temelia si adevarul

                                                     ADORAREA CRESTINA

                                                 - I -


          Arend Remmers

          Aceasta lucrare are scopul de a arata, pe baza mai multor pasaje din Biblie, in ce consta adorarea datorata lui Dumnezeu, cine sunt cei care pot s-o exprime si care sunt motivele lor pentru implinirea acestei slujiri.

       1   Lucrarea lui Hristos si rezultatele sale pentru noi (ceea ce ne conduce la lauda si adorare)

          Atunci cand ne indreptam gandurile noastre spre lucrarea Domnului Isus implinita pentru noi la cruce, inimile noastre sunt miscate profund. Cand ne gandim la harul Sau care L-a condus sa traiasca in saracie astfel ca prin saracia Lui noi sa fim imbogatiti (2 Cor. 8:9), la dragostea Sa care L-a facut sa Se dea pe Sine Insusi pentru noi (Efes. 5:2), la ascultarea Sa prin care S-a smerit pana la moarte (Filip. 2:8), sau la daruirea Sa care L-a condus sa Se dea pe El Insusi pentru pacatele noastre astfel ca sa ne smulga din lume (Gal. 1:4) - toate acestea trezesc in noi sentimente de recunostinta, de lauda si de adorare.

          Rezultatele lucrarii lui Hristos pentru fiintele cazute care erau "fara putere", "pacatosi" si "vrajmasi" Creatorului lor (Rom. 5:6,8,10) descopera "intelepciunea atat de felurita a lui Dumnezeu" (Efes. 3:10). Eram vinovati, dar am primit stergerea greselilor noastre, iertarea pacatelor noastre (Efes. 1:7). Ni se cuvenea judecata lui Dumnezeu, dar am fost indreptatiti prin harul Sau (Rom. 3:24). Eram robi ai pacatului si ai lui Satan, dar am primit rascumpararea, am fost rascumparati (Col. 1:14). Eram in robie, dar am fost eliberati (Evrei 2:15). Eram morti, dar am fost inviati impreuna cu Hristos (Efes. 2:5). Am fost adusi din intuneric la lumina lui Dumnezeu (1 Petru 2:9). Noi care eram vrajmasi ai lui Dumnezeu, am devenit copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12), suntem madulare ale trupului lui Hristos (Efes. 5:30), pietre vii din casa lui Dumnezeu, o preotie sfanta (1 Petru 2:5). Si ar fi multe altele de mentionat. Atunci cand contemplam aceste lucruri minunate, inimile noastre sunt conduse in mod inevitabil la lauda si recunostinta.

          Lucrarea de rascumparare nu este doar un raspuns divin la caderea omului; ea se afla in inima lui Dumnezeu din eternitate. Aceasta depaseste capacitatea noastra de intelegere. Fiul, care era in sanul Tatalui, una cu El ca Dumnezeu, fiind in totul Obiectul dragostei Sale (Ioan 17:24), era de asemenea Mielul fara cusur si fara pata, "cunoscut mai inainte de intemeierea lumii" (1 Petru 1:19). Si noi am fost "alesi in El inainte de intemeierea lumii" (Efes. 1:4).

          Cunoasterea harului care ne-a fost dat, noua care eram mai inainte creaturi pacatoase si nevrednice, este ceea ce ne conduce la lauda si adorare. Doar cei care au mantuirea si cunosc cat de putin din privilegiile ei minunate, pot sa-I adreseze lui Dumnezeu raspunsul inimii lor pentru tot ceea ce El a facut pentru ei.

       2   Siguranta mantuirii (necesara pentru a fi in masura de a lauda si adora)

          Pentru a putea aduce lui Dumnezeu lauda si adorare este indispensabil de a primi prin credinta lucrarea de rascumparare implinita de Domnul Isus. Cel care nu are siguranta mantuirii sale nu poate sa se apropie de Dumnezeu decat cu teama. Dar nu este Cuvantul lui Dumnezeu clar si fara echivoc in aceata privinta? "Pentru ca, printr-o singura jertfa i-a desavarsit pentru totdeauna pe cei sfintiti" (Evrei 10:14). "Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei in Hristos Isus" (Rom. 8:1). "Pentru ca sunt convins ca nici moarte, nici viata, nici ingeri, nici stapaniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici inaltime, nici adancime, nici o alta creatura nu va putea sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Hristos Isus, Domnul nostru" (v. 38-39).

          A accepta prin credinta ceea ce este spus in aceste pasaje - si in multe altele - ne conduce sa fim siguri de mantuirea noastra. Pe baza a ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu, stim ca avem inainte Lui o pozitie care nu se schimba. Suntem acceptati in mod desavarsit inaintea Lui, pentru ca El ne vede in Hristos. Avem aceasta in mod simplu pentru ca am crezut in lucrarea rascumparatoare a lui Hristos. Pozitia desavarsita in care am fost adusi prin harul lui Dumnezeu nu poate fi stearsa din cauza slabiciunii noastre, si nici chiar a greselilor noastre. Ea este de neschimbat si sigura, pentru eternitate.

       3   Cunoasterea lui Dumnezeu ca Tata (din care rezulta libertatea de apropiere de Dumnezeu)

          Daca avem mantuirea prin credinta in Hristos, avem libertatea de a ne apropia de Dumnezeu ca fiind Tatal nostru. Domnul Isus este Fiul etern al lui Dumnezeu, "Fiul Tatalui" (2 Ioan 3), care a venit ca sa-L descopere pe Tatal. Aproape de sfarsitul vietii Sale pe pamant, El a spus: "Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal" (Ioan 14:9). Primul Sau mesaj fata de ucenici, dupa ce a implinit lucrarea de rascumparare, a fost: "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru" (Ioan 20:17). Apostolul Pavel scrie: "Prin El, avem si unii si altii (crestinii iudei si cei dintre natiuni) intrare la Tatal, intr-un singur Duh" (Efes. 2:18; cf. 3:12). Si apostolul Ioan spune: "Si comuniunea noastra este in adevar cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. Si va scriem aceste lucruri, ca bucuria voastra sa fie deplina" (1 Ioan 1:3-4).

          Noi suntem copii ai lui Dumnezeu pentru ca suntem "nascuti din Dumnezeu" (Ioan 1:12-13). Astfel Il avem pe Dumnezeu ca Tata si asa Il cunoastem. Duhul Sfant pe care L-am primit "marturiseste cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu" (Rom. 8:16). Deja "copilasilor" in credinta - pe care ii mentioneaza impreuna cu "tinerii" si "parintii" - apostolul Ioan putea sa le scrie: "V-am scris, copilasilor, pentru ca L-ati cunoscut pe Tatal" (1 Ioan 2:13). Cu cat suntem preocupati cu aceasta relatie minunata, asa cum ne-o prezinta Cuvantul lui Dumnezeu, cu atat mai mare este bucuria de a sti ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Ce privilegiu imens, nemarginit, pentru noi care eram creaturi slabe si pacatoase, de a-L cunoaste pe Dumnezeul etern si Atotputernic ca Tatal nostru in Hristos! "Vedeti ce dragoste ne-a daruit Tatal: sa fim numiti copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3:1).

          Prin creatie, Dumnezeu S-a manifestat ca Cel care chema toate lucrurile la existenta, Creatorul. A "poruncit" si lucrurile au fost create (Ps. 148:5). S-a aratat lui Avraam, patriarhul, ca Dumnezeul Atotputernic (Gen. 17:1). Pentru poporul Sau pamantesc, El este Domnul, sau Yahve (Ex. 3:14,18; 6:2,3). Aceste nume exprima de fiecare data o anumita relatie a lui Dumnezeu cu creatia si creaturile Sale. Dar expresia "Tata" exprima un lucru etern, caci Dumnezeu este din eternitate Tatal Fiului, dupa cum Acesta este Fiul Tatalui.

          O dragoste eterna a existat intre Tatal si Fiul: "Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii" (Ioan 17:24). Referitor la venirea lui Isus pe pamant, Ioan scrie: "Nimeni nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (Ioan 1:18). Cu privire la Dumnezeu, Numele de Tata exprima Fiinta Sa adevarata si eterna. Atunci cand este revelat ca Tata in Fiul Sau, putem spune ca a fost manifestat deplin. A fi copiii Acestui Tata, a fi nascuti din Dumnezeu, este cea mai inalta stare pe care o creatura ar putea s-o aiba vreodata! O creatura nu poate fi adusa intr-o atat de mare apropiere (proximitate) de Dumnezeu decat in pozitia in care ea poate sa-L numeasca Tatal sau. Si de asemenea este scris ca noi "suntem partasi naturii divine" (2 Petru 1:4) - ramanand totusi creaturi, sa nu uitam.

       4   Locuirea Duhului Sfant in cel credincios (El trezeste sentimente si ganduri care conduc la adorare)

          Prin lucrarea Sa, Domnul Isus ne-a deschis calea la Tatal, iar Duhul Sfant ne da libertate deplina pentru a ne apropia de Dumnezeu. Dupa ce am primit Evanghelia prin credinta, am fost "pecetluiti cu Duhul Sfant al promisiunii" (Efes. 1:13). Acesta este "Duhul Fiului Sau" pe care Dumnezeu L-a trimis in inimile noastre si care striga: "Ava, Tata" (Gal. 4:6). Am primit "Duhul de infiere", in contrast cu "un duh de robie" care ne facea sa avem teama (Rom. 8:15). Si "Insusi Duhul marturiseste cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu" (v.16).

          Dar aceasta nu este totul! "Dragostea lui Dumnezeu este turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat" (Rom. 5:5). Acesta este Duhul prin care Dumnezeu ne descopera "Ceea ce ochiul nu a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit" (1 Cor. 2:9). Doar Duhul ne face in stare sa cunoastem "lucrurile care ne-au fost daruite de Dumnezeu" (v.12). Doar Duhul poate intari omul dinauntru, astfel ca Hristos sa locuiasca prin credinta in inimile noastre (Efes. 3:16-17). Ca sa putem fi astfel "inradacinati si intemeiati in dragoste", ca sa fim "deplin in stare sa intelegeti impreuna cu toti sfintii care sunt largime si lungimea si adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece cunostinta", sa fim astfel "umpluti pana la toata plinatatea lui Dumnezeu" (v. 18-19).

          Scopul Duhului Sfant este de a-L glorifica pe Domnul Isus, caci ne vesteste ceea ce a auzit de la El in glorie (Ioan 16:13-15). Prin comunicarea acestor lucruri divine, Duhul trezeste in noi sentimente si ganduri care trebuie sa ne conduca la adorarea in duh si in adevar.