temelia si adevarul

                             Dumnezeu aratat in carne

     H. Smith

          “Astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor care este Hristos Domnul. Si acesta va este semnul: veti gasi un Prunc infasat in scutece si culcat in iesle”  Luca 2:11,12.

          Exista vreun lucru care ar putea sa depaseasca intruparea (Dumnezeu luand natura umana)? Cel care “locuind intr-o lumina de care nu te poti apropia, pe care niciun om nu L-a vazut” (1 Tim.6:16), “S-a aratat in carne... a fost vazut de ingeri”(3:16). Ucenicii Sai, cu inima plina de adorare, au putut sa zica: “Ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am contemplat si ce au pipait mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii... va vestim si voua”(1 Ioan 1:1,3).

         Mai mult, maniera in care a avut loc aceasta intrupare este de asemenea minunata ca si faptul in sine. Citim intr-adevar: “Veti gasi un Prunc infasat in scutece si culcat in iesle” – raspuns divin la strigatul inaltat dintr-o inima umana: “Ah, daca ai despica cerurile, daca ai cobori... !(Isaia 64:1). Dumnezeu, intr-adevar, a coborat, dar nu in maniera in care dorea profetul – ca un foc care “aprinde vreascurile”, un foc care “face ca sa clocoteasca apa”, pentru ca natiunile sa tremure inaintea Lui (v.2). Dumnezeu a raspuns la acest strigat, dar in felul Sau propriu si potrivit cu propria Sa inima, de o maniera care, intr-adevar, calmeaza temerile noastre si captiveaza inima atinsa de acest har si aceasta dragoste divina.

       Dumnezeu S-a apropiat de noi, de cea mai adanca slabiciune si saracie in care ne aflam. Nu Si-a indreptat atentia spre Roma, orasul imperial; a lasat de-o parte Ierusalimul, cetatea regala, si a ales Betleemul, chiar daca era “cel mai mic dintre miile lui Iuda” (Mica 5:2). Si, de asemenea, nu a coborat intr-un umil han dintr-un sat, ci Si-a gasit adapost intr-un staul din Betleem. Si acolo, Acela “ale carui origini sunt din vechime, din zilele eternitatii” (Mica 5:2), a fost adus in lume si culcat intr-o iesle. Sanul fecioarei, ieslea din Betleem, casa din Nazaret, asa au fost etepele acestei istorii minunate – Dumnezeu aratat in carne.

                    Dumnezeu locuind cu oamenii

       “Si cuvantul S-a facut carne si a locuit printre noi (si noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatal), plin de har si de adevar” Ioan 1:14

          Am putea sa intrebam care a fost marele scop al intruparii (Dumnezeu luand natura umana). Scriptura, care prezinta intruparea de o maniera atat de clara, ne vorbeste de acest scop cu atata claritate. “Cuvantul S-a facut carne”; dupa declararea acestui mare fapt, evanghelistul continua spunandu-ne ca Cel care S-a facut carne “a locuit printre noi”. Avem cu certitudine aici o indicatie evidenta a dublului scop al intruparii: Dumnezeu locuind printre oameni, si Dumnezeu cunoscut de oameni.

          Daca prima etapa pentru implinirea acestui plan binecuvantat s-a realizat in aceasta zi mareata cand Cuvantul S-a facut carne, ultima parte se va realiza in acea zi glorioasa cand, in cerurile si pamantul cel nou, locuinta lui Dumnezeu va fi “cu oamenii si El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Sau, si Dumnezeu Insusi va fi cu ei, Dumnezeul lor” (Apoc.21:3). Stim bine ca intre inceputul si sfarsitul acestei mari perioade de timp, trebuie in mod necesar asezata crucea, si lucrarea infinita de ispasire. Omul este cazut; el este vinovat, si daca Dumnezeu vrea sa locuiasca cu ei, trebuie ca aceasta sa aiba loc cu oameni facuti potriviti, prin lucrarea propriului Sau Fiu, de a intra in prezenta Sa – printr-o lucrare care glorifica pe Dumnezeu si indeparteaza pacatul din lume. Intruparea implica crucea si conduce la glorie. Si, cand in final aceasta glorie va fi atinsa, Dumnezeu va locui cu o satisfactie divina in mijlocul unui popor facut deplin fericit prin cunoasterea Dumnezeului sau.

                                          ------------------------------------------------

               Dumnezeu totul in toti, nadejde binecuvantata!

               Pace deplina in sfanta cetate!

               Vei umple pe ai Tai de prezenta Ta,

               In ziua eternitatii.

               Adorand deja pe acest pamant

               Mielul biruitor pentru totdeauna glorios,

               Te vom lauda Dumnezeul nostru, Tatal nostru,

               Pentru darul Tau minunat.

                                                                                      P. Diedrichs

                                                          - // -

              Le Seigneur est proche  -  Domnul este aproape