Translate

luni, 25 aprilie 2016





                                                      CINCI SATE (sau cetati)


                        BETLEEM - NAZARET - CAPERNAUM - BETANIA - EMAUS

                                                                      - I -


          Georges Andre


          1          Prefata

                    "Cresteti in har si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos" (2 Petru 3:18).

          Aceste pagini ne prezinta Persoana Domnului Isus Insusi; un astfel de subiect este foarte vast, a fost necesar deci sa-l restrangem. L-am impartit in cinci parti, privind fiecare parte ca pe o perioada diferita din viata Domnului nostru, asa cum ea s-a derulat in jurul a cinci sate:

               -    Betleem, unde S-a nascut;
               -    Nazaret, unde a crescut;
               -    Capernaum, centrul lucrarii Sale in Galileea;
               -    Betania, in Iudeea, poate singurul loc unde a gasit cateva inimi care L-au inteles, si unde, de o maniera speciala, Si-a aratat gloria Sa;
               -   Emaus, unde Omul inviat deschide Scripturile la doi ucenici ale caror inimi erau tulburate.

          Cinci sate, cinci etape ale vietii lui Isus pe pamant, unde s-a aratat aceasta glorie despre care apostolul putea sa spuna: "Si Cuvantul S-a facut carne si a locuit printre noi (si noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatal), plin de har si de adevar" (Ioan 1:14).

          "Ce a insemnat in ochii lui Dumnezeu valoarea calatoriei pe care israelitii au parcurs-o din Egipt pana in Canaan? Nu oboseala si greutatile pe care ei le-au indurat (mai mult sau mai putin!), ci faptul ca in mijlocul pelerinilor era chivotul, purtat de un popor pe care sangele l-a rascumparat din Egipt si care se indrepta spre Canaan in credinta promisiunii" (J. G. Bellett). Acest chivot era o imagine a persoanei lui Hristos Insusi, prezent aici pe pamant. Nu trebuie ca El sa aiba cel dintai loc in inimile noastre, fiind centrul afectiunilor si al gandurilor noastre?
          Privind la o Persoana atat de minunata, trebuie sa evitam doua pericole(*). In Matei 11:27, Domnul Insusi putea spune: "Nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, in afara de Tatal". Exista o taina de nepatruns in Persoana Sa, in care noi nu putem intra: "Cel care a fost impreuna cu Tatal din eternitate, si care a devenit om, depaseste in profunzimea tainei fiintei Sale orice cunostinta, in afara de cea a Tatalui Insusi" (J. N. Darby). Un respect sfant se impunea altadata cu privire la chivot; doar preotii indrazneau sa-l poarte, si nimeni, sub pedeapsa cu moartea, nu avea voie sa priveasca in interiorul sau. La fel este spus si despre Persoana Fiului: "Singurul Fiu, Fiul Tatalui, S-a golit pe Sine, de a implini astfel buna placere a lui Dumnezeu in folosul sarmanilor pacatosi. Dar va ingadui Tatal ca pacatosii, pentru care a suferit aceasta umilinta, sa foloseasca ocazia pentru a-L dispretui pe Fiul?" (J. G. Bellett).
          Pe de alta parte, cineva ar putea spune; aceasta taina este atat de mare incat este prea inalta pentru mine. Dar Cuvantul ne invita in mod deosebit sa privim aceasta "glorie ca a Singurului de la Tatal", sa "luati aminte la Isus" (Evrei 3:1), sa privim "cu fata descoperita, gloria Domnului" (2 Cor. 3:18). Ce subiect minunat este aceasta glorie morala a Domnului Isus! "Prima noastra datorie fata de aceasta lumina, este de a invata prin ea ceea ce Hristos este. Nu trebuie sa incepem sa ne masuram starea noastra jalnica fata de claritatea acestei lumini: ci sa-L cunoastem, in liniste cu bucurie si multumire, pe Hristos in toata perfectiunea morala a umanitatii Sale. Aceasta glorie ne-a parasit! Imaginea Sa vie nu se mai afla pe pamant. Evangheliile ne spun ca ea (imaginea, chipul) a fost..Ucenicii L-au cunoscut pe Hristos in mod personal: era Persoana Sa, prezenta Sa, era El Insusi care i-a atras, si de aceasta avem nevoie in cea mai mare masura" (J. G. Bellett).

