temelia si adevarul

       

                        ASTEPTAREA ACTUALA A BISERICII
                           SI PROFETIILE CARE STABILESC
                                ADEVARUL CU PRIVIRE LA
                            INTOARCEREA PERSONALA A
                                     MANTUITORULUI

                                                  - VII -

       Expuneri tinute la Geneva (1840) pe parcursul a unsprezece seri de catre J.N.Darby


                A saptea seara : Psalmul 82 - Judecata natiunilor care vor deveni mostenirea lui Hristos si a Bisericii

          Ultimul verset din acest psalm contine subiectul de care ne vom ocupa in aceasta seara: "Ridica-Te, Dumnezeule, judeca pamantul; pentru ca Tu vei mosteni toate natiunile". Dumnezeu este cel care trebuie sa judece pamantul, si, in urma acestei judecati, are parte de toate natiunile.

          Am vorbit de Hristos, mostenitor a toate impreuna cu Biserica, impreuna-mostenitoare cu El, apoi de venirea lui Hristos, sau de momentul cand va lua mostenirea Sa, si de invierea Bisericii, sau de momentul cand Biserica inviata va lua parte impreuna cu El la aceasta mostenire. Sufletele sfintilor adormiti, fericite impreuna cu El, asteapta si ele de asemenea invierea trupurilor lor, pentru a se bucura de plinatatea binecuvantarilor si a gloriei; de aceea un crestin poate sa doreasca moartea, deoarece prin aceasta este eliberat de orice suferinta si chin; dar el asteapta invierea pentru a intra in gloria sa. Am vorbit despre inaintarea raului, si aceasta dovedeste ca, departe ca lumea sa fie convertita prin vestirea Evangheliei, neghina trebuie sa creasca si sa se coaca pana la seceris. Si, in seara trecuta, am vazut cum raul atinge cea mai inalta expresie a sa in fiara care merge la pieire, in apostazia puterii civile a celei de-a patra monarhii, si in profetul mincinos care exercita puterea sa inaintea ei, si care este nimicit impreuna cu ea.

          Am vazut ca exista doua fiare, si ca a doua se transforma in profetul mincinos (comp. Apoc.13 cu sfarsitul cap.19).

          Acum scena se intinde putin, si vom vedea nu doar a patra fiara distrusa, ci toate natiunile judecatate. Toate rasele de oameni existente pe pamant, care s-au format ca urmare a raspandirii fiilor lui Noe, se vor afla adunate la sfarsit si judecate de Dumnezeu; tot ce este trufas, mandru, va fi smerit prin puterea si gloria Sa, astfel incat Dumnezeu, intr-o deplina binecuvantare, Se va bucura de Imparatie, si ca El mosteneste toate natiunile.

          Am tratat, in ultima noastra strangere, partea cea mai dificila, punctul in care cele doua economii (dispensatii) se intalnesc, si unde raul provocat de apostazia economiei actuale necesita interventia lui Dumnezeu si, in consecinta, judecata care va incheia aceasta economie. Am vorbit de apostazia lui Antihrist in mod deosebit, deoarece este de fapt sfarsitul aceleiasi apostazii. Dar, dupa ce evenimentul va avea loc, va fi de asemenea judecata tuturor natiunilor. Dumnezeu nu judeca doar razvratirea de la sfarsit a lui Antihrist sau a fiarei; ci, facand sa izbucneasca puterea Sa, timpul maniei Sale fiind venit, El va judeca toate natiunile.

          Aceasta este ce am citit in Apoc.11:15-18 : "Si al saptelea inger a sunat din trambita; si au fost glasuri puternice in cer, spunand: Imparatia lumii a ajuns a Domnului nostru si a Hristosului Sau si El va imparati in vecii vecilor. Si cei douazeci si patru de batrani, care stau inaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, s-au prosternat si s-au inchinat lui Dumnezeu, spunand: Iti multumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care esti si care erai, ca ai luat puterea Ta cea mare si ai inceput sa imparatesti. Si natiunile s-au maniat; si a venit mania Ta si timpul sa fie judecati cei morti si sa dai rasplata robilor Tai, profetii, si sfintilor si celor care se tem de Numele Tau, celor mici si celor mari, si sa-i distrugi pe cei care distrug pamantul!".

          Vom urmari pasajele care trateaza acelasi subiect.

          Am vazut ca Domnul Isus, Mesia, adevaratul Imparat al intregului pamant, S-a infatisat celei de-a patra fiare si iudeilor, adica imperiului roman si iudeilor; natiunilor, in persoana lui Pontiu Pilat, si iudeilor, in persoana marelui preot. S-a infatisat lumii si la ai Sai, si El a fost respins. Dar vom vedea ca este un sens mult mai larg, in care este spus ca natiunile s-au maniat, si ca mania lui Dumnezeu a izbucnit impotriva lor prin judecata pe care a dat-o in mainile Fiului Sau.

          In Psalmul 2 vom vedea doua lucruri. Primul, ca Fiul este sfintit Imparat peste Sion, muntele sfinteniei Sale, si ca El are natiunile ca mostenire: Sion, iata tronul Sau; iar mostenirea Sa, sunt natiunile. Al doilea, maniera Sa de a trata aceste natiuni, maniera cu totul opusa Evangheliei: "Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier". Toiagul lui Hristos, daca vrem sa-l folosim ca imagine in limbajul Evangheliei, este un toiag de bunatate si dragoste; este tot ce are El mai bun, cel mai puternic in dragostea Sa; acesta nu este un toiag de fier. Dar aici este vorba de imparatii pamantului. Si acum deci, imparatilor! adorati pe Fiul. Decretul lui Dumnezeu este ca Fiul Sau sa fie uns; adica Dumnezeu a vrut sa-L aseze pe Isus ca Imparat al intregului pamant, si invita pe imparatii pamantului sa se supuna Lui. El le-a spus: Voi vorbi in mania Mea: Voi da natiunile de mostenire lui Hristos; El va va zdrobi cu un toiag de fier, va va face bucati; acum deci, supuneti-va Lui, Fiului Meu, Imparatului din Sion. Acesti imparati isi vor urma propriile lor planuri; gandirea lor este dupa intelepciunea omului, si nu dupa a lui Hristos, Imparatul din Sion. Incercati sa le vorbiti de Hristos, Imparatul din Sion, veti vedea ca nu va avea niciun rezultat. Totusi, Dumnezeu a hotarat in mod sigur, irevocabil, si aceasta este ceea ce El va face, in ciuda imparatilor de pe pamant; El Il va aseza pe Hristos Imparat in Sion, si-I va da ca mostenire natiunile, si ca stapanire marginile pamantului. "Acum", spune El prin gura lui Mica, "El va fi mare chiar pana la marginile pamantului" (Mica 5:4).

          La nasterea lui Hristos, vedem ura care izbucneste la cea mai mica aparenta a regalitatii Sale. Cand s-a auzit spunand: Iata un imparat, s-a cauta sa se debaraseze de El. Dar, la sfarsit, vor asculta natiunile invitatia care li se va face de a se supune Lui? Vom gasi raspunsul in Psalmul 82. Trebuie ca acesti judecatori de pe pamant, acesti dumnezei, sa dea socoteala despre purtarea lor; "ei nu cunosc, nici nu inteleg" (v.5). "Am zis: Sunteti dumnezei", deoarece Insusi Dumnezeu i-a asezat ca avand autoritate pe pamant, si pentru ca autoritatile care sunt au fost randuite de Dumnezeu; dar Dumnezeu poate sa le judece. Nu crestinii sunt cei care detin limbajul de mai sus, El este Cel care are dreptul sa-i judece pe cei pe care El i-a numit judecatori, de a destitui aceste puteri subordonate, pentru a face sa izbucneasca puterea Sa cea mare si sa actioneze prin Imparatul.

          Vedem din nou (Ps.9:1-7) ca locul unde se va exercita aceasta judecata este tara lui Israel, si ca Domnul se va descoperi prin acest act al puterii Sale. Versetul 5: "Ai mustrat natiunile, l-ai facut pe cel rau sa piara (Antihrist)...Tu ai distrus si cetati; chiar amintirea lor a pierit cu ele". Sfarsitul Psalmului 5:15-20, nu este limbajul Evangheliei, este cererea profetica, cererea dreapta a judecatii; aceasta este ceea ce explica psalmii, in care crestinii gasesc deseori dificultati foarte mari, din greseala de a intelege diferenta dintre economii (dispensatii). A-l converti pe cel rau (pacatos), a-i oferi har, iata Evanghelia; aici avem cu totul altceva, pentru ca aici nu este Evanghelia. Dupa ce Evanghelia si-a urma cursul ei, Hristos face apel la judecata impotriva lumi. Nu este vorba despre Hristos care se afla la dreapta Tatalui pentru a trimite pe Duhul Sfant, si pentru a strange pe impreuna-mostenitorii Sai; ci acesta este Hristos cerand dreptate, cerand-o in general, prin Duhul Sau, care se afla in gura celor blanzi si smeriti din natiunea iudaica, impotriva omului mandru si violent. Daca Dumnezeu nu ar executa judecata, raul nu face decat sa se agraveze, fara niciun sprijin pentru cei credinciosi. Dumnezeu nu o va executa decat atunci cand raul a ajuns la culmea sa. Antihrist si natiunile se vor ridica impotriva lui Dumnezeu si impotriva Hristosului Sau, si va trebui ca pamantul sa fie eliberat de acesti vrajmasi, pentru a face loc stapanirii lui Dumnezeu Insusi. Nu David este cel care cere sa stapaneasca peste vrajmasii sai, ci acesta este Hristos care cere judecata, pentru ca timpul a venit.

          In Psalmul 10, vedeti acelasi adevar. Domnul este Imparat, si natiunile au fost nimicite (v.15,16).

          Am vrut, scumpi prieteni, sa va fac sa remarcati ca principiu general, in acesti psalmi, judecata groaznica a lui Dumnezeu peste rautatea natiunilor, Dumnezeu actionand ca Judecator in mijlocul judecatorilor.

          Un pasaj, din Isaia 2:12-22, ne infatiseaza inca ziua cea mare a lui Dumnezeu peste pamant: "Pentru ca va fi o zi a Domnului ostirilor peste orice este mandru si falnic si peste orice este inaltat...Se va ridica sa clatine cu putere pamantul". Aceasta nu este pentru judecata mortilor, ci este pentru judecata pamantului.

          Pentru a va face sa vedeti ca aceasta judecata se va aplica tuturor natiunilor, si ca prin acest mijloc Dumnezeu vrea sa umple pamantul de cunostinta Numelui Sau, va voi cita Tefania 3:8: "De aceea, asteptati-Ma, zice Domnul, pana in ziua in care Ma voi ridica pentru prada. Pentru ca hotararea (sau "judecata") Mea este sa adun natiunile, sa strang imparatiile, sa-Mi vars furia asupra lor, toata mania Mea aprinsa; pentru ca tot pamantul va fi mistuit de focul geloziei Mele". Porunca lui Dumnezeu este de a strange natiunile, ca sa raspandeasca peste ele furia Sa. Acolo va fi o judecata cumplita. In ce priveste asteptarea pentru noi, ca Domnul va umple pamantul de cunostinta Sa, o vedem in versetul 9. Aceasta va veni dupa ce El va executa judecata, si va indeparta pe cei rai. Acest pasaj ne da o revelatie foarte explicita.

          Pentru a spune in treacat, ca acelasi adevar, despre cunostinta Domnului care se va raspandi prin efectul judecatilor Sale, ne este infatisat in Isaia 26:9-11: "Daca se va face indurare celui rau, el nu invata dreptatea; in tara dreptatii el va nedreptatii"(v.10), si "Atunci cand judecatile Tale sunt pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea"(v.9).

          Cu siguranta, porunca Domnului este de a strange imparatiile, ca sa raspandeasca peste ele furia si aprinderea maniei Sale. Va fi o zi cumplita, o zi la care lumea trebuie sa se astepte.

          Un alt pasaj, care contine acelasi adevar, il citim in Psalmul 110: "Domnul a zia Domnului meu: Sezi la dreapta Mea, pana ii voi pune pe vrajmasii Tai ca asternut al picioarelor Tale". Isus este la dreapta Tatalui, pana ce vrajmasii Sai vor fi pusi ca asternut al picioarelor Sale. Pana atunci, El lucreaza prin Duhul Sau pentru a strange pe crestini, trimitand Duhul Sfant, ca Mangaietor aici jos, pentru a convinge cu privire la pacat, dreptate si judecata; dar Dumnezeu va pune intr-o zi pe vrajmasii lui Hristos ca asternut al picioarelor Sale; si aceasta deoarece Isus a zis ca "Fiul Insusi nu stie ziua cand aceste lucruri trebuie sa se intample". A fost scris despre El ca trebuie sa mosteneasca toate. Iata ce a fost profetit despre Mine; Domnul Mi-a zis: Sezi la dreapta Mea, pana cand am sa fac pe vrajmasii Tai ca asternut al picioarelor Tale. Aceasta nu va fi in anul acesta, in aceasta zi; dar Eu vreau sa stau la dreapta lui Dumnezeu "pana cand", adica pana la momentul cand Tatal va implini acest plan; caci Domnul Isus, Dumnezeu binecuvantat etern, va primi Imparatia ca Om si Mijlocitor. Ori, iata implinirea decretului: "Domnul va trimite din Sion sceptrul (toiag sau nuia) puterii Tale...". Vedem sfarsitul acestei economii marcat foarte clar. Hristos este asezat la dreapta Domnului, pana cand Domnul va pune pe vrajmasii Sai ca asternut al picioarelor Sale. Dupa aceasta, este zis: "Domneste in mijlocul vrajmasilor Tai!". Iata ceea ce Domnul (*) va implini inca, atunci cand  Domnul Isi va exercita puterea Sa, si "va zdrobi pe imparati in ziua maniei Sale. El va judeca printre natiuni, va umple totul cu trupuri moarte; va zdrobi pe conducatorul unei tari mari".

          (*) sau, "Cel Etern" (n.t.).

          Ieremia 25:28. Este un subiect infatisat mereu sufletelor noastre prin Cuvantul lui Dumnezeu, si acesta este sfarsitul tuturor lucrurilor pe care le vedem in jurul nostru. "Si va fi asa: daca vor refuza sa ia potirul din mana ta, ca sa bea, atunci sa le spui: Asa zice Domnul ostirilor: Veti bea negresit". Vedeti si versetul 31.

          Sunt inca doua puncte pe care as dori sa le remarcati. Primul, acest dezastru va avea loc in special la Ierusalim; al doilea, Dumnezeu a numit toate aceste natiuni in Cuvantul Sau, si vom vedea ca vor reapare pe scena, la timpul judecatii lui Dumnezeu, toti urmasii lui Noe, pe care ii gasim enumerati in Geneza cap.10. Le vom regasi aproape pe toate sub stapanirea fiare sau a lui Gog.

          In ce privesc pasajele referitoare la Ierusalim, putem cita Ioel 3:1 si 9-17; Mica 4:11-13; Zah.12:3-11: "Si va fi asa: in ziua aceea voi face Ierusalimul o piatra grea pentru toate popoarele. Toti cati se vor impovara cu ea vor fi greu raniti; si toate natiunile pamantului se vor aduna impotriva lui. In ziua aceea, zice Domnul, voi lovi orice cal cu groaza si pe calaretul lui cu nebunie. Si-Mi voi deschide ochii peste casa lui Iuda si voi lovi cu orbire orice cal al popoarelor. Si capeteniile lui Iuda vor zice in inima lor: Locuitorii Ierusalimului vor fi taria mea, prin omnul Dostirilor, Dumnezeul lor. In ziua aceea voi face pe capeteniile lui Iuda ca o vatra de foc intre lemne si ca o faclie de foc intr-un snop; si vor mistui toate popoarele de jur-imprejur, la dreapta si la stanga, si Ierusalimul va fi locuit din nou in locul sau, in Ierusalim. Si Domnul va salva corturile lui Iuda intai, pentru ca gloria casei lui David si gloria locuitorilor Ierusalimului sa nu se ridice peste Iuda. In ziua aceea Domnul va apara pe locuitorii Ierusalimului; si cel care se clatina intre ei va fi in ziua aceea ca David; si casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Ingerul Domnului inaintea lor. Si va fi asa: in ziua aceea voi cauta sa nimicesc toate natiunile care vor veni impotriva Ierusalimului. Si voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului duhul indurarii si al cererilor; si vor privi spre Mine, Acela pe care L-au strapuns; si vor boci pentru El, cum boceste cineva pentru singurul lui fiu, si se vor amari pentru El, cum este cineva in amaraciune pentru intaiul sau nascut. In ziua aceea va fi plangere mare in Ierusalim, ca plangerea din Hadadrimon in valea Meghidonului". Zah.14:3, 4 : "Si Domnul va iesi si va lupta cu natiunile acelea, ca atunci cand a luptat in ziua bataliei. Si picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe muntele Maslinilor, care este inaintea Ierusalimului, spre rasarit. Si muntele Maslinilor se va despica in mijlocul sau spre rasarit si spre apus: - va fi o vale foarte mare; si jumatate din munte se va retrage spre nord si jumatate din el spre sud"

          Este spus (Fapte 1:11) ca Isus va reveni "in felul in care L-ati vazut mergand la cer", si vedem aici ca aceasta merge pana acolo cand picioarele Sale vor sta pe muntele Maslinilor (comp. Ez.11:23). In ziua aceea, picioarele Sale vor sta pe muntele Maslinilor, zice Duhul prin Zaharia (14:4). "Picioarele Sale", picioarele Domnului. Desi El a fost Omul durerilor, Isus este Domnul, asa cum a fost din eternitate.

          In ce priveste al doilea punct, este de remarcat ca natiunile, descendentii din Noe, se vor afla fie sub stapanirea fiarei, fie a lui Gog, cele doua puteri principale. Daca cercetati al zecilea capitol din Geneza, veti vedea, in versetul 5, ca insulele natiunilor s-au separat dupa tarile lor. In numarul copiilor lui Iafet, veti intalni pe Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras. Din aceste popoare, veti gasi pe Gomer, Magog, Tubal, Mesec sub aceleasi nume (Ez. 38) urmandu-l pe Gog; veti gasi, de asemenea, Peres (sau persii), care erau uniti cu Madai (sau mezii), si din mana caruia a primit imparatia, asa cum vedem in Daniel 5, si in alta parte, astfel incat, toate natiunile, neramanand in afara decat Iavan si Tiras. Enumerarea din Ezechiel cuprinde toate natiunile care includ, Rusia, Asia Mica, Tartaria (Tataria) (*) si Persia, toate popoarele din care este alcatuita Rusia, sau care sunt sub influenta ei, sub stapanirea lui Gog, printul Rosului (Rusia), Mesec (Moscova), si Tubal (Tobolsk).(**).

            (*) Tartaria (latina:Tartaria) sau Marea Tartarie (latina:Tartaria Magna) a fost un nume folosit in Evul Mediu pana in secolul XX pentru a desemna marele teritoriu din nordul si centrul Asiei, care se intinde de la Marea Caspica si Muntii Urali la Oceanul Pacific. (sursa Wikipedia;n.t.)

          (**) Amintim ca acestea au fost scrise in anul 1840 (Ed.)

          Fiii lui Ham ne sunt prezentati in Gen.10:6. Dintre acestia, este adevarat, Canaan a fost nimicit, si tara sa a devenit tara lui Israel. Cus si Put se afla sub conducerea lui Gog (Ez.38:5); cei din Cus, doar o parte, si iata de ce : o parte din familia lui Cus s-a stabilit pe Eufrat, iar o alta parte pe Nil, adica in nordul si sudul lui Israel; cei din nord sunt deci, prin pozitia lor, in relatie directa cu sustinatorii lui Gog. Mitraim sau Egiptul (caci Mitraim nu este decat numele ebraic care desemneaza Egiptul), ramasita lui Cus si Put, le veti intalni in Dan.11:43. 

          Acum, printre fii lui Sem, Elam este acelasi lucru cu Persia despre care am vorbit deja. Asur se gaseste mentionat in judecata care va avea loc in timpurile de la urma (Mica 5; Is.14:25; 30:30-33; in coalitia din Psalmul 83; si in alte locuri asemanatoare). Arpacsad este unul din stramosii israelitilor. Familia lui Ioctan lipseste aici; acesta este un popor din rasarit. Aram sau Siria a fost inlocuit de Asur, si se afla mentionat sub titlul de imparat al nordului. Se pare ca la fel este si cu Lud. Pe Iavan il intalnim in lupta de la sfarsit (Zah.9:13). Dintre toate natiunile, Tiras este singurul, in afara de Ioctan, care nu se afla mentionat pentru aceasta ultima judecata. Eu spun doar ce spune Cuvantul lui Dumnezeu; alti autori profani il pun pe Tiras impreuna cu Iavan, dar aceasta nu ma preocupa.

          Astazi, vedem Rusia intinzandu-si puterea sa tocmai peste natiunile care se afla sub sceptrul lui Gog (*).

          (*) Gog se deosebeste de Gog si Magog din Apocalipsa 20:8 (Ed.)

          In capitolul 11 din Daniel, intalnim alte doua puteri care trebuie sa fie luate in seama, imparatul sudului si imparatul nordului. Acest capitol contine mai intai o lunga relatie de evenimente deja implinite; vin dupa aceea corabiile din Chitim (v. 30); apoi intervine o intrerupere in istoria acestor doua puteri. Acesti imparati au fost succesorii marelui imparat al Iavanului (*); unul este cel care stapaneste in Asiria, iar celalalt in Egipt. Miza luptelor lor era Siria si Tara Sfanta. In versetele 31, 35, avem pe iudei, care au fost lasati deoparte pentru o perioada de timp; este zis : "Si dintre cei intelepti vor cadea unii (iudeii), ca sa fie incercati si curatiti si albiti, pana la timpul sfarsitului, pentru ca aceasta va fi totusi pentru un timp hotarat". Si apoi, in versetul 36 : "Si imparatul va face dupa voia sa". Acesta este Antihrist. La versetul 40, il vedem in tara lui Israel, in acest teritoriu, din cauza disputei dintre imparatul sudului si imparatul nordului: "Si, la timpul sfarsitului, imparatul sudului se va impunge cu el"; adica  dupa o lunga perioada de timp, iata-l din nou pe scena pe imparatul sudului. Ei bine, aceasta nu va avea loc decat dupa un anumit numar de ani, dupa o perioada de aproximativ doua mii de ani. Cea mai mare parte dintre natiuni care sunt la picioarele lui Gog, le vom vedea acum la picioarele Rusiei. Dar "imparatul nordului va veni impotriva lui ca un vartej". Antiristul va fi la un moment dat obiectul atacului din partea imparatului sudului sau Egiptul, si a imparatului nordului, posesorul Turciei asiatice sau Asiriei (**). Eu nu am spus care va fi imparatul nordului de la sfarsit; dar vedem ca imprejurarile si personajele, descrise in aceste profetii care privesc aceste timpuri hotarate, incep sa apara. Sunt deja doua mii de ani de cand imparatul sudului a incetat sa mai existe; si, dupa un anumit numar de ani, va reveni din nou pe pamant (***). La fel, vedem un popor care a fost aproape necunoscut acum un secol, si care, astazi, stapaneste exact peste aceleasi tari ca si Gog din Ezechiel. Nu doresc sa va indrept atentia asupra evenimentelor care se intampla in zilele noastre; dar dupa ce am explicat profetia pe care o mentionam, aceste imprejurari se petrec inaintea ochilor nostri. De asemenea, vedem ca toate aceste natiuni incep sa fie preocupate de Ierusalim (Zah.12:3), si nu stiu ce sa faca; imparatul Egiptului revendica toate aceste tari pentru el, imparatul din nord nu vrea sa cedeze. Este vorba despre Turcia care stapaneste acum nordul, sau Asiria (**). Avem in prezent imparatul nordului si imparatul sudului, luptandu-se pentru aceeasi tara, pe care si-au disputat-o cu doua mii de ani in urma. Este exact ceea ce este spus aici ca trebuie sa se intample la "un timp hotarat". Nu spun ca totul este inca aratat; de exemplu, cei zece imparati nu sunt inca scosi in evidenta in mod deplin, Antihristul nu a aparut inca; dar principiile care sunt aratate in Cuvantul lui Dumnezeu actioneaza vizibil in mijlocul imparatiilor unde cele zece coarne trebuie sa apara; adica vedem intreaga Europa occidentala preocupandu-se de Ierusalim, fiind dispusa pentru aceasta lupta; de asemenea, si Rusia se pregateste de partea sa, exercitandu-si puterea asupra tarilor citate din Cuvant, si toate gandurile oamenilor politici ai lumii se concentreaza asupra scenei unde trebuie sa aiba loc intalnirea lor finala inaintea judecatii lui Dumnezeu, unde Domnul le va strange "ca pe niste snopi in arie" (Mica 4:12). Aceasta este o coincidenta foarte remarcabila. Urmarind ce se intampla in jurul nostru, recunoastem ce contine profetia; cel putin vedem ca cei care trebuie sa actioneze, sau asupra carora Dumnezeu trebuie sa actioneze, se infatisaza cu aceleasi caractere pe care le semnaleaza profetia.

          (*) Este vorba de Ptolemeu si Seleucus, doi dintre cei patru generali (diadohii) ai lui Alexandru cel Mare (n.t.).

          (**) Reamintim ca acestea au fost scrise in 1840 (Ed.)

          (***) Aluzie la Mehemet-Ali (Ed.), sau Muhamad Ali (1769-1849), guvernator si vice-rege al Egiptului (n.t.).

          Ei bine, scumpi prieteni, daca veti cerceta aceste capitole pe care vi le-am citat (fara indoiala, mai sunt si altele pe care le puteti gasi), veti intelege capitolul 25 din Matei, care ne vorbeste despre Domnul asezat pe tronul Sau, si adunand toate natiunile ( aceasta o gasim in Ioel 3), judecandu-le si despartindu-le asa cum se desparte oile de capre. 

          Acum sa ne amintim de un lucru, noi crestinii, suntem la adapost deplin de aceasta judecata. In aceasta seara, nu am vorbit despre Biserica; dar sa ne gandim la pozitia sa, adica, in timpul acestor evenimente, chiar acum, locul Bisericii este de a fi impreuna cu Hristos, de a-L insoti. Biserica are acest privilegiu, aceasta glorie, acest caracter special, de a fi unita cu Isus Hristos, si, daca vom cauta Biserica in Vechiul Testament, Il vom gasi pe Isus Hristos. Un exemplu izbitor al acestui adevar, si pe care Pavel il spune despre Biserica (Rom.8), se gasete in capitolul 50 din Isaia (Rom.8:33-34; Isaia 50:8), unde cuvintele se aplica la Hristos. Acolo Hristosul zice: "Cine ma va condamna?". Biserica fiind unita cu El, apostolul se foloseste (de cuvintele din Isaia 50:8,9) pentru a arata aceasta pozitie.

          Unitatea Bisericii intr-un singur trup, fie iudei fie natiuni, nu era descoperita in Vechiul Testament; daca o vom cauta, Il vom gasi pe Hristos. Chiar daca exista multe lucruri in relatiile Domnului cu Sionul, care se regasesc in relatiile lui Dumnezeu Tatal cu Biserica, totusi nu trebuie sa cautam Sionul in Biserica; in Vechiul Testament privilegiile Bisericii sunt in Hristos Insusi; in persoana lui Hristos, deoarece Biserica are aceeasi parte cu Hristos; ea este plinatatea Celui care umple totul in toti (Efes.1:22-23); in consecinta, nu putem cauta Biserica in aceste profetii, pentru ca ea este Trupul lui Hristos Insusi.

          Am vazut ca Hristos trebuia sa fie lovit, zdrobit de natiuni; ei bine, aceasta este spus, de asemenea, si despre Biserica. Biserica nu are nimic a face despre ceea ce am vorbit, in sensul ca ea sa fie supusa (Apoc.2:26,27). Locul sau nu va fi in mijlocul natiunilor care vor fi zdrobite, ci de a fi unita cu Hristos, avand aceleasi privilegii ca si Hristos, si zdrobind natiunile impreuna cu Hristos. Nu va fi nimic adevarat cu privire la Hristos, despre locul pe care L-a luat ca Om glorificat, care sa nu fie la fel si despre Biserica. Este intotdeauna pretios pentru noi de a intelege locul nostru, cel de impreuna-mostenitori cu Hristos, si cu cat vom medita mai mult la aceasta, puterile noastre vor fi mai mult intarite, mai mult vom fi in duhurile noastre ca mostenitori ai lui Dumnezeu, detasati de aceasta lume, de aceasta lume care este judecata, asa cum Biserica este indreptatita. Biserica este indreptatita; nu vedem inca efectul, deoarece nu a venit inca gloria. Lumea este judecata; nu vedem inca efectul, pentru ca judecata nu a venit inca. Biserica nu are roadele indreptatirii decat in glorie; lumea nu are roadele sale decat in judecata. Cu toate acestea, este adevarat ca Biserica este unita impreuna cu Hristos. Lumea este judecata, pentru ca L-a respins pe Hristos : "Tata drept", spune Mantuitorul, "lumea nu Te-a cunoscut". Si iata ce a facut harul pentru noi. Asa cum necredinta desparte, in intregime si pentru eternitate, de Hristos, harul, prin credinta, ne-a unit, in intregime si pentru totdeauna, de El, si pentru aceasta trebuie sa-L binecuvantam pe Dumnezeu.