temelia si adevarul

                                     

                                   ARMURA

                            "Imbracati toata armura lui Dumnezeu" ( Efes. 6:11)

                                                                   - VII -

          Henri Rossier


          6     Efeseni 6:10-20

          Dupa ce am vazut principalele pasaje care ne vorbesc de armele crestinului, ne vom ocupa in final de capitolul din Efeseni care, de o maniera mult mai detaliata decat oricare altul, ne va prezenta diversele piese din aceasta armura a lui Dumnezeu pe care crestinul trebuie sa o imbrace.

          "Incolo, fratilor, fiti tari in Domnul si in taria puterii Lui. Imbracati toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului: pentru ca lupta noastra nu este impotriva sangelui si a carnii, ci impotriva stapanirilor, impotriva autoritatilor, impotriva stapanitorilor lumii intunericului acestuia, impotriva puterilor spirituale ale rautatii in cele ceresti. Pentru aceasta, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si, dupa ce veti fi invins toate, sa stati in picioare. Stati deci in picioare, dupa ce v-ati incins mijlocul cu adevarul si v-ati imbracat cu platosa dreptatii si v-ati incaltat picioarele cu pregatirea (sau "ravna") Evangheliei pacii, peste toate luand scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu, rugandu-va in orice timp in Duh, prin orice rugaciune si cerere, si veghind la aceasta cu toata staruinta si cu cerere pentru toti sfintii, si pentru mine, ca sa-mi fie dat cuvant la deschiderea gurii mele, ca sa fac cunoscut cu indrazneala taina Evangheliei, pentru care sunt un ambasador in lanturi, ca sa vorbesc cu indrazneala in ea, asa cum trebuie sa vorbesc".

                    Rolul armurii si cum se foloseste ea

          Am spus mai inainte ca, in epistola catre Efeseni, armura este destinata inainte de toate pentru a ne introduce si a ne pastra, in lupta impotriva lui Satan, in posesiunea si bucuria mostenirii noastre ceresti si a oricarei binecuvantari legate de aceasta. Aceasta mostenire ne este dobandita prin lucrarea lui Hristos si noi o avem in El. Acesta este Canaanul ceresc cu toate bogatiile sale, pe care aceasta epistola ni le-a prezentat din plin. Scopul lui Satan, in razvratirea sa fata de Dumnezeu, este de a ne alunga din locul nostru, din locurile ceresti, si de a ne rapi bucuria de tot ceea ce ele contin; scopul lui Dumnezeu (si aceasta epistola il prezinta in totalitate), este de a ne aseza acolo. De asemenea, sfarsitul epistolelei ne semnaleaza pericolele la care suntem expusi.

          Pentru a-l birui pe groaznicul nostru vrajmas, un lucru ne este necesar: taria: "Incolo, fratilor, fiti tari in Domnul si in taria puterii Lui". Aceasta tarie nu o gasim in noi, ci in Domnul: "Ferice de omul a carui putere este in Tine...ei merg din putere in putere" (Ps.84:5,7). Nu este totul de a cunoaste harul, fara de care nu am fi putut vreodata sa fim adusi la Dumnezeu, sau prin care am fost introdusi in binecuvantarile ceresti si pastrati de cadere; ci avem nevoie de tarie pentru lupta. Noi, crestinii, trebuie sa o cautam, si Dumnezeu o da fara plata celui care o cere. Ea este totdeauna la dispozitia noastra si consta in armura pe care o gasim, in totul pregatita, in arsenalul lui Dumnezeu. Pentru a putea castiga biruinta, aceasta armura trebuie sa fie completa. aceasta este ca o panoplie; crestinul trebuie sa fie inarmat cu toate piesele ei. Este de asemenea armura lui Dumnezeu; Lui Ii apartine; doar El poate sa o dea.

          Vom prezenta aici cateva axiome care isi gasesc dezvoltarea in paginile urmatoare.

          1- Armura trebuie inbracata inainte de lupta. Ea nu va fi eficienta daca va fi imbracata pe parcursul luptei, caci totdeauna va lipsi anumite piese.

          2- Piesele armurii trebuie sa fie luate intr-o anumita ordine si pentru a le lua in aceasta ordine trebuie sa le cunoastem si sa fim familiarizati cu ele.                                                                          3- Armura este inainte de toate o stare practica a sufletului; este foarte important sa stim si sa fim convinsi. Ea nu are nimic a face cu teoria. Am putea explica in detaliu forma si utilitatea fiecarei piese din aceasta armura fara ca aceasta savanta teorie sa fie de folos pentru a invinge.

          4- Ceea ce produce in noi aceasta stare practica de care am vorbit, este, dupa cum am vazut, CUVANTUL.

          5- Dupa ce am fost pregatiti de el, si inarmati cu orice har pe care acesta poate sa ni-l comunice, putem folosi apoi acelasi CUVANT ca sabia Duhului pentru a ataca si a-l invinge pe vrajmas. Ea devine, unita cu rugaciunea, o arma ofensiva, dupa ce ne-au fost oferite armele defensive.

                    Vrajmasul si tactica sa - A tine cu tarie

          In v. 11-12, gasim caracterele periculoasei puteri cu care avem de luptat. Ea are ca prim caracter uneltirile, vicleniile sale pentru a insela, pentru a intinde curse, a pune piedici, a orbi cu privire la intentiile sale, luand diverse infatisari, pentru a se infiltra ca spion in ostirea lui Dumnezeu, pentru a surprinde, atunci cand, din lipsa de supraveghere, apararea a fost neglijata. Aceste viclenii ne forteaza mai intai sa-l demascam pe vrajmas si sa-l denuntam sub adevaratul sau nume: DIAVOLUL.

          Dar adversarul nostru are si alte mijloace la dispozitia sa decat vicleniile. In anumite momente, avem de-a face cu atacuri surprinzatoare din partea sa. Dintr-o data, el se demasca. Intrega sa ostire, condusa de capeteniile sale, este indreptata impotriva noastra. Atacul are loc noaptea. Stapanirile, autoritatile, domniile intunericului, Satan insusi, care nu este inca aruncat din locurile ceresti si unde isi desfasoara liber rolul sau de acuzator, toate produc un soc, la care trebuie sa ne impotrivim cu orice pret. In "marele razboi" (primul razboi mondial, n.t.) care s-a incheiat prin victorie, marii generali n-au incetat sa le repete aceasta armatelor lor. La fel este si cu noi in aceasta lupta spirituala.

          Dar pentru a birui, trebuie sa avem armura imbracata inainte de ziua cea rea. Capacitatea de a o folosi si de a o cunoaste nu se dobandeste, dupa cum am mai spus, in timpul luptei. La ce foloseste o arma, chiar cand o avem in mana, daca nu stim ce sa facem cu ea?

          "Si, dupa ce veti fi invins toate, sa stati in picioare". Cucerirea pozitiilor vrajmasului cere efort si energie; dar trebuie sa le pastram, sa trecem intr-o clipa de la atac la aparare, ca sa nu pierdem pozitiile cucerite. Bucuria cea mai inalta a cuceririi Canaanului ceresc, pozitia noastra in Hristos, comuniunea noastra cu Tatal si cu Fiul, poate fi pierduta intr-o clipa. Trebuie sa tine cu tarie aceste cuceriri.

          Versetul 14 repeta indemnul: "Stati deci in picioare", pentru ca trebuie insistat asupra acestui lucru. Fiecare piesa din aceasta armura trebuie sa-si faca partea, la randul ei, pentru a pastra pozitia noastra. Biruinta ne va fi asigurata definitiv, caci va veni momentul cand lupta va lua sfarsit. Numai, sa nu ne facem vreo iluzie: ea va dura pana in ziua cand vom sarbatori biruinta in locurile ceresti, eliberati pentru totdeauna de puterile spirituale ale rautatii pe care le intalnim acum.