          (*) Cele doua pericole (curse) sunt: 
                    1- A incerca de a patrunde in taina fiintei divine a Persoanei Fiului si a vrea sa cunoastem ceea ce doar Tatal cunoaste. Acesta este un pericol foarte mare si care a dus intotdeauna la erezii doctrinare. In 1 Samuel 6:19 avem exemplul locuitorilor din Bet-Semes care au dat capacul la o parte si s-au uitat in chivot, care era imaginea lui Hristos.
                  2- Al doilea pericol (cursa) este de a ignora sa privim aceasta "glorie ca a Singurului de la Tatal" printr-o falsa smerenie, care de fapt este ignorarea gloriei morale a Domnului cand Se afla ca Om pe pamant (vezi, Ioan 1:14; Evrei 3:1; 2 Cor. 3:18). (n.t.) 

       

       
          2        BETLEEM

                              "Si Cuvantul S-a facut carne" (Ioan 1:14)
                              "S-a golit pe Sine Insusi" (Filip. 2:7)


2.1   Intruparea - Matei 1:18-23; Luca 1:26-35

          "Mare este taina evlaviei: Dumnezeu S-a aratat in carne", ne aminteste 1 Timotei 3:16. In fata acestei taine a lui "Isus Hristos venit in carne", cat de potrivt este sa aratam cel mai mare respect. Cu ce sobrietate ne prezinta Cuvantul - in Matei din punctul de vedere al lui Iosif, in Luca din cel al Mariei - conceptia Copilului divin: "Duh Sfant va veni peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri, de aceea Sfantul care Se va naste Se va chema Fiu al lui Dumnezeu". Iosif nu era cu adevarat tatal Sau; el fiind doar legal. In umilul sat Nazaret, dispretuit de toti, o simpla tanara fecioara primeste revelatia tainei care avea sa se intample in ea, si un sarac tamplar ale carui temeri aveau sa se risipeasca prin asigurarea ca Pruncul care urma sa Se nasca, conceput de Duhul Sfant, va fi Acela care "va mantui pe poporul Sau de pacatele sale" (Matei 1:21).
          "Ii vei pune numele Isus", spune ingerul, atat Mariei cat si lui Iosif, adica Domnul este Mantuitor. Lui Iosif, ii adauga: "Ii vor pune numele Emanuel, care tradus este: Dumnezeu cu noi".
          Mariei, ii precizeaza: "Se va chema Fiu al Celui Preainalt", si "Sfantul care Se va naste Se va chema Fiu al lui Dumnezeu".

                         Nume minunat care ne arata.
                         Pe pamant unde domneste noaptea,
                         In maretia Sa de nepatruns,
                         Pe Dumnezeul pe care niciun ochi nu L-a vazut vreodata!

                         Nume Isus pe care nimeni nu-L poate patrunde,
                         Nume de Dumnezeu puternic din eternitate,
                         Si de Miel, Mantuitor al lumii,
                         Si de Om inviat.
                       


2.2   Nasterea - Luca 2:1-7

          Vestirea a avut loc la Nazaret, dar profetii au prezis ca la Betleem Se va naste Hristosul (Matei 2:4-6; Mica 5:2). Dumnezeu S-a folosit de imparatul insusi, fara voia sa, pentru ca, prin decretul recensamantului, Iosif si Maria sa poata merge "din Galileea, din cetatea Nazaret, spre Iudeea, in cetatea lui David, care se numeste Betleem" (Luca 2:4).
          Cate amintiri tin de Betleem! Epuizata de calatorie si de nasterea lui Beniamin, Rahela s-a stins inaintea lui Iacov; mormantul sau se afla inca acolo. In campiile Betleemului, a cules spice Rut, sarmana vaduva venita din campiile Moabului pentru a se adaposti sub aripile Dumnezeului lui Israel. Acolo, tanarul David, dispretuit de fratii sai, pazea turma. In aceleasi campuri, cei mai umili din tara, simpli pastori, trebuiau sa primeasca glorioasa veste a nasterii Mantuitorului.
          Aproape sase secole mai inainte, o ramasita din Iuda lasata de Nebucadnetar, si-a gasit refugiu "la hanul care este langa Betleem" atunci cand ei fugeau in Egipt din cauza caldeenilor (Ier. 41:17). Probabil in acelasi han, nu a fost loc pentru Imparatul gloriei; si Maria, pentru a pune Copilul, a trebuit sa se multumeasca cu o iesle situata intr-o grota unde se adaposteau animalele. Cu ce sobrietate ne descrie Cuvantul aceasta scena care a dat nastere la atatea reproduceri spectaculoase, inconjurate de o veneratie apropiata de idolatrie: "L-a nascut pe Fiul ei cel intai nascut si L-a infasat in scutece si L-a culcat in iesle, pentru ca nu era loc pentru ei in han". Textul sacru nu contine nimic mai mult.


2.3   Pastorii - Luca 2:8-20

          Vestea nasterii Mantuitorului nu a fost facuta de inger locuitorilor din Ierusalim, nici celor mai importante personaje din Betleem. Primii care au primit vestea au fost acesti pastori care-si pazeau turmele pe timpul noptii; ingerul le-a zis: "Astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos Domnul". Fara indoiala, Mantuitorul a venit pentru toti cei care isi pun increderea in El, dar adresandu-se pastorilor, ingerul subliniaza ca El S-a nascut pentru ei; si fiecare din noi poate spune: pentru mine a venit El pe pamant.
          De asemenea ingerul adauga: "Si acesta va este semnul: veti gasi un Prunc infasat in scutece si culcat in iesle". Ce semn ciudat pentru a-L distinge pe Hristos, Domnul, dintre toti copiii din Betleem: a fi culcat intr-o iesle! L-am remarcat pe Saul, primul imparat al lui Israel, pentru ca el era "mai inalt decat tot poporul, de la umarul sau in sus". Dar semnul distinctiv al lui Isus era extrem de sarac; si apostolul putea sa spuna: "Deoarece cunoasteti harul Domnului nostru Isus Hristos, ca El, bogat fiind, S-a facut sarac pentru voi, ca, prin saracia Lui, voi sa fiti imbogatiti" (2 Cor. 8:9). In Proverbe 13:7 citim deja: "Unul face pe bogatul si n-are nimic" : cat de multi oameni, intr-adevar, vrand sa para ceea ce nu sunt, afiseaza o bogatie de bunuri sau de duh pe care nu o au. Dar Cuvantul adauga: "Altul face pe saracul si are avere mare". Un avar va face pe saracul pentru a-si ascunde bunurile, dar aici nu este vorba de el, ci de un Altul, de Acela care S-a facut sarac desi avea cele mai mari bunuri! Asa era El in ieslea din Betleem.
          Pastorii s-au dus in graba si i-au gasit pe "Maria si pe Iosif  si Pruncul culcat in iesle"; vazandu-L, au facut cunoscut cuvantul care le-a fost spus, si s-au intors, glorificandu-L si laudandu-L pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vasusera. Nici Maria, nici Iosif, ci doar Pruncul le-a atras privirile si le-a castigat inimile.


2.4   Circumcizia si curatirea - Luca 2:21-38

          "Nascut din femeie, nascut sub lege" (Gal. 4:4); a trebuit sa se implineasca cu privire la Pruncul Isus tot ceea ce era scris. Prin urmare in a opta zi a fost circumcis, prin semnul de punere deoparte din poporul lui Dumnezeu pentru pamant. Apoi in a patruzecea zi de la nasterea Sa, parintii L-au adus la Ierusalim cu dublul scop, de a-L prezenta inaintea Domnului si de a aduce jertfa ceruta in Levitic 12.
          Era nevoie de o jertfa pentru "a rascumpara" Pruncul? Fara indoiala de niciuna, dar perechea de turturele care a fost adusa potrivit cu Levitic 12:8 era pentru mama si nicidecum pentru Copil! Ea avea nevoie sa fie curatita printr-o jertfa, dar El era desavarsit de la nasterea Sa! Normal, Maria ar fi trebuit sa aduca un miel si nu o pereche de turturele, si fara indoiala, stiind ce Copil glorios a adus in lume, ar fi dorit mult, dar Iosif si Maria erau prea saraci! Cuvantul a prevazut dinainte: "Si daca nu-i va da mana sa aduca un miel, sa aduca doua turturele sau doi pui de porumbel, unul ca ardere de tot si altul ca jertfa pentru pacat; si preotul sa faca ispasire pentru ea; si va fi curata".
          Maria stia, si Iosif de asemenea, ca Pruncul pe care ei Il infatisau inaintea Domnului in acea zi era Fiul Celui Preainalt, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Ei s-ar fi putut astepta deci ca cel putin cateva persoane, preotii, batranii, guvernatorul sa-L recunoasca pe Copil; dar toti au aratat cea mai mare indiferenta. Totusi Dumnezeu a vrut ca in aceasta zi de infatisare la templu - discret, dar categoric - gloria Fiului Sau sa fie pusa in evidenta.
          Instiintat de Duhul Sfant, batranul Simeon stia "ca nu va vedea moartea inainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului". Prin Duhul el vine la templu in momentul cand parintii L-au adus pe Copilasul Isus pentru a face pentru El dupa obiceiul legii. Scena miscatoare: acest batran ia in bratele sale Copilasul si binecuvinteaza pe Dumnezeu: "Au vazut ochii mei mantuirea Ta!". Pastorilor le-a fost spus: "Astazi vi S-a nascut un Mantuitor"; si Ana vorbea despre El "tuturor acelora care asteptau rascumpararea ".
          "Si tatal Sau si mama Sa se minunau (mirau) de ceea ce se vorbea despre El. Si Simeon i-a binecuvantat". S-ar fi parut firesc de a binecuvanta astfel Copilasul aflat in bratele sale. Dar binecuvantarea acestui batran s-a indreptat doar spre parinti si nu asupra Copilasului. Caci "fara indoiala, cel mic este binecuvantat de cel care este mai mare", si in niciun fel, chiar un batran nu putea sa binecuvanteze pe Hristosul Domnului. Simeon insusi avea nevoie de binecuvantarea Sa. Nu a aflat-o el, deoarece a putut spune: "Acum, lasa pe robul Tau sa plece, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace"?
          In acelasi timp vine Ana care "lauda pe Domnul si vorbea despre El". In pofida varstei, a singuratatii si a imprejurarilor sale triste, ea nu se plange: "Ea vorbea despre El". "Domnul" pe care ea Il lauda era Dumnezeul cerului; Acela despre care vorbea - potrivit textului, Aceeasi Persoana - nu era Copilasul pe care batranul Simeon Il tinea in bratele sale? Din nou, discret, in simplitate, dar cat de minunat, straluceste gloria Sa.


2.5   Magii - Matei 2:1-12

          Ultimii vizitatori despre care Cuvantul ne vorbeste la Betleem, nu este deloc sigur daca magii erau imparati, nici daca ei ar fi fost trei! Ceva timp s-a scurs de la nasterea lui Isus, deoarece Maria se afla impreuna cu El intr-o casa (Mat. 2:11), si ca Irod, fiind informat foarte exact de timpul cand a aparut steaua, a decis sa omoare copiii pana la varsta de doi ani. Veniti de departe, acesti magi si-au adus darurile lor. "Si, intrand in casa, au vazut Copilasul cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, I s-au inchinat". In niciun fel inchinarea lor nu s-a indreptat spre mama, ci doar spre Copilas; Lui I-au adus comorile pregatite. Frumoasa imagine de inchinare pe care noi putem sa-I aducem lui Dumnezeu, daca in inimile noastre a fost pregatita mai dinainte lauda care trebuie sa I-o aducem: aur care, ca si la cortul intalnirii, vorbeste de Acela care a venit din cer, de Acela care este divin; tamaie, mireasma de bun miros care s-a inaltat spre Dumnezeu in toata viata Sa, din moartea Sa, din ascultarea Sa, din supunerea Sa; smirna care aminteste de suferintele Sale. Astazi ca si atunci, este important sa nu ne "infatisam cu mainile goale inainte Lui".


2.6   Fuga in Egipt

          Pentru salvarea vietii Sale a fost necesar ca Pruncul sa fie dus in Egipt? Toate relatarile din evanghelii ne dovedesc ca nu este asa, caci nimeni nu putea sa puna mana pe El inainte ca sa vina ceasul Sau; nimeni nu putea sa-L omoare daca nu Se dadea El Insusi. Dar, mai degraba decat sa atraga atentia, mai degraba decat sa primeasca, ca acela care va veni mai tarziu, "rana de sabie si a ramas in viata" (Apoc. 13:14), "a fost astfel, printre alte umilinte, ascultand chiar pana a fugi in Egipt, ca pentru a-Si salva viata Sa de mania regelui...Dispretuit sub diferite forme, Si-a ascuns maretia Sa" (J. G. Bellett).
          Pe de alta parte, este clar ca providenta divina, Dumnezeu Insusi, veghea asupra Copilasului care, pentru ca Scriptura sa se implineasca, a fost "chemat din Egipt", in asocierea Sa ca Mesia cu poporul Sau scos de acolo.
          Copiii masacrati la Betleem de invidia si mania lui Irod, au fost acei miei despre care El putea sa spuna mai tarziu: "Fiul Omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut" (Mat. 18:11). Tristete si durere pe pamant - consecintele pacatului si a urii adusa de vrajmas - bucurie in cer, unde multimea nenumarata de copilasi va canta laudele Sale.

                         Cerul a vizitat pamantul,
                         Emanuel a venit pana la noi,
                         Dumnezeu S-a facut om: o sfanta taina!
                         Ca poporul Sau sa-L adore in genunchi.


                 

                       



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze