ASTEPTAREA ACTUALA A BISERICII
SI PROFETIILE CARE STABILESC
ADEVARUL CU PRIVIRE LA
INTOARCEREA PERSONALA A
MANTUITORULUI
- IX -
Expuneri tinute la Geneva (1840) pe parcursul a unsprezece seri de catre J.N.Darby
A noua seara : Ezechiel 37 - Binecuvantari pamantesti pentru Israel (continuare)
Ceea ce se intampla oaselor pe care le-a vazut Ezechiel reprezinta foarte clar ceea ce doresc sa va vorbesc in aceasta seara; vreau sa zic ceea ce Dumnezeu, in bunatatea Sa, va face in favoarea lui Israel. Meditand la acest subiect, voi urma metoda pe care am folositt-o mereu, adica va voi prezenta succesiv marturiile Cuvantului lui Dumnezeu.
Va amintiti ca, data trecuta, incepand acest subiect, am vazut diferenta dintre legamantul incheiat cu Avraam si legamantul legii de pe muntele Sinai, si ca, de fiecare data cand Dumnezeu a vrut sa-Si arate indurarea fata de poporul Sau, El Si-a amintit de legamantul incheiat cu Avraam. Am vazut de asemenea ca Israel s-a bucurat de efectul promisiunilor sub legamantul facut in pustie, si nu sub cel facut cu Avraam, si ca, de atunci, Israel, fiind asezat sub conditia de ascultare pentru a pastra bucuria promisiunilor, a esuat complet; dar ca, cu toate acestea, datorita mijlocirii lui Moise, Dumnezeu a putut sa binecuvanteze acest popor.
Vreau sa vedeti cum Israel a falimentat, chiar dupa aceea, chiar fiind stabilit in tara pe care Domnul i-a dat-o; si ca Dumnezeu a ridicat profeti, de o maniera cu totul particulara, pentru a-l convinge de pacatul in care a cazut, si pentru a le arata celor credinciosi ca planurile lui Dumnezeu fata de Israel nu-si vor pierde niciodata efectul lor; ca, prin Mesia, se va implini tot ceea ce Dumnezeu a vorbit, si ca exact atunci cand Israel va falimenta, aceste promisiuni ale restabilirii sale vor fi pretioase pentru ramasita credincioasa din acest popor.
Amintiti-va ca, in istoria pacatului lui Israel sub lege, avem istoria inimii fiecaruia dintre noi; ca, daca stam inaintea lui Dumnezeu, vom vedea ca nu este decat har, pe care-l cunoastem prin lucrarea lui Dumnezeu, care poate, nu doar sa ne sustina, ci sa ne scoata din situatiile in care ne aflam ca urmare a pacatului.
Vreau sa remarcati decaderea si ruina lui Israel, sub toate formele guvernarii sale, de la intrarea sa in tara Canaanului. Stiti ca Iosua este cel care i-a introdus pe israeliti in aceasta tara. Cartea Iosua este istoria biruintelor lui Israel asupra canaanitilor, istoria credinciosiei pe care Dumnezeu a aratat-o in implinirea a tot ceea ce El a promis poporului Sau. Cartile Judecatori si Samuel sunt istoria caderii lui Israel in tara Canaan pana la David, dar, in acelasi timp, istoria rabdarii lui Dumnezeu. Vom vedea mai intai, cum Iosua prezinta israelitilor conditia si caracterul lor.
El le citeaza (cap.24) tot ceea ce Dumnezeu a facut pentru ei, tot harul si toata bunatatea Sa; atunci (v. 16) poporul raspunde: "Departe de noi sa parasim pe Domnul...". Si (v. 19) Iosua zice poporului: "Nu veti putea sluji Domnului"; si poporul zice: "Nu, pentru ca vom sluji Domnului...Vom sluji Domnului Dumnezeului nostru si vom asculta de glasul Lui". Iosua a facut deci legamant cu poporul in ziua aceea. Aceasta capetenie a mantuirii lor i-a condus in tara promisa; ei se bucurau de efectul harului, si se angajeaza din nou sa asculte de Domnul.
Ei bine, vom vedea, in Jud. 2, ca au esuat complet. Nu voi mai alunga pe vrajmasii vostri dinaintea voastra, zice Dumnezeu, ci vor fi alaturi de voi; si, versetul 11: "Si fiii lui Israel au facut rau in ochii Domnului si au slujit baalilor...si mania Domnului s-a aprins impotriva lui Israel"
Aceasta vom vedea intotdeauna: binefaceri din partea lui Dumnezeu, si nerecunostinta din partea omului.
Sa citim pasajele care ne arata cum s-a abatut (de a nu asculta) Israel sub toate formele de guvernare.
1 Samuel 4:11. Eli era mare preot, judecatorul si capetenia lui Israel; dar pacatul fiilor sai era de nesuportat, si vom vedea gloria lui Israel aruncata la pamant: chivotul lui Dumnezeu a fost luat si cei doi fii ai lui Eli, Hofni si Fineas, murind. Versetele 18-21: Eli insusi moare, si nora sa numeste copilul pe care l-a nascut I-Cabod (nu mai este glorie), zicand: "S-a departat gloria din Israel, pentru luarea chivotului lui Dumnezeu si pentru socrul ei si pentru sotul ei".
Atunci Dumnezeu, care l-a ridicat pe Samuel, primul numit pe nume dintre toti profetii, guverneaza in Israel prin el; dar, curand dupa aceea, Israel il respinge pe profet (1 Sam.8:7): "Asculta de glasul poporului in tot ce iti zic ei, pentru ca nu pe tine te-au lepadat, ci pe Mine M-au lepadat, ca sa nu domnesc peste ei. Dupa toate faptele pe care le-au facut, din ziua din care i-am scos din Egipt si pana in ziua aceasta". Atunci Dumnezeu le-a dat deci un imparat in mania Sa, si cunoastem ce s-a intamplat cu acest imparat pe care ei l-au ales (cap. 15).
1 Samuel 15:26. Este rostita judecata; si Samuel a zis lui Saul: "Nu ma voi intoarce cu tine: pentru ca ai lepadat cuvantul Domnului si Domnul te-a lepadat ca imparat peste Israel".
Aceste diverse pasaje arata ca Israel a falimentat, sub lege, sub profet si sub preot; si iata ruina sub imparatul pe care l-au ales. David este ridicat in locul lui Saul; Dumnezeu actioneaza prin har facand aceasta alegere; El este cel care il da pe David lui Israel, imaginea lui Hristos, si, dupa carne, tatal lui Hristos.
Astfel, prin bunatatea lui Dumnezeu, Israel ajunge deosebit de bogat si glorios sub David si Solomon. Dar vom vedea curand ca acest popor s-a abatut din nou sub acesti doi printi (1 Imp.11:5-11). "Si Solomon a facut rau inaintea Domnului si n-a urmat deplin pe Domnul...Si Domnul S-a maniat pe Solomon".
Este un lucru foarte trist de a vedea, cum inima omului, in toate imprejurarile posibile, se indeparteaza de Dumnezeu; si aceasta se intampla in general; este lectia pe care trebuie sa o retinem din istoria poporului Israel. Stiti ca el a fost impartit in doua parti, si ca zece semintii au devenit in totul necredincioase. In persoana lui Ahaz, familia lui David, ultimul sprijin omenesc al sperantelor lui Israel, a inceput sa devina idolatra (2 Imp.16:10-14). Pacatul lui Manase a umplut masura acestei necredinciosii (2 Imp.21:11, 14, 15).
Aceasta este, in cateva cuvinte, purtarea lui Israel si Iuda chiar, pana la robia babiloniana. Duhul lui Dumnezeu rezuma istoria lor, istoria crimelor lor si a rabdarii Sale, in aceste miscatoare cuvinte (2 Cronici 36:15, 16): "Si Domnul Dumnezeul parintilor lor a trimis prin solii Sai la ei, trezindu-i de dimineata si trimitandu-i; pentru ca Ii era mila de poporul Sau si de locasul Sau. Dar ei batjocoreau pe solii lui Dumnezeu si dispretuiau cuvintele Lui si radeau de profetii Lui, pana a izbucnit mania Domnului impotriva poporului Sau si n-a mai fost vindecare".
Acesta a fost sfarsitul existentei lor in tara Canaanului, in care au fost introdusi prin Iosua. Numele Lo-ami (nu este poporul Meu) este in cele din urma inscris peste ei.
Dupa ce am parcurs rapid istoria decaderii lor, pana la deportarea in Babilon, acum avem sa observam promisiunile care au sustinut credinta ramasitei credincioase a acestui popor, in timpul nelegiuirii si pe perioada captivitatii natiunii.
Exista o promisiune importanta de semnalat, care serveste ca baza secundara in asteptarea iudeilor credinciosi. Ea se gaseste in 2 Samuel 7, si in 1 Cronici 17. Intre cele doua pasaje exista aceasta diferenta, ca cel din Cronici se aplica direct la Hristos; si aceasta diferenta face referire la ce exista in aceste carti, in care una ( Samuel) este istorica, si alta (Cronici) este un rezumat care leaga intrega istorie, de la Adam, in sensul genealogic la Hristos si la sperantele lui Israel, si din care sunt excluse, in consecinta, toate necredinciosiile si caderile imparatilor lui Israel. Iata aceasta promisiune: "Si voi randui un loc poporului Meu Israel si il voi sadi, ca sa locuiasca intr-un loc al sau si sa nu mai fie tulburat; si fiii rautatii nu-l vor mai asupri ca inainte" (2 Sam.7:10). 1 Cronici 17:11: "Si va fi asa: cand ti se vor implini zilele si te vei duce la parintii tai, voi ridica samanta ta dupa tine, care va fi dintre fiii tai, si-i voi intari imparatia. El Imi va construi o casa si ii voi intari tronul pentru totdeauna. Eu ii voi fi Tata si el Imi va fi fiu ...". Aplicarea acestor cuvinte la Hristos se gaseste in Evrei 1, si gasim, in aceasta promisiune, promisiunile facute lui Avraam si semintei sale, toate promisiunile facute lui Israel, asezat sub ocrotirea si reunit in persoana Fiului lui David.
Am vazut acum, scumpi prieteni, promisiunea facuta lui David, care este baza tuturor promisiunilor care privesc familia acestui nume. Am vazut caderea acestei familii, si de asemenea promisiunea facuta Fiului lui David, lui Mesia.
Vom continua studiul acestui subiect in marturiile directe ale profetilor.
Isaia 1:25, 28, descrie restaurarea deplina a iudeilor, dar prin judecatile care vor indeparta pe cei rai. Isaia 4:2-4. "In ziua aceea (timpul necazului cel mare), Odrasla Domnului va fi spre frumusete si glorie, iar rodul pamantului spre maretie si stralucire pentru cei scapati ai lui Israel. Si va fi asa: cel care va ramane in Sion si cel lasat in Ierusalim se va numi sfant, oricine este scris printre cei vii in Ierusalim; dupa ce va spala Domnul murdaria fiicelor Sionului si va curati sangele Ierusalimului din mijlocul lui, prin duhul de judecata si prin duhul de ardere".
Capitolul 6 din acelasi profet ne face sa intram deplin in duhul profetiei. Era momentul cand avea sa domneasca Ahaz, acel Ahaz pe care l-am vazut ca a trimis altarul pagan de la Damasc la Ierusalim; si Isaia avea sa fie trimis sa-l intalneasca pe acest imparat, fiu al lui David, care a introdus apostazia. Cuvantul ne prezinta mai intai gloria lui Hristos, manifestat ca Domnul de trei ori sfant (ceea ce Ioan spune in capitolul 12 din Evanghelia sa), aceasta glorie condamna intreaga natiune, dar produce prin har duhul de mijlocire, la care raspunde indurarea care restabileste natiunea. Aceasta indurare, care insa, nu se va implini fara judecatile care vor scapa poporul si pamantul de cei rai, dupa o impietrire indelungata, si care a umplut masura sa prin lepadarea lui Isus Hristos si a marturiei pe care El a dat-o prin Duhul in apostoli (cititi v.9-13).
Isaia 11:10. "Si va fi asa: in ziua aceea... natiunile o vor cauta" radacina lui Isai. Vedem aici cand si cum pamantul va fi plin de cunostinta Domnului: atunci cand cel rau va fi nimicit prin suflarea gurii Sale. Atunci Domnul va rechema pe Israel, si Isi va pune mana a doua oara (cititi v. 9-12).
Isaia 33:20-24; si cap.49. S-a zis ca, in aceste capitole, Sionul este Biserica. Dar, cand a venit bucuria deplina, Sionul a zis: "Domnul m-a parasit si Domnul m-a uitat". Imposibil, daca Sionul ar fi fost Biserica. Cum asa ceva! Biserica parasita in mijlocul bucuriei sale! Cititi deci v. 14-23 din cap.49. Aceeasi remarca asupra cap.62 in intregime, asupra cap.65:19-25, unde vom vedea foarte clar ca este vorba de binecuvantari pamantesti, de o stare de lucruri necunoscuta pana in ziua de azi pe pamant. In ziua aceea, Dumnezeu Insusi, Se va bucura de Ierusalim.
Acestea sunt promisisuni care vestesc destul de clar gloria viitoare a Ierusalimului, cat si a poporului iudeu. Am sa trec la capitole care sunt chiar mai directe cu privire la acest subiect.
Ieremia 3:16-18: "Si va fi asa: cand ...". Exista lucruri care par a fi implinirea multor profetii; de exemplu, intoarcerea din Babilon; dar Dumnezeu a dat la aceasta un raspuns de o natura particulara: a pus impreuna lucruri care nu s-au aflat niciodata inca impreuna. De exemplu, in acest pasaj: "Toate natiunile se vor aduna la el". Este clar ca aceasta nu s-a intamplat la intoarcerea din robia babiloniana. S-a zis: este vorba despre Biserica. Nu, caci "In zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel si vor veni impreuna din tara de la nord in tara pe care am dat-o de mostenire parintilor vostri". In final, vom vedea reunite trei lucruri: Ierusalimul, tronul Domnului, Iuda si Israel reuniti, astfel incat natiunile se vor aduna la tronul lui Dumnezeu; trei lucruri care cu siguranta nu s-au implinit inca simultan. Atunci cand a fost intemeiata Biserica, Israel era imprastiat. Cand Israel a revenit din Babilon, nu exista nici Biserica, nici strangerea natiunilor.
Ieremia 30:7-11: "Este un timp de necaz pentru Iacov; dar el va fi salvat din el... si strainii nu-l vor mai inrobi. Ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor si lui David, imparatul lor... si Iacov se va intoarce si va avea odihna si va fi in siguranta si nimeni nu-l va inspaimanta". Cu siguranta, iata pentru Israel evenimente fericite, care nu s-au realizat inca.
Ieremia 31:23, 27, 28, 31, pana la sfarsit. Remarcati aici versetul 28. Cine este ca Domnul sa dezradacineze, sa darame si sa distruga? Asa cum a zis ca El va zidi si va semana. Este irational, intr-adevar, ca toate judecatile lui Israel, si toate binecuvantarile, care privesc aceleasi persoane, sa fie aplicate Bisericii. Si, daca este vorba despre Biserica, ce vrea sa zica Turnul lui Hananeel pana la Poarta Unghiului, dealul Gareb, etc.? Si remarcati aceste ultime cuvinte din capitol: "niciodata nu vor mai smulse, nici nu vor mai fi surpate".
Ieremia 32:37-42. Pasaj miscator cu privire la gandurile Domnului referitor la acest popor. Dupa ce le-a promis binecuvantari prin har, si i-a asigurat ca El va fi Dumnezeul lor, Domnul zice: "Ii voi sadi in tara aceasta intr-adevar cu toata inima Mea si cu tot sufletul Meu. Pentru ca... dupa cum am adus asupra poporului acestuia tot raul acesta mare, tot asa voi aduce asupra lor tot binele pe care l-am spus cu privire la ei".
Ieremia 33:6-11, 24-26. Inca o binecuvantare a lui Israel, pentru Ierusalim, si aceasta prin prezenta Semintei care va rasari lui David, care va exercita judecata si dreptatea pe pamant. Sa ne amintim, scumpi prieteni, ca nu ne este prezentat nicidecum in Cuvantul lui Dumnezeu pe Duhul Sfant ca Samanta lui David, nici in pozitia de a exercita judecata pe pamant. Pe de alta parte, daca s-ar gandi sa se aplice la intoarcerea din Babilon, voi cita Neemia 9:36, 37: "Iata, astazi suntem robi... iar noi suntem in mare necaz". Cat de putin intoarcerea din Babilon a fost implinirea a tot ce am citit despre promisiuni! Exprima starea descrisa de Neemia tot sufletul, intreaga inima a lui Dumnezeu in favoarea poporului Sau? Vedeti cum Duhul lui Dumnezeu apreciaza ce s-a realizat dupa intoarcerea din Babilon. Aceste promisiuni ale lui Dumnezeu deci nu s-au implinit.
Ezechiel 11:16-20. Pana in ziua de azi Israel, sau mai degraba iudeii, se afla sub influenta judecatii cuprinsa in acest pasaj: "Iar cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si nu gaseste" (Mat.12:43). Versetele care urmeaza, din Ezechiel, vorbesc de starea lor de la urma, in care ei sunt supusi judecatii, si atunci Dumnezeu va da ramasitei o inima noua.
Ezechiel 34:22, pana la sfarsitul capitolului, unde vedem din nou ca David, imparatul lor, este in mijlocul lor, si ca binecuvantarile sunt de neschimbat.
Ezechiel 36:22-32. Dar mi se poate obiecta: "dar acestea sunt lucruri spirituale la care si noi vom lua parte", raspund: da, vom lua parte la binecuvantarile maslinului; dar acesta nu trebuie golit de ce ii apartine. De ce vom lua parte si noi? Pentru ca noi suntem altoiti in Hristos. Daca suntem ai lui Hristos, noi suntem copiii lui Avraam, si vom lua parte la tot ce este spiritual. Dar aici este vorba despre lucruri pamantesti, si pasajul ne vorbeste de o maniera foarte clara.
"Si veti locui in tara pe care am dat-o parintilor vostri, etc."(v. 28). Biserica nu are decat un Tata, care este Tatal Domnului nostru Isus Hristos.
Acum, voi puncta, in treacat, aluzia la acest oracol pe care il contine un pasaj foarte cunoscut (Ioan 3:12). Aluzie fara indoiala la ceea ce a fost spus in mai multe locuri de profeti, dar in special in pasajul de care ne-am ocupat, si in care am vazut o citare aproape textuala in cuvintele pe care Domnul le-a adresat lui Nicodim. Deorece El i-a zis : Cum, voi, invatatorii lui Israel, voi care ar trebui sa intelegeti ce este absolut necesar ca Israel sa se poata bucura de promisiuni, sa aiba o inima noua si curatita : cum, voi nu intelegeti ce va spun? Cand spun ca trebuie sa se nasca din apa si din duh, voi nu Ma intelegeti? Si daca, atunci cand va vorbesc de lucruri pamantesti, nu le intelegeti, cum le veti crede pe cele ceresti? E ca si cum le-ar spune: Daca v-am vorbit de lucruri care privesc pe Israel, daca v-am spus ca Israel trebuie sa se nasca din nou pentru a se bucura de promisiunile pamantesti care ii apartin, si daca nu ati inteles ceea ce profetii vostri v-au vorbit, cum veti intelege lucrurile ceresti, gloria lui Hristos inaltat la cer, si Biserica impreuna cu El in aceasta glorie cereasca? Nu ati inteles invataturile profetilor vostri; voi, invatatorii lui Israel, ar fi trebuit sa intelegeti cel putin lucrurile pamantesti, ceea ce Ezechiel si alti profeti au spus cu privire la acest subiect.
Vedem in mod efectiv in acest pasaj din Ezechiel, ca in multe alte pe care le-am citat, fructele pomilor, roadele campurilor, si alte lucruri asemanatoare, care sunt bunuri pamantesti promise lui Israel, dar, in acelasi timp, era nevoie de o schimbare de inima pentru a se bucura de ele. Trebuia ca Israel sa fie reinnoit in inima sa pentru a primi promisiunile Canaanului; trebuie ca Dumnezeu sa-i faca sa umble in randuielile Sale dandu-le o inima noua, si atunci, si numai atunci, se vor bucura de binecuvantarile prezise. Acestea, tu Nicodim, ar trebui sa le intelegi prin acelasi limbaj al profetilor vostri.
In capitolul 37 din Ezechiel, avem o istorie detaliata a restabilirii lui Israel, reunirea celor doua parti ale natiunii, intoarcerea in tara lor, starea lor de unitate si credinciosie fata de Dumnezeu in aceasta tara; Dumnezeu fiind Dumnezeul lor; David, imparatul lor, fiind prezent, prezent pentru totdeauna, astfel ca natiunile vor cunoaste ca Dumnezeul lor este Domnul, atunci cand templul Sau va fi in mijlocul lor neincetat.
Ezechiel 39:22-29. Este evident ca aceasta nu s-a intamplat inca; deoarece, in aceasta perioada, Dumnezeu nu-Si va mai ascunde fata de ei, asa cum o face acum, si ca ii va strange in tara lor, nelasand pe niciunul printre natiuni, ceea ce este evident ca nu s-a implinit inca.
Sa amintim, in incheiere, marile principii pe care se sprijina aceste profetii. Restabilirea iudeilor este intemeiata pe promisiunile neconditionate facute lui Avraam. Caderea lor a venit atunci cand au actionat prin propriile puteri, si dupa ce au probat in toate felurile rabdarea lui Dumnezeu, pana cand nu a mai fost o alta cale. Judecata a venit peste ei, dar Dumnezeu revine la promisiunile Sale.
Sa aplicam aceasta propriilor noastre inimi. Este intotdeauna aceeasi istorie, istoria noastra, intotdeauna istoria caderii. Din momentul in care Dumnezeu ne-a asezat intr-o anumita situatie, noi indata falimentam. Dar exista in spatele a toate acestea un principiu de putere, adica descoperirea planurilor lui Dumnezeu, si in consecinta promisiunile neconditionate, si am vazut ca aceasta este mijlocirea si prezenta lui Isus, care este calea de implinire a acestor promisiuni. Am vazut de asemenea ca Dumnezeu nu executa judecata decat dupa mult timp, dupa o indelunga rabdare, dupa ce a epuizat toate mijloacele posibile care ar fi trebuit sa aminteasca omului datoriile sale fata de Dumnezeu, daca ar fi existat vreo scanteie de viata in inima sa; dar nu a existat niciuna.
Persoanele indreptatite prin har tin la promisiunile care isi vor gasi implinirea lor in manifestarea Aceluia care poate sa le realizeze, si avand meritul de a le realiza pentru altii. Nimic nu poate pune mai bine in lumina aceste principii ca aceasta istorie a lui Israel. "Si toate acestea, spune apostolul, li se intamplau ca pilde si au fost scrise pentru avertizarea noastra". Aceasta este o oglinda unde putem vedea, pe o parte, inima omului, care falimenteaza intotdeuna, iar pe cealalta parte, credinciosia lui Dumnezeu, care nu esueaza niciodata, care va implini toate promisiunile Sale, si care va manifesta o putere deosebita, care va birui toata nelegiuirea omului si puterea lui Satan. Aceasta va veni cand vrajmasia si-a atins punctul culminant dupa cum este spus: "Inima acestui popor s-a ingrosat"; implinirea acestei judecati o gasim nu doar in Fapte 28:27, ci o gasim rostita cu aproape opt secole mai inainte prin profetul Isaia. Atunci cand acest popor a lepadat tot, Dumnezeu l-a impietrit, pentru a-l face un monument al cailor Sale. Ce rabdare din partea Sa!
La fel este si in ceea ce ne priveste pe noi, natiunile; executarea judecatii este suspendata de aproape optsprezece secole, si Dumnezeu epuizeaza inca toate resursele exterioare ale harului Sau, pentru a vedea daca exista un gand de bine in inimi. Dupa cum a zis Domnul: "Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, nu ar avea pacat; dar acum nu au dezvinovatire pentru pacatul lor... Daca n-as fi facut intre ei lucrari pe care nimeni altul nu le-a facut, nu ar avea pacat; dar acum M-au si vazut si M-au urat, si pe Mine si pe Tatal Meu". Rabdare uimitoare! Har infinit din partea Celui care S-a interesat de noi, chiar dupa razvratirea si nelegiuirea noastra!
Lui se cuvine toata gloria!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu