Translate

luni, 31 august 2015





             Putem sa avem comuniune deplina cu toti crestinii ?

                                                   - IV -



          E. Dennett


          3.  Un alt punct este de a lasa libertate Duhului sa lucreze prin cine vrea. Am vorbit deja de acest aspect in prima scrisoare si nu vreau sa mai adaug mare lucru aici. Dar va amintesc ca aceasta decurge de asemenea din adevarul cu privire la trupul lui Hristos, Cititi cu atentie 1 Cor.12-14, unde acesta este expus. Veti vedea ca "trupul nu este un singur madular, ci mai multe"; ca "unuia i se da, prin Duhul, cuvant de intelepciune; si altuia, cuvant de cunostinta" etc..; ca "ochiul nu poate spune mainii: Nu am nevoie de tine; sau, din nou, capul, picioarelor: Nu am nevoie de voi" (1 Cor.12:8-21). Apostolul zice astfel: "Cand va strangeti, fiecare dintre voi are un psalm, are o invatatura, are o vorbire intr-o limba, are o descoperire, are o interpretare, etc..." (1 Cor.14:26-33). Vedem aici faptul ca fiecare dar vine de la Capul Adunarii, si ca trebuie sa aiba loc pentru ca acest dar sa se exercite in adunare. Daca nu este asa, adunarea nu este dupa gandul lui Dumnezeu. Ar fi multe de spus despre raul care nu permite nicio manifestare a darului, in afara de cele stabilite de oameni; de modul in care sufletele sunt tinute intr-o stare de ignoranta fata de adevar (exceptand pe cei care l-au experimentat), prin incapacitatea slujitorului lor care este numit (de catre om); si, chiar mai rau, asupra faptului ca exista deseori frati in denominatiuni care au mai multa cunostinta si daruri. Iata-l pe acest slujitor, care, duminica de duminica repeta totdeauna invataturile cele mai elementare - deformate prin modul cum sunt prezentate - si aproape imposibil de inlocuit din functia in care a fost numit. Dar ati cunoscut exemple de acest fel si nu vreau sa insist. Dar va intreb: acest rau, atat de evident din toate partile nu va arata ca un astfel de aranjament nu poate fi conform cu voia lui Dumnezeu?

          4.  Trebuie sa existe de asemenea (in adunare), exercitiul divin al disciplinei dupa Cuvant. De multe ori Satan inseala sufletele in aceste zile printr-o falsificare a adevarului. Din acest motiv este necesar sa fim foarte atenti. Astfel, este foarte posibil ca sa gasiti intr-o adunare primele trei puncte, in orice caz in aparenta, in timp ce al patrulea sa lipseasca. Aveti grija sa-l cautati de asemenea, altfel s-ar putea sa esuati in cautarea dvs.
          Disciplina trebuie sa fie exercitata in doua directii - cu privire la imoralitate, potrivit cu 1 Cor. 5, si de asemenea fata de cei care au invataturi gresite (vezi Gal.3 si 4; 2 Ioan 9-11; Apoc.2 si 3, etc.) Putine persoane tagaduiesc in mod deschis (chiar daca acest lucru poate fi neglijat in practica) ca cei care umbla de o maniera rea trebuie sa fie exclusi de la Masa Domnului; insa se impotrivesc cu tarie fata de aplicarea disciplinei pentru o invatatura gresita. Se vorbeste mult de "libertatea de constiinta"; dar afirm ca nu se poate avea nicio libertate de constiinta contrara Cuvantului lui Dumnezeu. Trebuie sa ne supunem intr-un mod absolut Cuvantului. "La lege si la marturie! Daca nu vorbesc dupa cuvantul acesta, nu va fi nici revarsat de ziua pentru ei" (Isaia 8:20). Argumentul pare a fi adevarat; dar se poate depista imediat viclenia lui Satan. Caci daca ar putea sa submineze temeliile adevarului revelat, ar fi ca si cum ar birui printr-o impotrivire pe fata. Un crestin de nume, care tagaduieste valoarea sangelui lui Hristos, este pierdut, la fel de sigur ca unul care se declara pe fata ateu. Daca va amintiti aceasta , veti intelege mai usor dificultatile care se intalnesc in aplicarea disciplinei in situatiile cand apar invataturi gresite. Deseori aceasta duce la primirea dusmanilor lui Hristos intr-o asa-zisa comuniune. As putea sa va dau exemple daca este necesar; dar imi este suficient sa va atentionez asupra acestui punct si de a stabili in modul cel mai categoric ca nu puteti gasi o adunarea a lui Dumnezeu acolo unde nu se exercita disciplina fata de invataturile gresite; caci sfintenia este podoaba casei lui Dumnezeu.
          5.  Un alt punct pe care imi permit sa-l mentionez este ca in adunarea lui Dumnezeu totul trebuie sa fie facut in supunere fata de Cuvant. Scriptura trebuie sa fie suverana, caci ea este expresia voiei lui Dumnezeu. Astfel, nimic nu poate fi tolerat care sa fie in opozitie cu Cuvantul Sau, sau chiar nu are aprobarea Sa. Nu suntem lasati, cum gresit isi imagineaza unii, dupa judecata si gandirea noastra, ci gasim in epistole tot ceea ce priveste strangerea laolalta in cele mai mici detalii. In consecinta, a actiona contrar Cuvantului, sau a actiona fara autoritatea sa, inseamna neascultare. Este extrem de important de a pastra acest gand in memorie; caci daca veti examina lucrurile indeaproape, veti vedea ca nu exista nicio denominatiune crestina care nu a stabilit un anumit numar de lucruri pentru ca asa gandesc ei ca este bine. Pentru a ilustra ceea ce vreau sa zic, anul trecut in timpul unei discutii cu un vechi coleg de studii, i-am zis: "Aveti autoritatea Scripturii pentru aceasta, si aceasta, sau aceasta?" enumerandu-i un anumit numar de lucruri organizate in biserica lor. "Nu", mi-a raspuns el franc, "nu avem, dar", adauga el, "afirm ca avem libertatea de a adopta organizarea si metodele pe care experienta noastra ne arata a fi cele mai bune". Iata deci, demascat, adevaratul teren adoptat in general. Din contra, eu afirm ca tot ceea ce se desfasoara in adunare, orice lucrare si modul de a o face, toate activitatile sfintilor, rugaciunea, lauda, predicarea, trebuie sa fie conform cu Scriptura, si confirmat in mod direct de ea. Capul conduce totul, si Capul este Hristos; si El ne-a dat expresia voie Sale in Cuvantul scris; astfel, ne-a asezat intr-o pozitie in care nu trebuie sa imaginam nici sa organizam, ci sa ascultam.
          Nu este nevoie sa continui; caci acolo unde veti putea gasi reunite punctele pe care le-am mentionat, va pot spune cu certutudine ca ati gasit locul unde Dumnezeu vrea ca sfintii Sai sa fie adunati, caci acestea sunt caracterele Adunarii Sale. Este adevarat ca poate veti gasi multa slabiciune si nedesavarsire in sfintii adunati astfel; si aceste doua lucruri au caracterizat permanent Adunarea de la moartea lui Stefan, daca nu chiar de la Cincizecime; si vor caracteriza pana la venirea Domnului. Cu privire la acest subiect, voi adauga un avertisment. Se spune uneori ca sfintii care se strang intr-un astfel de loc sunt atat de seriosi si activi incat este cu siguranta voia lui Dumnezeu ca sa ma alatur lor; sau, atunci cand exista atat de multe persoane convertite prin slujba lui M.X., ca nu poate fi voia lui Dumnezeu ca eu sa stau despartit de un astfel de slujitor pe care Dumnezeu il onoreaza astfel. Se pot face doua observatii cu privire la acest subiect. Mai intai, motivand astfel inseamna a pune propriile noastre ganduri in locul celor ale lui Dumnezeu, a urma propriile noastre rationamente in loc de a urma Cuvantul scris. Al doilea, asemanator cu primul, exista putine strangeri crestine oricat de libertine ar fi care nu se justifica astfel. Daca vad pastori seriosi si devotati ( si multumesc lui Dumnezeu ca exista), trebuie sa trag concluzia ca Dumnezeu vrea ca sa ma asociez cu ei? La fel, atunci cand Dumnezeu, in harul Sau suveran si in indurarea Lui, - si in duioasa Lui mila pentru suflete - foloseste cu putere Cuvantul Sau pentru convertirea pacatosilor, fie in catolicism, anglicanism sau "dizidenti", ar trebui sa trag concluzia ca aceste diferite sisteme sunt dupa inima Sa? Nimic nu ar fi mai inselator; si totusi aceste argumente plauzibile si inselatoare duc in eroare sufletele din toate partile. Dar eu nu ma tem ca dvs. puteti fi inselat astfel, scump frate; caci sunt convins ca Domnul a inceput sa va arate adevarul; si daca El a inceput aceasta lucrare, El o va si sfarsi. Totusi, doresc sa va incurajez, si chiar sa va amintesc responsabilitatea dvs.,si sunt sigur ca, atunci cand va veti afla in singurul loc de pe pamant unde Dumnezeu vrea sa-i aiba pe sfintii Sai, recunostinta si bucuria dvs. va fi mare, si nu numai atat, dar va veti mira ca ati avut atatia ani ochii inchisi inaintea unui adevar revelat intr-un mod atat de clar in Scriptura. Fie ca Domnul singur sa va calauzeasca, astfel ca nicio subtilitate a vrajmasului, nicio cursa pe care este gata sa o puna sufletelor sincere, sa nu va abata. Daca va veti ruga astfel: "Arata-mi cu claritate calea Ta", veti descoperi indata ca "Lumina rasare in intuneric pentru cei drepti" (Ps.112:4).

          Scum frate,va asigur de afectiunea mea in Hristos,     E.D.

joi, 27 august 2015






             Putem sa avem comuniune deplina cu toti crestinii ?

                                                  - III -



          E. Dennett


                                                                                                                        Blackheath, august 1876

           Scump frate,

          Inainte de a va raspunde la o alta intrebare, cred ca este oportun sa va arat terenul pe care doreste Domnul pentru ai Sai ca sa fie stransi ca adunare. De fapt, v-am aratat de ce nu ne putem strange cu alti credinciosi; s-ar putea sa ma acuzati de rautate daca m-as multumi doar cu aceasta. Ati putea sa-mi reprosati: Mi-ati dat motive intemeiate pentru a nu merge la biserica sau la capela, dar gandesc ca trebuie sa faceti un pas mai departe, si sa-mi aratati unde trebuie sa merg. Pentru a raspunde la aceasta intrebare mi-am propus sa va arat cateva puncte dupa care se poate recunoaste o adunare dupa gandul lui Dumnezeu.

          1.   Primul aspect, esential, este ca doar Hristos sa fie centrul de strangere laolalta. Domnul Insusi ne-a invatat aceasta atunci cand a zis: "Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati in (lit. "pentru) Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor" (Matei 18:20). Cu toate ca acesta nu este subiectul de care ma ocup acum, totusi nu ma poate impiedica sa semnalez ca Domnul nu spune ca El este prezent in mijlocul oricarei strangeri a celor care marturisesc Numele Sau. El este prezent doar in mijlocul celor care sunt adunati in Numele Sau. In Numele Sau; nu in Numele Sau si la alte lucruri in afara de Acesta, - anumite adevaruri, anumite invataturi, sau o institutie eclesiastica - , ci doar in Numele Sau, in afara si despartit de orice sistem si organizare omeneasca, adunati in jurul Persoanei unui Domn inviat si glorificat.
          Dar imi veti raspunde: Toti credinciosii, oricare ar fi numele lor, sunt cu siguranta adunati in felul acesta; aceasta este o afirmatie care mi s-a repetat de foarte multe ori. As putea sa o resping cu usurinta, dar pentru moment vreau sa va supun la un test. Cereti la cineva care merge regulat la biserica oficiala sa mearga intr-o capela oarecare, va refuza. In acelasi mod cereti unui "dizident" zelos sa se duca la biserica oficiala, va refuza imediat. In ambele cazuri ei au motive precise pentru a nu-si schimba conduita. Nu ar fi cazul daca ei ar fi stransi impreuna doar in Numele Domnului; caci daca amandoi spun deschis ca Il iubesc, cum ar putea ei sa refuze sa mearga acolo unde Numele Sau ar fi singurul centru de strangere? Faptul este ca "dizidentul" adauga la Numele lui Hristos anumite idei care ii sunt proprii (scoase, gandeste el, din Scriptura) asupra administrarii si a modului de a conduce biserica; si cel care merge la biserica oficiala, in acelasi mod, alatura Numele lui Hristos la traditiile sale. Vreau sa cred ca si unul si altul sunt gata sa primeasca pe toti crestini (aceasta nefiind intotdeauna adevarat, caci cea mai mare biserica din denominatiunea dvs. face din botezul prin scufundare o conditie de integrare); ei sunt gata sa primeasca bazati doar pe proprile lor principii. Astfel, daca mergeti la "biserica oficiala", trebuie sa fiti de acord cu toate aranjamentele si modul lor de desfasurare; acelasi lucru daca va duceti la o capela oarecare. Vedeti deci, ca nu este adevarat ca crestinii din diferite denominatiuni se strang doar in Numele lui Hristos. De fapt, o denominatiune nu cuprinde pe toti credinciosii, ci numai pe cei care au aceleasi idei, aceleasi invataturi; si astfel, marturisesc implicit ca nu doar Hristos este centrul strangerii lor.
          Asadar, lasati-ma sa va atentionez in mod serios ca nicio strangere nu poate fi dupa gandul lui Dumnezeu daca Numele lui Hristos, si doar El singur, nu este centrul de strangere. Duhul lui Dumnezeu ne invata destul de clar prin mijlocul slujitorului Sau: "Deci sa iesim la El, afara din tabara, purtand ocara Lui" (Evrei 13:13); caci aceste mari organizatii religioase care sunt in jurul nostru alcatuiesc in realitate tabara; si astfel, doar in afara lor se poate strange in Numele lui Hristos. In consecinta, sa nu va multumiti pana nu veti gasi o astfel de strangere; caci atunci cand o veti gasi veti intra in bucuria tuturor binecuvantarilor care sunt cuprinse in aceste cuvinte: "Eu sunt (nu Eu voi fi, ci Eu sunt) in mijlocul lor"

          2.  Al doilea lucru esential este ca strangerea sa fie pe terenul Adunarii - pe terenul Trupului lui Hristos - si astfel strangerea va fi in jurul Mesei Domnului. Vreau sa va explic aceasta putin mai bine. Am vazut deja ca Hristos este Capul Adunarii; si, pentru ca El este Capul, credinciosii, din timpul acestei dispensatii, sunt madularele trupului Sau. Noi toti am fost botezati de un singur Duh intr-un singur trup, etc..." (1 Cor.12:13), si, drept consecinta, este spus ca noi suntem "madulare ale trupului Sau, din carnea Sa si din oasele Sale" (Efes.5:30). Astfel ca noi suntem uniti prin Duhul de Hristos care este in cer; caci "cel care se lipeste de Domnul este un singur Duh cu El" (1 Cor.6:17). Rezultatul este ca noi suntem de asemenea "madulare unii altora" (Rom.12:5). Este cea mai stransa legatura care poate fi - o legatura vitala - de-o parte, intre Hristos si ai Sai, si pe de alta parte, intre toti credinciosii. Iata unitatea pe care Duhul lui Dumnezeu a alcatuit-o - unitatea trupului lui Hristos - si aceasta este unitatea pe care suntem indemnati sa o pastram "in legatura pacii" (Efes.4:3).
          Astfel fiind lucrurile, terenul de strangere al sfintilor ar trebui sa fie expresia acestui adevar, revendicand astfel (daca pot sa ma exprim asa) unitatea trupului. Adica trebuie sa fim adunati ca madulare ale trupului lui Hristos, si nu ca anglicani, metodisti, prezbiterieni, independenti, sau baptisti, ci doar ca madulare ale trupului lui Hristos. Orice teren de strangere, atunci cand, va fi mai ingust sau mai larg decat cel vazut mai sus, va fi o negare a adevarului cu privire la trup, si astfel nu poate fi terenul lui Dumnezeu. Admit ca afirmatia acestui principiu matura dintr-o singura miscare tot denominationalismul; si este normal, caci baza pe care se intemeiaza denominatiile este cu totul impotriva Scripturii.
          O alta consecinta a faptului de a fi stransi ca madulare ale trupului lui Hristos va fi prezenta in jurul Mesei Domnului. Este adevarul pe care ne invata apostolul atunci cand spune: "Painea, pe care o frangem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos? Pentru ca noi, cei multi, suntem o singura paine, un singur trup, pentru ca toti luam parte dintr-o singura paine" (1 Cor.10:16-17). Painea asezata pe masa in mijlocul sfintilor adunati este deci simbolul unitatii trupului lui Hristos; si in masura in care toti iau parte din ea, este simbolul comuniunii madularelor trupului.
          Nu este acest fapt minunat in simplitatea sa? Astfel ca, la inceputul Adunarii, ucenicii se adunau totdeauna in prima zi a saptamanii pentru a frange painea, (Fapte 20:7; 1 Cor.11:20). Ei se adunau pentru aceasta; era scopul strangerii lor, nu pentru a asista la o slujba, sau pentru a asculta predici, ci pentru a frange painea, si astfel vesteau "moartea Domnului, pana vine El" (1 Cor.11:26).
          Astfel, cautati, scump frate, daca veti gasi aceste caractere ale adunarii lui Dumnezeu in vecinatatea dvs.; si unde le veti gasi in multele "locuri de inchinare" care va inconjoara? Este prea mult sa spun ca veti cauta in zadar? Este un semn trist al falimentului Adunarii si al confuziei din aceste zile!

joi, 20 august 2015






            Putem sa avem comuniune deplina cu toti crestinii ?
                                                   - II -



          E. Dennett


          2.  In mod normal, ar trebui acum sa va atrag atentia asupra terenului de strangere al credinciosilor unde au loc aceste aranjamente, dar imi rezerv aceasta intr-o scrisoare viitoare, in care sper sa va arat singurul teren pe care doreste Dumnezeu sa se stranga poporul Sau. Pentru moment va cer sa observati ca daca eu m-as strange impreuna cu alti credinciosi - credinciosi care nu conteaza din ce denominatiune fac parte - mi-as da consimtamantul la negarea prezentei Duhului Sfant in Adunarea lui Dumnezeu. Caracteristica dispensatiei actuale este prezenta, pe pamant, a Duhului Sfant. Ceea ce caracterizeaza pe crestin este ca el are pe Duhul Sfant locuind in el (Rom.8:9), iar Adunarea a fost constituita prin botezul Duhului Sfant (Fapte 2; 1 Cor.12:13). Se poate constata importanta acestui adevar prin insistenta cu care Domnul vorbeste in Ioan 14-16. Dar punctul asupra caruia vreau sa va atrag atentia este ca rezultatul acestei prezente a Duhului Sfant, este revendicarea dreptului de a lucra prin cine vrea El in adunarea sfintilor (1 Cor.12-14). In consecinta, daca sunt de acord cu sistemul de slujire al unui singur om (daca, prin prezenta mea imi dau acordul), m-as manifesta deschis ca si cum eu nu cred in prezenta Duhului; sau, daca eu cred, m-as impotrivi voit lucrarii Sale, si astfel as incalca drepturile Sale suverane. Aceasta ar fi o pozitie deosebit de grava. Sa nu credeti ca vreau sa insinuez ca credinciosii scumpi care sunt in denominatiuni ocupa intr-un mod voit aceasta pozitie. Stiu destul de bine ca n-o fac in felul acesta. Faptul este ca ei ignora acest adevar pretios. Voi cita, pentru a dovedi aceasta, un articol al unei denominatiuni de care ati fost atat de mult timp atasat. A fost publicat recent, si este o explicatie cu privire la dedicarea Templului construit de Solomon. Una din lectiile desprinse este ca: "pretuirea pe care ar trebui s-o manifestam in adorare ar trebui sa fie atat de profunda ca si cum am avea printre noi un simbol al prezentei lui Dumnezeu ( cu referire la norul care umplea casa lui Dumnezeu), si El ar fi cu siguranta aproape" (Gen.28:16). Nu se poate o demonstratie mai clara ca adevarul prezentei Duhului Sfant este, ca sa zicem asa, necunoscut. Dar daca noi il cunoastem, putem sa ne manifestam ca si cum nu l-am cunoaste?
          Astfel mi-ar fi imposibil sa asist la un serviciu unde acest adevar este ignorat, si unde, prin aranjamente omenesti, Duhul Sfant nu are libertatea de a actiona prin madularele Trupului lui Hristos; unde, intr-un cuvant, El este stins de acest mod de a lucra (vezi 1 Tes.5:19.20). Cu siguranta, nu vreti sa-mi spuneti ca sunt in contradictie cu Duhul Sfant. Astfel, gelozia pentru drepturile Sale suverane ma tine despartit de credinciosii care sunt in pozitia pe care am descris-o. 

          3.  Dar exista un alt lucru. Unul din invataturile cele mai simple ale Scripturii este ca toti credinciosii sunt adusi in aceeasi pozitie, primiti in mod desavarsit in acelasi loc inaintea lui Dumnezeu, si ca ei au aceleasi privilegii in Hristos. Petru putea sa scrie astfel catre toti cei carora li se adresa: "Si voi insiva, ca niste pietre vii, sunteti ziditi o casa spirituala, o preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos"; si de asemenea "Voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca" (1 Pet.2:5,9). De asemenea, Ioan scrie: "Aceluia care ne iubeste si ne-a spalat de pacatele noastre in sangele Sau si ne-a facut o imparatie, preoti pentru Dumnezeu si Tatal Sau" (Apoc.1:5,6). Acelasi adevar il gasim peste tot in epistola catre Evrei. Hristos, ca singurul mare preot, este asezat la dreapta lui Dumnezeu; perdeaua este sfasiata, si toti sunt indemnati sa se apropie: "Avand deci fratilor, indrazneala sa intram in locurile sfinte prin sangele lui Isus, etc..." (Evrei 10:19-22). Prin urmare, in prezent nu mai poate fi vorba de o preotie pamanteasca, decat in sensul ca toti credinciosii sunt preoti. Astfel, a desemna o categorie de oameni - oricare ar fi numele care li s-ar da: preoti, pastori - pentru a "conduce inchinarea" este in contradictie cu privilegiile tuturor credinciosilor, tagaduindu-se practic ca fiecare credincios este preot. Analizati putin aceasta: este cu adevarat extraordinar ca in pofida luminii clare pe care o avem din Scriptura, acceptam aceste lucruri de atat de mult timp. Caci daca suntem cu totii preoti, ce nebunie sa desemnam pe un altul sa se roage pentru toti cei care sunt adunati, si sa faca aceasta indiferent de starea inimii lui din acel moment! In fiecare duminica. la aceiasi ora, el trebuie sa stea inaintea lui Dumnezeu pentru a rosti acelasi numar de rugaciuni, sau pentru a citi aceleasi rugaciuni scoase din aceeasi carte.
          Vreau sa va intreb, scumpul meu frate. Atunci cand erati asezat pe scaun sau pe genunchi, nu s-a intamplat ca inima dumneavoastra sa fie plina de puterea Duhului Sfant si sa doriti sa va exprimati recunostinta si lauda inaintea lui Dumnezeu? Dar nu, nu va era permis sa o faceti; caci era cineva, la amvon, a carui functie era sa aduca rugaciuni si multumiri pentru dvs., si totul se desfasura ca si cum el era singurul preot, si ca si cum dvs. nu v-ati apropiat (de Dumnezeu) si nu ati avea acelesi privilegii (ca si el). Va satisface un astfel de sistem? Pe de alta parte, am vrut sa scot in evidenta aceste lucruri acum, pentru a va arata ca gelozia pentru privilegiile fratilor mei ma impiedica sa fiu prezent la astfel de strangeri.
          4.  Exista un alt motiv pe care as dori sa-l mentionez, desi nu vreau sa va obosesc. As putea sa fiu in pericolul de a participa la lucrari rele (vezi 2 Ioan 10-11) intr-o capela sau intr-o biserica la care as fi incurajat sa ma duc; caci este binecunoscut ca in mare parte din acestea nu exista niciun fel de disciplina. Nu vreau sa spun ca nu se preocupa intr-un anumit mod de gravele imoralitati, dar ca invataturile gresite nu sunt considerate ca pasibile de disciplina. Luati de exemplu propria denominatiune. Zilele trecute, am remarcat ca un binecunoscut pastor fiind prezent la o conferinta cu privire la invatatura despre anihilarea necredinciosilor (*), el insusi a declarat public ca el crede aceasta. Si totusi aceasta nu a afectat cu nimic pozitia sa, nici comuniunea sa cu bisericile acelei denominatiuni!

          (*) Aceasta este o invatatura gresita care tagaduieste pedeapsa eterna pentru cei necredinciosi (vezi Apoc.20:10,15). (n.t.)

          As putea sa va citez mai multe cazuri de acest fel, ca de exemplu pastori adepti ai invataturii care neaga eternitatea, si care sunt acceptati sa predice in diferite capele, sau sunt membrii in asociatii care grupeaza oameni care au intelegeri sanatoase fata de aceasta invatatura. In realitate, in sistemele denominatiunilor, disciplina nu poate fi exercitata; caci daca excludeti pe un credincios dintr-o denominatiune va putea fi primit imediat in alta. Si, dupa cum stiti, autoritatile religioase au hotarat recent ca un pastor nu are dreptul sa refuze "sfintele taine" pentru cineva care neaga pedeapsa eterna, care tagaduieste realitatea personala a lui Satan, si care chiar schimba intelesul multor pasaje din Cuvantul lui Dumnezeu.
          Trebuie sa am comuniune cu un astfel de rau?  Caci, va reamintesc ca eu am comuniune cu raul daca ma strang, chiar si ocazional cu cei care il tolereaza. Putin aluat face sa dospeasca toata plamadeala; o casa suspectata de lepra trebuia sa fie inchisa si ocolita (1 Cor.5:6; Lev.14:34-53). Astfel, despartirea de rau este principiul lui Dumnezeu, si eu nu indraznesc sa ma ascund sub falsul pretext al dragostei; caci Dumnezeu este sfant si noi, prin harul Sau, suntem un popor sfant, de unde si acest indemn: "Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt sfant" (1 Pet.1:15,16). Motivul pentru care neglijam atat de des responsabilitatea noastra in acest domeniu rezulta din faptul ca ne gandim mai mult unii la altii decat la Domnul si ca gloria lui Dumnezeu nu ocupa primul loc in inimile noastre. Si cu siguranta aici gresim cu totii. In adevar, nu s-ar mai pune astfel de intrebari daca Domnul Insusi ar avea locul care I se cuvine in inimile noastre; dar indata ce privirea mi se abate de la El si se indreapta spre fratii mei, atunci eu ma cufund in nesiguranta. Se poate spune ca o mare parte din credinciosi au cazut in aceasta greseala; de a pune pe sfinti mai presus de Domnul. De exemplu, la o recenta "conventie" a credinciosilor din toate denominatiunile, un membru marcant, in momentul incheierii sesiunilor, a recapitulat motivele pentru care s-au strans. Primul, a spus el era unitatea, al doilea, dragostea frateasca; si al treilea gloria lui Hristos. Departe de mine gandul ca as vrea sa insinuez ca vorbitorul a avut intentia de a aseza pe sfinti mai presus de Domnul. Totusi el a facut-o, si astfel, fara sa-si dea seama, ne-a oferit o ilustrare a raului aratat mai sus.
          Scump frate, v-am aratat cateva din motivele care ma impiedica sa ma strang impreuna cu alti credinciosi in bisericile sau in capelele lor. As putea adauga si altele, dar cele pe care vi le-am oferit sunt suficiente pentru a va arata ca eu cred ca avem gandul lui Dumnezeu pentru a ne sustine modul nostru de a actiona; nu este dintr-un duh de critica, sau de fariseism; nu este dintr-o intelegere ingusta (in sensul in care acest cuvant este folosit) sau fanatism; ci este vorba doar de ceea ce I se cuvine Domnului. Noi ne-am despartit si ramanem despartiti de strangerile altor credinciosi, caci suntem convinsi ca acesta este drumul pe care Domnul vrea sa mergem; pentru ca numai astfel suntem in afara de tot ceea ce a fost organizat de om; intr-un cuvant, afara din tabara, impreuna cu Domnul. Actionand altfel, vom fi necredinciosi convingerilor noastre, ducand la o constiinta rea, si astfel ne va face sa pierdem comuniunea cu scumpul nostru Domn.

          Va recomand sa analizati toate acestea cu rugaciune.

          Cu afectiune in Hristos, E.D.
aze