ADORAREA CRESTINA
- II -
Arend Remmers
5 Recunostinta (A multumi lui Dumnezeu pentru darul Sau)
Tot ceea ce am primit prin credinta ne conduce sa-I multumim Domnului Isus si Aceluia care ni L-a daruit. In viata de zi cu zi, a multumi este prima reactie normala din partea celui care a primit un dar. Si cu cat darul este mai mare, cu atat multumirea este mai calduroasa. La fel este si in domeniul spiritual: prima reactie a noilor convertiti este recunostinta.
Atunci cand ii indemna pe credinciosii din Corint la darnicie, apostolul Pavel le indreapta privirile spre modelul pe care trebuiau sa-L urmeze. Dumnezeu ne-a dat cel mai mare dar: ni L-a dat pe Fiul Sau - "Multumire fie adusa lui Dumnezeu pentru darul Sau de nespus!" (2 Cor. 9:15; cf. Ioan 4:10). In epistola catre Coloseni, Pavel ne indeamna "multumind Tatalui, care ne-a invrednicit sa avem parte de mostenirea sfintilor in lumina, care ne-a eliberat de stapanirea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Sale, in care avem rascumpararea, iertarea pacatelor" (Col. 1:12-14). A multumi, este deci primul si cel mai natural raspuns la ceea ce am primit prin lucrarea Domnului Isus de la cruce.
6 Lauda (A lauda pe Dumnezeu pentru ceea ce a facut)
Cuvantul lui Dumnezeu ne invata de asemenea si cu privire la lauda. Aceasta ne duce un pas mai departe. Se lauda o persoana pentru binele pe care l-a facut. Cel care exprima lauda nu se gandeste neaparat la sine insusi si la ceea ce a primit. Isi indreapta atentia sa spre ceea ce a facut persoana pe care o lauda. Astfel Il laudam pe Dumnezeu marind lucrarea si maretia Sa, manifestata in mod desavarsit in lucrarea de rascumparare.
Cand Domnul Isus S-a inaltat la cer, lucrarea Sa fiind implinita, ii vedem pe ucenici in templu "laudand si binecuvantand pe Dumnezeu" (Luca 24:53). La fel, ii vedem pe primii crestini la Ierusalim "laudand pe Dumnezeu si fiind placuti intregului popor" (Fapte 2:47).
In epistola catre Evrei, gasim indemnul: "Prin El deci sa-I aducem neincetat jertfa de lauda lui Dumnezeu, adica rodul buzelor care marturisesc Numele Lui" (Evrei 13:15). Adevarata lauda este adusa din "jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos" (1 Petru 2:5). Si singurii care pot sa le exprime sunt cei care alcatuiesc "o preotie sfanta", adica rascumparatii Domnului.
7 Adorarea in duh si in adevar
7.1 Un privilegiu crestin
Adorarea merge un pas mai departe decat lauda. Siguranta mantuirii, cunoasterea lui Dumnezeu ca Tata, locuirea Duhului Sfant in noi, ne-a facut in stare sa-L contemplam pe Dumnezeu fara teama in gloria Sa, in sfaintenia si in dragostea Sa. Suntem inaintea Lui in libertate deplina. Suntem obiectele dragostei Sale, o dragoste atat de mare ca L-a dat pe Fiul Sau Preaiubit pentru noi. Noi suntem in lumina , asa cum El este in lumina. Astfel ca putem sa-L "adoram pe Tatal in duh si in adevar". Domnul Isus a descoperit acest privilegiu femeii samaritence, la fantana din Sihar (Ioan 4).
In timpul acestei discutii, femeia a facut aceasta obiectie: "Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta si voi spuneti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii" (v. 20). Isus ii raspunde: "Femeie, crede-Ma, vine un ceas cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchina la ce stim, pentru ca mantuirea este de la iudei. Dar vine un ceas, si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; pentru ca si Tatal cauta astfel de inchinatori ai Lui" (v.21-23).
Poporul amestecat al samaritenilor au ales muntele Garizim ca loc de inchinare. Referitor la aceasta, Domnul spune; "Voi va inchinati la ce nu cunoasteti". Era vorba de un amestec de paganism cu legea lui Dumnezeu (cf. 2 Imp. 17). Aceasta adorare nu era nici in duh, nici in adevar. Iudei Il adorau pe Dumnezeu in adevar, in masura in care aceasta era posibil atunci. Dumnezeu a dat legea, care era adevarata deoarece venea de la El. Dar adevarul era sub o forma ascunsa si partiala. Slujirea religioasa ceruta de lege nu era spirituala. Totul era exterior, vizibil, chiar daca vedem umbre si imagini ale lucrurilor ceresti si care trebuiau descoperite mai tarziu (cf. Evrei 8:5; 10:1).
7.2 Adorarea in duh
Adorarea crestina, dimpotriva, este "in duh si in adevar". Dumnezeu este Duh, si El trebuie sa fie adorat "in duh si in adevar". Adorarea "in duh" corespunde cu adevarata esenta a lui Dumnezeu, si este adusa in puterea Duhului Sfant. Ea reprezinta cel mai mare contrast fata de ceremoniile legii, fata de religiile omenesti care au fost instituite, si de orice carnea este in stare sa faca.
7.3 Adorarea in adevar
Adorarea este de asemenea "in adevar". Ea este in acord deplin cu revelatia completa pe care Dumnezeu a dat-o despre Sine Insusi, asa cum gasim in Noul Testament, ceea ce Petru numeste "adevarul pe care il aveti" (2 Petru 1:12). In timpul Vechiului Testament, Dumnezeu S-a revelat poporului Israel, cel putin in parte, prin lege si prin profeti. De aceea Isus putea sa afirme ca iudeii stiau pe cine sa adore.
7.4 Timpul de adorare in duh si in adevar a inceput deja
Domnul spune: "a venit ceasul". Un "ceas", adica o perioada de timp, va incepe, din momentul in care va lua sfarsit adorarea falsa a samaritenilor si adorarea adevarata a iudeilor - adevarata pana in acel moment. Ceasul despre care vorbeste Domnul era inca viitor, caci lucrarea Sa nu era inca implinita, si Duhul Sfant nu venise inca. Dar intr-un anumit sens, ea incepuse deja, deoarece Acela care era Obiectul adorarii era revelat.
7.5 Dumnezeu cauta adoratori
"Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar". Acesta nu este ceva pe care Dumnezeu sa-l ceara de la ai Sai, ca pe o porunca sau o lege. Adorarea adevarata nu poate fi decat ceva spontan, venind din inima. De aceea Domnul Isus a spus: "Pentru ca si Tatal cauta astfel de inchinatori ai Lui" (v. 23). Nu citim de multe ori in Scriptura ca Dumnezeu "cauta", dar aici este cazul. Intr-o maniera asemanatoare, Fiul Omului a spus ca a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut (Luca 19:10; cf. Matei 18:12). Sa dorim mult ca Tatal sa poata gasi adoratori adevarati in cei pe care i-a cumparat pentru Sine cu un pret atat de mare. El nu obliga la aceasta pe niciunul din ai Sai. Dar astepta din partea noastra un raspuns la dragostea Sa, un raspuns care se exprima prin adorare.
7.6 Subiecte sau motive de adorare
Pentru a fi invatati mai bine cu privire la motivele adorarii noastre este necesar sa ne hranim cu Cuvantul lui Dumnezeu. Vom cunoaste dragostea lui Hristos fata de Dumnezeu Tatal Sau si fata de noi: o dragoste "care intrece cunostinta" (Efes. 3:19), care L-a facut sa Se dea de pe Sine Insusi de buna voie. Referitor la dragostea lui Dumnezeu, Ioan ne scrie: "In aceasta a fost aratata dragostea lui Dumnezeu fata de noi, ca Dumnezeu L-a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. In aceasta este dragostea, nu pentru ca noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru ca El ne-a iubit si L-a trimis pe Fiul Sau ca ispasire pentru pacatele noastre" (1 Ioan 4:8-10).
Dragostea Tatalui, dragostea Fiului si tot ce rezulta din aceasta, iata motivele adorarii noastre in duh si in adevar.
Desi suntem creaturi, avem privilegiul, ca si copii ai lui Dumnezeu, de a-L contempla pe Fiul, fiind in comuniune cu Tatal. Pe El, pe care Il priveste cu o placere eterna si divina. Noi, care suntem oameni, o facem in adorare. Aceasta este dorinta Tatalui nostru, care cauta adoratori.
Adorarea in duh si in adevar poate fi privita ca cea mai inalta raspundere a rascumparatilor lui Dumnezeu. Exista putine preocupari care incep pe pamant si vor continua in eternitate. Obiectul adorarii este Dumnezeu Insusi. Singurii care pot realiza aceasta sunt cei care sunt constienti de relatia intima pe care o au cu Dumnezeu, in virtutea lucrarii implinite de Fiul Sau. Aceasta adorare este rezultatul bucuriei lor in Dumnezeu. Ea Il onoreaza pe Fiul in prezenta Tatalui!
---------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu