temelia si adevarul

       ASTEPTAREA  ACTUALA  A  BISERICII SI  PROFETIILE                 CARE  STABILESC ADEVARUL  CU  PRIVIRE  LA                         INTOARCEREA  PERSONAL MANTUITORULUI

                                                 - I -

          Expuneri tinute la Geneva (1840) pe parcursul a unsprezece seri de catre J.N.Darby


          Prima seara : 2 Petru 1 - Introducere

          Crestinul trebuie sa caute sa cunoasca nu doar mantuirea care este in Hristos, dar si toate roadele acestei mantuiri. Nu trebuie numai sa se asigure ca este in casa Tatalui sau, ci mai mult, sa se bucure de privilegiile casei.

          "Dumnezeu ne-a chemat prin glorie si virtute" (2 Petru 1:3).

          In gloria lui Hristos si a Bisericii, Dumnezeu ne ofera un viitor pe care El Insusi l-a umplut cu planurile Sale, si cercetarea acestui adevar pretios va face sa umple gandurile noastre spre folosul nostru; si, cu siguranta, acesta este unul din scopurile pentru care El Si-a propus sa ne dea profetia, in care ne descopera intentiile Sale, facandu-ne, in calitate de prieteni (Ioan 15:15; Efes.1:9), sa luam parte la gandurile care Il preocupa. Nu putea sa ne dea o garantie mai mare despre dragostea si increderea Sa (Gen.18:17), nici altceva care ar avea asupra sufletelor noastre un efect mai mare de sfintire. De fapt, daca am fi caracterizati prin scopul pe care il urmarim, purtarea noastra actuala ar fi influentata de viitorul care este nadejdea noastra; ea va reflecta sclipire si culoare. Cei care aspira la demnitati, cei care nu viseaza decat bogatii, cei care cauta fericirea doar in placerile lumii, actioneaza fiecare dupa ceea ce este in inima sa; viata lor este condusa de obiectele de care sunt atrasi. La fel este si cu Biserica. Daca credinciosii si-au inteles chemarea lor, ca sunt partasi unei glorii viitoare in intregime cereasca, care va fi rezultatul? Ei vor trai pe pamant ca straini si calatori. Cunoscand profetiile cu privire la pamant, inteleg mai bine natura promisiunilor facute iudeilor, facand deosebire de cele care ne preocupa, pe noi crestinii; ei condamna duhul acestui veac eliberandu-se de preocuparile omenesti si de ingrijorarile care sunt intodeauna periculoase pentru viata crestina; ei au invatat sa se increada doar in Cel care poate totul, care cunoaste sfarsitul oricarui lucru inca de la inceput, si a se dedica in totul nadejdii care le-a fost data, si urmarind responsabilitatile care decurg.

          Se afirma ca folosul real al profetiilor este de a demonstra divinitatea Bibliei prin cele care deja s-au implinit. Si acesta poate fi un aspect, dar nu acesta este scopul principal pentru care ele au fost date. Ele nu au fost date lumii, ci Bisericii, pentru a-i face cunoscute gandurile lui Dumnezeu, si de a-i servi ca ghid si lumina inainte de sosirea evenimentelor pe care ele le-au vestit, sau in cursul acestor evenimente. Ce s-ar zice de un om care nu tine seama de sfaturile unui prieten drag decat de a se convinge mai tarziu ca el a spus adevarul? Vai! care este situatia noastra? Am pierdut noi sentimentul privilegiilor noastre si al bunatatii lui Dumnezeu? Nu are nicio insemnatate pentru Biserica toate aceste sfinte descoperiri? caci, cu siguranta, Biserica nu trebuie sa-si puna intrebarea daca Dumnezeu, prietenul ei ceresc, a spus adevarul.

          Dar este mai mult: mare parte din profetii, si, intr-un anumit sens, am putea spune ca toate profetiile se implinesc la sfarsitul economiei(*) care ne preocupa; dar, in acel moment, va fi prea tarziu pentru a fi convinsi de realitatea lor, sau pentru a le folosi pentru a convinge pe altii: judecata ingrozitoare care va cadea peste cei care s-au indoit, va fi o demonstrare destul de evidenta. Iau un exemplu din cuvantarile Domnului. La ce folosea atentionarea pe care El a dat-o ucenicilor Sai sa fuga in anumite imprejurari, daca ei nu ar fi inteles ce le spunea El, sau n-ar fi crezut dinainte adevarul cuvantului Sau? Tocmai aceasta cunoastere si aceasta credinta era ceea ce ii deosebea de toti compatriotii lor necredinciosi. La fel este si cu Biserica: judecatile lui Dumnezeu vor lovi natiunile; Biserica este avertizata; prin invatatura Duhului Sfant, ea intelege, crede, si scapa de nenorocirea care trebuie sa vina.

          (*) Cuvantul economie este folosit frecvent in sensul de dispensatie; el deriva din cuvantul grec oikonomia, tradus in alte locuri prin administrare.

          Dar se obiecteaza: acestea sunt idei pur speculative. Viclenia lui Satan! Daca ma ridic deasupra lucrurilor prezente, peste sentimentul nevoilor mele si al imprejurarilor de moment; daca, trecand de domeniul material, ma lansez in viitor, in acest teritoriu al inteligentei omenesti, totul va fi vag si fara influenta, pe care il voi umple fie cu gandurile mele, fie cu gandurile lui Dumnezeu. Gandurile mele! Iata speculatia. Gandurile lui Dumnezeu, aceasta inseamna profetia care le expune si le descopera; caci profetia este revelatia gandurilor si sfaturilor lui Dumnezeu referitor la viitor. Care este fiinta care poarta numele de crestin care sa nu se bucure la perspectiva ca "pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera" ? Bineinteles! este o profetie. Daca intrebam: cum se va implini ea? Raspunsul nu trebuie sa vina din gura omului; cuvantul aceleiasi profetii ne invata asupra acestui punct, si face sa inceteze imaginatiile si gloria desarta a inimilor noastre orgolioase.

          Intr-adevar, desi comuniunea lui Dumnezeu ne ocroteste si ne sfinteste, desi aceasta comuniune, care este eterna, ne-a fost data deja, Dumnezeu a vrut sa actioneze in inimile noastre prin sperante pozitive, si a fost nevoie sa ni le transmita pentru ca ele sa fie eficiente, si pentru ca viitorul nostru sa nu fie nici vag, nici umplut cu basme iscusit alcatuite. "Caci", spune apostolul, atunci cand el vrea sa creasca evlavia, virtutea, dragostea frateasca, iubirea in sufletele celor credinciosi, si sa faca ca ei sa-si aminteasca permanent de aceste lucruri, "nu urmand basme iscusit alcatuite, ci fiind martori oculari ai maretiei Sale. Pentru ca El a primit de la Dumnezeu Tatal onoare si glorie, cand un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunata: "Acesta este Fiul Meu Preaiubit, in care Eu Imi gasesc placerea"; si noi am auzit acest glas rostit din cer, fiind impreuna cu El pe muntele cel sfant. Si noi avem mai tare cuvantul profetic, la care bine faceti ca luati aminte (ca la o lumina stralucind intr-un loc intunecos), pana se va ivi ziua si va rasari steaua de dimineata in inimile voastre, stiind intai aceasta, ca nici o profetie a Scripturii nu se interpreteaza singura, pentru ca profetia n-a fost niciodata adusa prin vointa omului; ci oamenii sfinti ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfant" (2 Petru 1:16-21).

          Cercetand trasaturile generale ale profetiei, vom examina aceste trei mari subiecte: Biserica, natiunile, si iudeii.

          Contiuand acest studiu, vom gasi, dupa masura de lumina care ne este data, unul din cele mai mangaietoare rezultate, si anume descoperirea deplina a perfectiunilor lui Dumnezeu dupa cele doua nume sau trasaturi sub care El s-a revelat in relatiile Sale cu noi. Fata de iudei El s-a revelat ca Domnul (*)  ( Exod 6:3); Bisericii, ca Tata. Isus, in consecinta, este prezentat iudeilor in calitate de Mesia, centrul promisiunilor si binecuvantarilor Domnului fata de natiunea lor; fata de Biserica, El apare ca Fiul lui Dumnezeu, strangand la El pe "multi" frati ai Sai, si impartind impreuna cu noi titlul si privilegiile Sale. Noi suntem "copiii lui Dumnezeu", "membri familiei Sale" si "mostenitori cu Intaiul-nascut", care este expresia gloriei depline a Tatalui Sau. La sfarsitul vecurilor, cand Dumnezeu va aduna toate lucrurile in Hristos, atunci se va realiza sensul deplin al Numelui sub care El s-a revelat lui Avraam, tatal celor credinciosi, Nume sub care El a fost celebrat de Melhisedec, tipul acestui preot imparatesc, care va fi centrul sigurantei binecuvantarilor pamantesti si ceresti, Numele de "Dumnezeul Preainalt, Stapanul cerurilor si al pamantului".

     (*) Oriunde cuvantul "Domnul" este scris cu literea "D" cu caracter italic ("D") se refera la Yahve (Iehova) al lui Israel ; n.t.