ASTEPTAREA ACTUALA A BISERICII SI PROFETIILE CARE STABILESC ADEVARUL CU PRIVIRE LA
INTOARCEREA PERSONALA A MANTUITORULUI
- V -
Expuneri tinute la Geneva (1840) pe parcursul a unsprezece seri de catre J.N.Darby
A cincea seara : Daniel 2 - Inaintarea raului pe pamant
Pana aici am vorbit de unirea lui
Hristos si a Bisericii, care este asemenea Lui; de venirea efectiva a lui
Hristos, si de invierea Bisericii, prin care ea va avea parte la aceasta glorie
a lui Hristos ca impreuna- mostenitoare. Subiectul de care ne vom
ocupa in aceasta seara nu este la fel de plin de bucurie si de fericire; dar
trebuie sa cunoastem bine marturia pe care Dumnezeu o da despre raul care
este in om. Sper, scumpi prieteni, ca rezultatul va fi sa ne faca mai seriosi.
Vazand inaintarea raului si a judecatii pe care si-o atrage, are ca efect, in
primul rand, sa ne faca sa evitam acest rau; apoi, de a ne convinge de puterea
lui Dumnezeu, care doar El poate sa-l indeparteze. "Luati aminte sa nu Il
respingeti pe Cel care vorbeste", etc. (Evrei 12:25-29). Iata gandul
apostolului despre marea schimbare care va avea loc atunci cand puterea raului
va fi rasturnata.
Ceea ce am sa va prezint
in aceasta seara este ca, in loc de a spera la o inaintare continua a binelui,
trebuie sa ne asteptam, din contra, la o inaintare a raului; si ca nadejdea ca
pamantul va fi plin de cunostinta Domnului inainte de exercitarea judecatii
Sale si implinirea acestei judecati pe pamant, este o falsa nadejde.
Trebuie sa ne asteptam
la rau, pana cand va deveni atat de vizibil incat va trebui ca Domnul sa-l
judece.
Altfel spus, ceea ce
vreau sa va spun se rezuma la aceste doua puncte:
Primul punct: apostazia care
are loc in crestinatatea insasi.
Al doilea punct: pregatirea,
caderea si falimentul puterii lumesti a lui Antihrist, in sensul
unei puteri vizibile.
Incep cu Matei 13:36,
parabola neghinei. Stiti ca ea ne infatiseaza acea imprejurare, ca, in timp ce
oamenii dormeau, vrajmasul a semant neghina in ogorul stapanului casei; si ca,
la cererea slujitorilor, daca neghina trebuie sa fie smulsa, el le-a raspuns ca
nu, deoarece graul si neghina trebuie sa creasca impreuna pana la seceris. Este
deci sentinta Domnului, ca raul pe care l-a facut Satan in ogorul unde samanta
buna a Cuvantului a fost semanata, sa ramana si sa creasca pana la sfarsit.
Este o afirmatie clara ca eforturile crestinilor nu vor reusi sa indeparteze
raul pana la ziua de judecata: "Lasati-le sa creasca amandoua impreuna
pana la seceris" (v.30).
"Secerisiul",
este sfarsitul veacului, adica al economiei (dispensatiei) actuale.
Ceea ce se manifesta
acum in Imparatia lui Dumnezeu, este harul, si nu judecata; noi nu avem dreptul
sa judecam lumea. Chiar si atunci cand putem spune de cineva: acesta este un
copil al lui Satan, este neghina - aceasta este in afara competentei noastre.
Noi avem a face cu harul; adica, nu pot atinge raul pe care Satan la facut; dar
pot actiona ca un instrument al harului, caci Dumnezeu ne ingaduie sa semanam
grau.
(*)
Citim in 2 Sam.23:1-7, o profetie foarte remarcabila despre judecata celor rai,
care nu pot fi luati cu mana omului (v.6), si despre frumusetea si
binecuvantarea venirii Celui care va domni cu dreptate, si a carui binefaceri
vor fi puse in lumina de credinciosia cu care Isi va tine legamantul Sau in
timpul starii noastre cazute.
1 Tim.4:1 : "Dar Duhul spune lamurit ca, in
timpurile din urma, unii se vor departa de credinta, luand aminte la duhuri
amagitoare si la invataturi ale demonilor, spunand minciuni in
fatarnicie..."
Nu trebuie sa ne
asteptam la o inaintare universala a Evangheliei; ar putea sa inainteze,
si o va face cu siguranta atat cat va fi necesar pentru
strangerea membrilor familiei lui Dumnezeu; dar la ceea ce trebuie sa ne
asteptam este cuprins in aceste cuvinte ca un tablou al vremurilor din urma:
Vor exista unii care "se vor lepada de credinta" (comp.2 Pet.2:1-3).
2 Tim. 3:1-5 : "Sa
stii dar aceasta, ca in zilele din urma vor veni timpuri grele...".
Trebuie sa luam seama ce zic oamenii? Nu, ci la ce spune Dumnezeu. Vedeti
limbajul pe care-l foloseste Ieremia fata de Hanania (Ier.28:6 si urmatoarele).
Ni se spune ca pamantul va fi plin de cunostinta Domnului asa cum apele
acopera fundul marii. Cred fara indoiala ca pamantul va fi umplut de cunostinta
Domnului, dar nu aceasta este problema; intrebarea este : Cum va
fi umplut? Raspund: Prin judecatile lui Dumnezeu. "Atunci cand judecatile
Tale sunt pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea".
Sa revenim la pasajul
nostru: "Oamenii vor fi iubitori de sine...". Acestia nu sunt
paganii, ci crestinii, crestinii de nume; caci este zis: "avand doar o forma
de evlavie dar tagaduindu-i puterea". Caracterele pe care le indica
apostolul ca apartindand celor care marturisesc crestinismul sunt la fel cu
cele ale paganilor, asa cum sunt ei infatisati, in cea mai de jos treapta a
decaderii lor, la inceputul epistolei catre Romani, si aproape cu aceiasi
termeni. Si el adauga cu privire la acesti oameni din vremurile din urma:
"vor merge din rau in mai rau".
Vedem aceeasi inaintare
a raului si in 2 Tim. 4:1-4 : "Te rog fierbite, inaintea lui
Dumnezeu", etc.
Un lucru de remarcat
este ca neghina era deja semanata chiar din timpul apostolilor, ceea ce este
foarte incurajator pentru noi. Daca lucrul acesta s-ar fi intamplat mai tarziu,
noi n-am fi avut aceasta martuie in Cuvant in aceasta privinta pentru a ne
atentiona, a ne calauzi cand aceste evenimente grele aveau sa vina, si pentru a
ne transmite lumina desavarsita a lui Dumnezeu cu privire la aceasta stare de
lucruri.
1 Pet.4:17 :
"Pentru ca este timpul ca judecata sa inceapa de la casa lui Dumnezeu
". Comparati aceste cuvinte cu Fapte 20:28-31: "Luati seama deci la
voi insiva si la toata turma in care v-a pus Duhul Sfant supraveghetori, ca sa
pastoriti Adunarea lui Dumnezeu, pe care a cumparat-o cu sangele Propriului Sau
Fiu. Eu stiu aceasta, ca, dupa plecarea mea, vor intra intre voi lupi
ingrozitori, care nu vor cruta turma; si dintre voi insiva se vor ridica oameni
vorbind lucruri stricate, ca sa-i atraga pe ucenici dupa ei"
Aceste lucruri au
inceput din timpul apostolilor.
1 Ioan 2:18. Vedem prin
acest pasaj ca "timpurile din urma" semnifica nu timpul lui Isus
Hristos, ci timpul lui Antihrist. Au existat precursori ai marelui Antihrist.
Ceea ce caracterizeaza timpurile din urma nu este Evanghelia raspandita pe intreg
pamantul, ci prezenta lui Antihrist.
Iuda. Aceasta epistola
este de fapt un tratat despre apostazie, si, in versetul 4, gasim o descriere
succinta a caracterului ei. Apostolul spune ca a fost necesar sa indemne
credinciosii sa lupte pentru ceea ce ei au primit; ca printre ei s-au
strecurat, deja din acel timp, oameni care indemnau la apostazie (lepadare de
credinta); si aceasta trebuie sa continue pana la judecata lui Isus Hristos;
caci vedem, ca dupa ce a descris caracterul lor in detaliu, el adauga, in
versetul 15, ca aceeasi categorie trebuie sa fie obiectul judecatii Domnului,
atunci cand El va veni; adica raul care s-a manifestat in Biserica de la
inceput, trebuie sa dureze pana la venirea lui Hristos. In versetul 11, avem
trei feluri de apostazie si de oameni caracterizati prin duhul lor: apostazia
naturala, apostazia eclesiastica si razvratirea pe fata, asupra carora va cadea
judecata. Vedem mai intai caracterul lui Cain: apostazia naturala, ura,
nedreptate; in al doilea rand, caracterul lui Balaam: a invata lucruri rele
pentru rasplata; aceasta este o apostazie eclesiastica; si in al treilea rand,
caracterul lui Core, adica cel care se ridica impotriva drepturilor preotiei si
a regalitatii, regalitatea lui Hristos infatisata prin Moise si Aaron.
Din nefericire! ce va
aduna lumea, nu este Evanghelia, ci raul. "Si am vazut iesind din gura
balaurului si din gura fiarei si din gura falsului profet trei duhuri
necurate...", etc.(Apoc.16:13,14). Se poate discuta pentru a stabili la ce
trasaturi se aplica aceste trei duhuri necurate, dar cu siguranta ca nu la
Evanghelie, ci la rau.
Dar, vom spune, am vazut
ca puterea temporara a crestinatatii corupte a disparut prin judecata, si se
pretinde ca nimicirea influentei sale va face loc Evangheliei. Ori, Duhul spune:
"Si cele zece coarne (imparati), pe care le-ai vazut, si fiara (imperiul
roman), acestia o vor uri pe curva si o vor face pustie si goala si carnea ei o
vor manca si pe ea o vor arde in foc; pentru ca Dumnezeu a pus in inimile lor
sa implineasca gandul Sau si sa implineasca unul si acelasi gand si sa dea
imparatia lor fiarei, pana se vor implini cuvintele lui Dumnezeu"
(Apoc.17:16,17). Iata ce doreau crestinii, nimicirea influentei curvei asupra
lumii. Dar, daca puterea sa exterioara va fi distrusa, imparatia va fi data lui
Isus Hristos? Din contra, imparatii vor da puterea lor fiarei. Mult timp curva
a stapanit peste fiara; la sfarsit, stapanirea si bogatiile sale ii vor fi
luate, dar numai pentru ca cele zece coarne sa dea puterea lor fiarei, si ca
orice incertitudine sa fie risipita, pentru ca vointa si caracterul ei
hulitor sa fie manifestate deplin in apostazia ei de la urma. Este puterea de
stricaciune si de amagire care va ceda locul puterii de razvratire pe fata
impotriva lui Dumnezeu.
2 Tes.2:3-12 :
"Aceasta zi nu va fi daca nu va veni intai lepadarea de credinta
(apostazia) si nu va fi descoperit omul pacatului, fiul pierii, care se
impotriveste si se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu"
Iata ce trebuie sa se
intample inainte ca sa vina ziua Domnului. Lucrurile trebuie luate asa cum
spune Cuvantul lui Dumnezeu. Crestinii au vazut in Scriptura promisiunea ca
pamantul trebuie sa se umple de cunostinta Domnului, si au zis: "Ei bine, noi
il vom umple"; in timp ce, in Scriptura, acest eveniment este atribuit
gloriei lui Hristos.
Suflarea gurii
Sale, prin care Domnul, va distruge nelegiuirea, nu este Evanghelia, ci
taria si puterea lui Hristos in judecata. Vedeti in Isaia 11:4 : "Il va
ucide pe cel rau cu suflarea buzelor Sale"; si Isaia 30:33 :
"Suflarea Domnului" aprinde judecata.
Vom vedea ca acest
Antihrist va intruni caracterele nelegiuirii care au aparut de la inceput. Mai
intai, omul in Eden a vrut sa faca propria vointa; in al doilea rand sa se
inalte ca Dumnezeu; si in al treilea, s-a supus stapanirii lui Satan. Ei bine,
acestea sunt cele trei lucruri pe care le vom vedea reproduse in Antihrist;
toata energia omului se ridica impotriva lui Dumnezeu. Este ceea ce se va
intampla la sfarsit in ultima forma a imperiului roman, sau a patra fiara. Este
rodul care a ajuns la coacere in inima omeneasca, si care este el insusi un
antihrist.
Stiti ca au existat trei
fiare succesive: imperiul babilonian, apoi imperiul persan, apoi imperiul grec,
sau al lui Alexandru in special, si ca o a patra este imperiul roman. Dar
acesta din urma are un caracter cu totul aparte.
La inceput, sau mai
degraba inainte sa inceapa aceste patru monarhii, stiti ca tronul lui Dumnezeu
pe pamant era la Ierusalim. Deasupra chivotului unde se afla legea Sa, in
templul Sau, Domnul Si-a manifestat prezenta Sa de o maniera evidenta. Ei bine,
la inceputul perioadei actuale, care este cea a natiunilor, tronul Domnului a
fost indepartat din Ierusalim. Veti gasi aceasta descris foarte clar in
capitolele 1-11 din profetul Ezechiel. Gloria Domnului pe care profetul a
vazut-o langa raul Chebar, din primul capitol, el o va vedea plecand din
Ierusalim in capitolul 11; din casa, 10:18,19; din cetate, 11:23. Este un fapt
foarte remarcabil ca gloria Domnului a parasit tronul Sau pamantesc. Mai mult,
din acel moment, aceasta putere pamanteasca a fosta transferata de la Ierusalim
catre natiuni (guvernarea oamenilor); este ceea ce vedem in Daniel 2:36-38 :
"Acesta este visul; si ii vom spune interpretarea inaintea imparatului.
Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caruia Dumnezeul cerurilor ti-a dat
imparatia, puterea si taria si gloria ...".
Vedeti ca, prin
nimicirea ultimului imparat al iudeilor, stapanirea omeneasca a trecut catre
natiuni in persoana lui Nebucadnetar. Acest imparat a inceput prin a stabili
prin puterea sa o religie falsa; a facut o statuie la care intreaga lume sa se
inchine, si el s-a ingamfat; si iata de ce el a fost ca un animal timp de sapte
ani; adica in loc sa stea ca un om smerit inaintea lui Dumnezeu, ca inaintea
Aceluia care i-a dat puterea, pe de-o parte s-a inaltat pe sine, si, pe de
alta, a inceput sa distruga lumea pentru satisfacerea vointei sale.
Omitand pe a doua si a
treia monarhie, care nu au pentru noi in acest moment o importanta directa, si
urmarind caracterul celei de-a patra, vom intalni acolo anumite trasaturi demne
de remarcat. Iudeii se afla intr-o stare de captivitate din timpul lui Nebucadnetar
pana astazi. Este adevarat ca a existat o intoarcere a acestui popor din
captivitate, dar fara ca el sa inceteze sa fie sub stapanirea natiunilor;
tronul lui Dumnezeu nu a mai fost restabilit, si, daca Dumnezeu a permis ca
iudeii sa reintre pentru scurt timp in tara lor, este pentru ca El a vrut ca sa
apara Fiul Sau la inceputul celei de-a patra monarhii. Si, intr-adevar, este
momentul cand a patra monarhie, in forma sa imperiala, a devenit puterea
universala, si tocmai atunci Fiul lui Dumnezeu, Imparatul de drept al iudeilor
si al natiunilor, le este prezentat. Si ce au facut ei? L-au rastignit. Marii
preoti, care erau reprezentantii religiei pe pamant, din partea lui Dumnezeu,
si Pontiu Pilat, cel al puterii pamantesti, s-au unit pentru a-L lepada si
omori pe Fiul lui Dumnezeu. Iata cea de-a patra monarhie vinovata de
respingerea drepturilor lui Mesia. Iudeii, dupa cum vom vedea mai in detaliu
intr-o alta strangere, sunt pusi deoparte, si atunci are loc chemarea Bisericii
pentru locurile ceresti. Dar, in ce priveste starea Bisericii pe pamant, am
vazut-o deteriorata prin samanta celui rau, si a apostaziei care a rezultat; am
vazut apoi ca stricaciunea crestinatatii va face loc unei razvratiri mai
deschise si mai pronuntate a fiarei insasi, adica chiar aceasta a patra
monarhie, sub o noua si ultima forma in viitor. Este ceea ce va conduce la
judecata sa (Daniel 7:9-11,13,14): "Am privit pana au fost puse niste
tronuri, si Cel Batran de zile S-a asezat. Vesmantul Lui era alb ca zapada si
perii capului Sau ca lana curata; tronul Lui era flacari de foc si rotile lui,
foc arzator. Un rau de foc se varsa si iesea dinaintea Lui; mii de mii Ii
slujeau si zece mii de ori zece mii stateau inaintea Lui. Judecata s-a tinut si
cartile s-au deschis. Am privit atunci, din cauza glasului cuvintelor mari pe
care le rostea cornul. Am privit pana a fost ucisa fiara; si trupul ei a fost
distrus si a fost dat ca sa fie ars in foc". Versetele 13 si 14 : "Am
privit in viziunile de noapte si, iata, Unul ca un Fiu al Omului venea cu norii
cerului; si s-a apropiat de Cel Batran de zile si L-au adus inaintea Lui. Si I
s-a dat stapanire si glorie si o imparatie, pentru ca toate popoarele,
natiunile si limbile sa-I slujeasca. Stapanirea Lui este o stapanire eterna,
care nu va trece, si imparatia Lui nu va fi nimicita"
Iata imparatia data Fiului Omului atunci cand a patra fiara va fi nimicita. Ori, aceasta judecata si nimicire pentru a patra fiara nu a venit inca. Voi citi ca dovada Daniel 2:34, 35 : "Tu priveai, pana cand o piatra s-a desprins, fara maini, si a lovit chipul peste picioarele lui de fier si de lut si le-a sfaramat. Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat la un loc si s-au facut ca pleava din arie, vara; si vantul le-a spulberat si nu s-a gasit nici o urma din ele. Si piatra care a lovit chipul s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul". Adica, inainte ca piatra desprinsa fara mana sa se intinda si sa umple tot pamantul, ea a nimicit mai intai statuia; iar, aurul, argintul, arama, fierul si lutul s-au facut ca pleava din arie. Ei bine, nu doar acesta a fost scopul urmarit. In actiunea pietrei, nu este vorba de o schimbare in caracterul statuiei; este o lovitura, o lovitura fulgeratoare; este o lovitura care zdrobeste, care distruge, care nu mai lasa nicio urma de existenta din statuie, asa cum este spus aici, ca "nu s-a gasit nici o urma din ele"; imperiul roman, picioarele, si, impreuna cu picioarele, totul va dispare. Prin aceasta singura lovitura totul este spulberat, distrus, nimicit, si, dupa aceasta judecata, piatra care a lovit statuia devine in munte care umple tot pamantul.
Scumpi prieteni, crestinismul este cel care a lovit a patra monarhie atunci cand si-a inceput existenta? Dimpotriva, imperiul roman a continuat sa existe, si chiar a devenit crestin; mai mult, picioarele statuiei nu existau in acea epoca (*).
(*) Autorul se refera la faptul ca nu avusese loc inca diviziunea rasariteana a imperiului roman; de apus si de rasarit, cele doua picioare, anul 330 (n.t.).
Actul de nimicire care este semnalat prin caderea pietrei peste picioarele statuiei, nu reprezinta nicidecum harul Evangheliei, nu are nicio legatura cu lucrarea pe care Evanghelia o are de implinit. In sfarsit, dupa distrugerea totala a statuiei, piatra a inceput sa se mareasca, adica, cunostinta gloriei Domnului care trebuie sa umple pamantul, nu va incepe sa se raspandeasca decat dupa ce a patra fiara a fost judecata si nimicita.
Ramane o dificultate care poate aparea in istoria acestei fiare. Se poate argumenta ca imperiul roman nu mai exista astazi. Aceasta este o dovada in plus pentru a intari ceea ce am spus. Apoc.17:7,8 : "Ingerul mi-a zis... Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si urmeaza sa se ridice din Adanc si sa mearga la pieire; si cei care locuiesc pe pamant... se vor uimi". Ea a existat; apoi nu a mai existat (*), apoi se va ridica din Adanc. Va avea de fapt un caracter diabolic, ea va fi expresia puterii lui Satan.
(*) Imperiul roman incetat sa existe prin caderea imperiului de apus in anul 476 si al celui de rasarit in anul 1453 (n.t.).
Ceea ce invatam deci, in general, despre caracterul acestei fiare, este ca: 1. de la inceputul sau, imperiul roman a fost vinovat de respingerea lui Isus ca Imparatul pamantului; 2. ca mai tarziu, in aceasta a patra monarhie, va exista un mic corn care va spune lucruri mari; si, in final, 3. ca aceasta a patra fiara, dupa ce a incetat sa existe pentru un anumit timp, se va ridica din Adanc pentru a exista din nou, si apoi va fi nimicita, datorita lucrurilor mari pe care cornul cel mic le va rosti. Aceasta se leaga cu 2 Tes.2:9 : Si cu privire la venirea celui faradelege, va fi, "potrivit lucrarii lui Satan, in orice putere si semne si minuni ale minciunii"; si nimicirea lui se gaseste in versetul 8.
Mai exista inca o descriere a ultimului cap al fiarei (a se vedea Apoc.17:11), care este fiara insasi.
Daniel 11:36, etc. Legatura dintre acest pasaj si 2 Tes.2:9, este recunoscuta: vedem aceeasi inaltare de sine impotriva lui Dumnezeu. Aceasta ultima epistola adauga puterea lui Satan, pentru ca cel rau este infatisat in caracterul sau de apostazie si nelegiuire; in timp ce in Daniel 9 este infatisat in caracterul sau pamantesc si imperial. Referitor la al treilea caracter, de nelegiuire, pe care l-am semnalat, vointa omului apare clar: "Si imparatul va face dupa voia sa".
Vreau sa remarcati de asemena, ceea ce este scris in Ioan 5:43. Natiunea iudaica va primi pe acela care va veni in propriul sau nume.
Iata nelegiuirea inimii omului care a atins punctul culminat in ultimul conducator al celei de-a patra monarhii.
Isaia 14:13-15, zugraveste inaltarea sa de sine in imaginea imparatului Babilonului: "Si tu ziceai ...".
Acestea sunt exact toate privilegiile, toate drepturile lui Hristos, pe care acest imparat si le aroga. "Ma voi inalta in ceruri"; este ceea ce Hristos a facut. "Imi voi inalta tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu"; tronul lui Hristos este mai presus de orice putere. "Voi sedea pe muntele adunarii in adancimile nordului", acesta este palatul marelui Imparat, Imparatul lui Israel din Ierusalim. "Ma voi sui peste inaltimile norilor, voi fi asemenea Celui Preainalt". Hristos trebuie sa vina pe nori; El este chipul Dumnezeului nevazut. "Dar vei fi coborat in Locuinta mortilor (sheol), in adancimile gropii".
In aceasta seara am atins ganduri foarte scumpe, cu adevarat scumpe pentru sufletele credinciosilor, si ma refer la nadejdea lor ca Evanghelia trebuie sa se raspandeasca pe intreg pamantul in timpul economiei (dispensatiei) actuale. Este bine ca Biserica sa-si implineasca aceasta responsabilitate, de a face sa rasune peste tot proclamarea gloria lui Hristos; dar, de fapt, daca ne vom exprima potrivit Cuvantului, vom vedea tot ceea ce este util, tot ceea ce este puternic in aceasta lume, vom vedea toata aceasta activitate, dar fara sa se tina seama de Dumnezeu; toate mijloacele omului, toate capacitatile sale, toate talentele sale, toate cunostintele sale vor fi desfasurate; tot ceea ce poate amagi inima si stapani duhul, tot ceea ce exista ca resursa in caracterul si in natura omului, dar fara nicio constiinta, va uimi lumea, si-l va antrena pe urmele lui Antihrist si-l va face sa recunoasca pe fiara, deoarece vrea sa realizeze gloria omului, sa se inalte impotriva lui Dumnezeu, si nu-I slujeste lui Hristos, nici nu se smereste inaintea Lui. "Caci oricine se inalta, va fi coborat".
Dar, vom spune, aceasta descurajeaza orice lucrare pe care am putea s-o facem pentru vestirea Evangheliei pe pamant, daca ea va conduce la un asemenea rezultat. - Da, daca este conceputa cu sperante false, este deja amagire. Intr-adevar, a se astepta la lucruri mari, si a vedea toate sperantele spulberate, nu este cu siguranta incurajator. Si este adevarat ca acest punct de vedere cu privire la inaintarea raului se pare ca ofera putina incurajare pentru eforturile noastre; dar aceasta se datoreaza faptului ca sperantele noastre s-au bazat pe propriile noastre ganduri. Dar adevaratul efect al acestor puncte de vedere este exact contrariul. Faptul ca Dumnezeu i-a spus lui Noe: Voi distruge lumea, si ca Noe era deplin convins ca judecata lui Dumnezeu va veni curand, l-a impiedicat sa predice contemporanilor sai? Dimpotriva, tocmai aceasta face, sa castige pe cei care aveau urechi sa asculte. Convingerea ca falsul crestinism se va manifesta mai subtil, mai stricat in lume, aceasta convingere nu va da decat mai multa energie si lucrare a dragostei pentru cel care crede; si apropiata judecata a lui Dumnezeu, in loc sa paralizeze eforturile noastre, ne impinge de asemenea cu mai multa putere, sa continuam, cu credinta, sa vestim Evanghelia, singurul mijloc prin care ii putem preveni pe oameni sa evite adevaratele nenorociri care ii ameninta.
Atunci cand am zis ca neghina, in loc sa se micsoreze, va continua sa creasca, am zis ca grau nu va putea sa creasca de asemenea? Nicidecum. Daca raul trebuie sa devina mai rau pentru judecata, Dumnezeu da in acelasi timp eficacitate marturiei care trebuie sa desparta binele. Cred ca Dumnezeu lucreaza intotdeauna asa. Daca vedem trei mii de suflete convertite intr-o singura zi la Geneva, s-ar putea spune: Iata mileniu, Evanghelia se va raspandi pe tot pamantul. - Ei bine, poate nu sunt trei sute de convertiti intr-un an. Convertirea mai multor mii de persoane la Ierusalim, ce dovedea acest eveniment, daca nu ca Dumnezeu avea sa judece aceasta cetate, si ca El avea sa salveze din acea generatie stricata pe cei care trebuiau sa fie mantuiti? De fiecare data cand vedem raul crescand, si Dumnezeu lucreaza pentru ai retrage pe cei care cred, este doar un semn ca judecata lui Dumnezeu se apropie. Nu putem tagadui, Dumnezeu lucreaza vizibil in zilele noastre, trebuie sa-I multumim din toata inima noastra, si aceasta imi dovedeste mai mult ca se apropie timpul cand Dumnezeu ii va retrage pe ai Sai din lume.
Exista doua semne ale judecatii iminente: unul, ca raul se mareste, ca neevlavia creste, ca toate resursele omului se desfasoara de o maniera uimitoare; si altul, ca cei credinciosi se retrag din aceasta stare de lucruri. Ei bine, nu este nimic care ar trebui sa ne impiedice sa lucram lucrarea lui Dumnezeu. Vad ca binele lucreaza, se raspandeste, se intinde, ca Dumnezeu desparte pe copiii Sai de rau; vad, pe de alta parte, ca toate principiile celui rau se descopera vizibil; vad in Cuvantul lui Dumnezeu o afirmatie clara ca economia (dispensatia) prezenta va lua sfarsit, si raul se va artata la cea mai inalta treapta, pana cand cel rau va fi nimicit prin aparitia lui Hristos.
Rom.11:22. Iata, in concluzie, avertismentul pe care Domnul ni-l da; "Priveste deci la bunatatea si la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au cazut si bunatate a lui Dumnezeu peste tine, daca vei starui in bunatate; altfel, si tu vei fi taiat".
A raspuns Biserica la aceasta bunatate a lui Dumnezeu? Crestinatatea este complet stricata, natiunile au fost necredincioase dinspensatiilor lui Dumnezeu fata de ele. Mai poate Biserica sa fie restaurata? Imposibil. Dupa cum economia iudaica a fost taiata, crestinatatea va fi la fel. Fie ca Dumnezeul nostru sa ne dea har sa tinem cu tarie la nadejdea noastra, si sa ne bazam pe credinciosia Sa, care nu ne va parasi niciodata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu