Translate

joi, 27 august 2015






             Putem sa avem comuniune deplina cu toti crestinii ?
                                                  - III -



          E. Dennett


                                                                                                                        Blackheath, august 1876

           Scump frate,

          Inainte de a va raspunde la o alta intrebare, cred ca este oportun sa va arat terenul pe care doreste Domnul pentru ai Sai ca sa fie stransi ca adunare. De fapt, v-am aratat de ce nu ne putem strange cu alti credinciosi; s-ar putea sa ma acuzati de rautate daca m-as multumi doar cu aceasta. Ati putea sa-mi reprosati: Mi-ati dat motive intemeiate pentru a nu merge la biserica sau la capela, dar gandesc ca trebuie sa faceti un pas mai departe, si sa-mi aratati unde trebuie sa merg. Pentru a raspunde la aceasta intrebare mi-am propus sa va arat cateva puncte dupa care se poate recunoaste o adunare dupa gandul lui Dumnezeu.

          1.   Primul aspect, esential, este ca doar Hristos sa fie centrul de strangere laolalta. Domnul Insusi ne-a invatat aceasta atunci cand a zis: "Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati in (lit. "pentru) Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor" (Matei 18:20). Cu toate ca acesta nu este subiectul de care ma ocup acum, totusi nu ma poate impiedica sa semnalez ca Domnul nu spune ca El este prezent in mijlocul oricarei strangeri a celor care marturisesc Numele Sau. El este prezent doar in mijlocul celor care sunt adunati in Numele Sau. In Numele Sau; nu in Numele Sau si la alte lucruri in afara de Acesta, - anumite adevaruri, anumite invataturi, sau o institutie eclesiastica - , ci doar in Numele Sau, in afara si despartit de orice sistem si organizare omeneasca, adunati in jurul Persoanei unui Domn inviat si glorificat.
          Dar imi veti raspunde: Toti credinciosii, oricare ar fi numele lor, sunt cu siguranta adunati in felul acesta; aceasta este o afirmatie care mi s-a repetat de foarte multe ori. As putea sa o resping cu usurinta, dar pentru moment vreau sa va supun la un test. Cereti la cineva care merge regulat la biserica oficiala sa mearga intr-o capela oarecare, va refuza. In acelasi mod cereti unui "dizident" zelos sa se duca la biserica oficiala, va refuza imediat. In ambele cazuri ei au motive precise pentru a nu-si schimba conduita. Nu ar fi cazul daca ei ar fi stransi impreuna doar in Numele Domnului; caci daca amandoi spun deschis ca Il iubesc, cum ar putea ei sa refuze sa mearga acolo unde Numele Sau ar fi singurul centru de strangere? Faptul este ca "dizidentul" adauga la Numele lui Hristos anumite idei care ii sunt proprii (scoase, gandeste el, din Scriptura) asupra administrarii si a modului de a conduce biserica; si cel care merge la biserica oficiala, in acelasi mod, alatura Numele lui Hristos la traditiile sale. Vreau sa cred ca si unul si altul sunt gata sa primeasca pe toti crestini (aceasta nefiind intotdeauna adevarat, caci cea mai mare biserica din denominatiunea dvs. face din botezul prin scufundare o conditie de integrare); ei sunt gata sa primeasca bazati doar pe proprile lor principii. Astfel, daca mergeti la "biserica oficiala", trebuie sa fiti de acord cu toate aranjamentele si modul lor de desfasurare; acelasi lucru daca va duceti la o capela oarecare. Vedeti deci, ca nu este adevarat ca crestinii din diferite denominatiuni se strang doar in Numele lui Hristos. De fapt, o denominatiune nu cuprinde pe toti credinciosii, ci numai pe cei care au aceleasi idei, aceleasi invataturi; si astfel, marturisesc implicit ca nu doar Hristos este centrul strangerii lor.
          Asadar, lasati-ma sa va atentionez in mod serios ca nicio strangere nu poate fi dupa gandul lui Dumnezeu daca Numele lui Hristos, si doar El singur, nu este centrul de strangere. Duhul lui Dumnezeu ne invata destul de clar prin mijlocul slujitorului Sau: "Deci sa iesim la El, afara din tabara, purtand ocara Lui" (Evrei 13:13); caci aceste mari organizatii religioase care sunt in jurul nostru alcatuiesc in realitate tabara; si astfel, doar in afara lor se poate strange in Numele lui Hristos. In consecinta, sa nu va multumiti pana nu veti gasi o astfel de strangere; caci atunci cand o veti gasi veti intra in bucuria tuturor binecuvantarilor care sunt cuprinse in aceste cuvinte: "Eu sunt (nu Eu voi fi, ci Eu sunt) in mijlocul lor"

          2.  Al doilea lucru esential este ca strangerea sa fie pe terenul Adunarii - pe terenul Trupului lui Hristos - si astfel strangerea va fi in jurul Mesei Domnului. Vreau sa va explic aceasta putin mai bine. Am vazut deja ca Hristos este Capul Adunarii; si, pentru ca El este Capul, credinciosii, din timpul acestei dispensatii, sunt madularele trupului Sau. Noi toti am fost botezati de un singur Duh intr-un singur trup, etc..." (1 Cor.12:13), si, drept consecinta, este spus ca noi suntem "madulare ale trupului Sau, din carnea Sa si din oasele Sale" (Efes.5:30). Astfel ca noi suntem uniti prin Duhul de Hristos care este in cer; caci "cel care se lipeste de Domnul este un singur Duh cu El" (1 Cor.6:17). Rezultatul este ca noi suntem de asemenea "madulare unii altora" (Rom.12:5). Este cea mai stransa legatura care poate fi - o legatura vitala - de-o parte, intre Hristos si ai Sai, si pe de alta parte, intre toti credinciosii. Iata unitatea pe care Duhul lui Dumnezeu a alcatuit-o - unitatea trupului lui Hristos - si aceasta este unitatea pe care suntem indemnati sa o pastram "in legatura pacii" (Efes.4:3).
          Astfel fiind lucrurile, terenul de strangere al sfintilor ar trebui sa fie expresia acestui adevar, revendicand astfel (daca pot sa ma exprim asa) unitatea trupului. Adica trebuie sa fim adunati ca madulare ale trupului lui Hristos, si nu ca anglicani, metodisti, prezbiterieni, independenti, sau baptisti, ci doar ca madulare ale trupului lui Hristos. Orice teren de strangere, atunci cand, va fi mai ingust sau mai larg decat cel vazut mai sus, va fi o negare a adevarului cu privire la trup, si astfel nu poate fi terenul lui Dumnezeu. Admit ca afirmatia acestui principiu matura dintr-o singura miscare tot denominationalismul; si este normal, caci baza pe care se intemeiaza denominatiile este cu totul impotriva Scripturii.
          O alta consecinta a faptului de a fi stransi ca madulare ale trupului lui Hristos va fi prezenta in jurul Mesei Domnului. Este adevarul pe care ne invata apostolul atunci cand spune: "Painea, pe care o frangem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos? Pentru ca noi, cei multi, suntem o singura paine, un singur trup, pentru ca toti luam parte dintr-o singura paine" (1 Cor.10:16-17). Painea asezata pe masa in mijlocul sfintilor adunati este deci simbolul unitatii trupului lui Hristos; si in masura in care toti iau parte din ea, este simbolul comuniunii madularelor trupului.
          Nu este acest fapt minunat in simplitatea sa? Astfel ca, la inceputul Adunarii, ucenicii se adunau totdeauna in prima zi a saptamanii pentru a frange painea, (Fapte 20:7; 1 Cor.11:20). Ei se adunau pentru aceasta; era scopul strangerii lor, nu pentru a asista la o slujba, sau pentru a asculta predici, ci pentru a frange painea, si astfel vesteau "moartea Domnului, pana vine El" (1 Cor.11:26).
          Astfel, cautati, scump frate, daca veti gasi aceste caractere ale adunarii lui Dumnezeu in vecinatatea dvs.; si unde le veti gasi in multele "locuri de inchinare" care va inconjoara? Este prea mult sa spun ca veti cauta in zadar? Este un semn trist al falimentului Adunarii si al confuziei din aceste zile!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze