuirii noastre inaintea lui Dumnezeu.
Cuvantul lui Dumnezeu este cel care lucreaza in noi in vederea acestor rezultate. El are o virtute instructiva pentru crestin. Spunem : "crestin"; intr-adevar, el nu poate avea aceiasi actiune asupra unui suflet care nu L-a primit, prin credinta, pe Isus ca Mantuitor, caci trebuie, inainte de toate, ca, Cuvantul sa produca pocainta si credinta mantuitoare in inima si constiinta pacatosului.
Pana aici, toate piesele armurii corespund la ceea ce ne este infatisat in epistola catre Tit, ca fiind rezultatul invataturii harului: "Invatandu-ne ca, dupa ce am tagaduit neevlavia si poftele lumesti, sa traim cu cumpatare si cu dreptate si cu evlavie in veacul prezent, asteptand fericita speranta si aratarea gloriei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Isus Hristos" (Tit 2:12-13). Niciunul din aceste lucruri nu apartin copiilor acestei lumi. Ceea ce le trebuie este sa primeasca "mantuirea adusa prin har" (Tit 2:11). "Invatatura" nu incepe decat dupa aceasta. In aceste piese ale armurii totul se raporteaza la viata practica a crestinului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu