Dumnezeu cunoscut ca Tata
- II -
Jacques-Andre Monard
7 Toti sunteti fii ai lui Dumnezeu - Galateni 3:21 la 4:11
La putin timp dupa ce au primit Evanghelia prin slujba lui Pavel, credinciosii din Galatia au fost supusi la influentele rele ale invatatorilor iudaizanti. Acestia voiau sa-i supuna pe crestini la poruncile legii, mergand pana acolo sa le ceara sa se circumcida acelora care nu erau de origine iudaica. Uimit cu privire la acest subiect, apostolul le demonstreaza galatenilor incompatibilitatea legii cu harul - prima fiind caracterizata prin "robie" si a doua prin "libertate" (5:1-4).
El le arata ca "legea a fost indrumatorul nostru spre Hristos" (3:24). Cei care-L cunosc pe adevaratul Dumnezeu si fiind in situatia unui "mostenitor... copil" sub autoritatea unui tutore, "nu se deosebeste cu nimic de rob" (4:1-3). Dar aceasta situatie este depasita. "Insa, dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumator; pentru ca toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos" (3:25-26).
Apostolul vorbeste apoi despre infiere, adica darul pozitiei de fiu. "Dar cand a venit implinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, venit din femeie, venit sub lege, ca sa-i rascumpere pe cei de sub lege, ca sa primim infierea" (4:4-5). Aceasta infiere era in planurile eterne ale lui Dumnezeu. Intr-adevar, citim in alta parte ca Dumnezeu "ne-a randuit dinainte (predestinat) pentru infiere, pentru Sine" (Efes. 1:5). Acest privilegiu este infatisat aici ca implinirea promisiunii facute lui Avraam (Gal. 3:8,17,18,29).
De infiere este legata locuirea Duhului Sfant in cel credincios: "Dar, pentru ca sunteti fii, Dumnezeu a trimis de la Sine in inimile noastre pe Duhul Fiului Sau, care striga: Ava, Tata!" (4:6). Duhul care locuieste in noi lucreaza in inimile noastre certitudinea acestei relatii filiale.
Aceasta pozitie de fiu este in contrast cu pozitia de rob - "astfel, nu mai esti rob, ci fiu..." (4:7). Si ea este legata de dreptul de mostenire: "iar daca esti fiu, esti si mostenitor prin Dumnezeu". Dumnezeu are planuri glorioase: are in vedere o mostenire, si cei pe care i-a facut fii sunt mostenitori.
8 Mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna-mostenitori cu Hristos - Romani 8:12-30
Epistola catre Romani se presupune ca a fost scrisa la putin timp dupa epistola catre Galateni. Ea reia tema generala, dar este o expunere calma si completa a subiectului, si nu avertismentul unui apostol ingrijorat.
Binecuvantarea deplina a crestinismului este desfasurata in capitolul 8, care incepe prin a reaminti pozitia credinciosilor. Ei sunt "in Hristos Isus" si nu mai poate fi pentru ei "nicio condamnare" (v.1). Duhul care locuieste in ei este marea lor resursa. Daca ei merg "potrivit Duhului" - adica pe calea pe care Duhul le-a trasat-o si prin puterea acestui Duh - ei pot practica binele. Si astfel "cerinta dreapta a legii" este implinita in ei (v. 4). Umblarea lor arata ca sunt fii ai lui Dumnezeu: "Pentru ca toti cei care sunt condusi de Duhul lui Dumnezeu, acestia sunt fii ai lui Dumnezeu" (v. 14).
Ei nu au primit "un duh de robie, din nou spre frica", ci au primit "un duh de infiere" (v. 15). Acesta este Duhul Sfant, prezentat aici ca Cel care, in noi "marturiseste cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu" (v. 16).
Apostolul vorbeste apoi despre mostenirea pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru Fiul Sau si pentru cei care sunt uniti cu El: "Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori:mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna-mostenitori cu Hristos" (v. 17). Dumnezeu are planuri glorioase cu privire la Fiul Sau. Dupa ce L-a inviat, "L-a asezat la dreapra Sa, in cele ceresti... si a pus toate sub picioarele Lui" (Efes. 1:20-22). "Dar acum, inca nu vedem ca toate ii sunt supuse", dar Il vom vedea in cer, "incununat cu glorie si onoare". Or, in stapanirea universala efectiva care va fi in curand a Sa, El nu va fi singur. "Pentru ca I se cuvenea" lui Dumnezeu sa asocieze oameni la gloria Fiului Sau - aducand "pe multi fii la glorie" (Evrei 2:8-11).
In Romani 8, apostolul adauga: "Daca, in adevar, suferim impreuna cu El, ca sa fim si glorificati impreuna cu El" (v. 17). Hristos a fost dispretuit, lepadat, rastignit. Ai Sai nu trebuie sa se astepte sa fie tratati bine de lume. Daca sunt credinciosi ei vor suferi. Dar credinta le este sustinuta de certitudinea ca vor avea parte de mostenirea pe care o vor primi din mana Tatalui lor.
Astfel, exista "suferintele din timpul de acum", dar ele "nu sunt vrednice sa fie comparate cu gloria viitoare, care va fi descoperita fata de noi" (v. 18). Creatia insasi este sub consecinta pacatului, ea "suspina impreuna si este impreuna in dureri de nastere pana acum", dar va fi "eliberata de robia stricaciunii". Ea "asteapta cu dorinta vie descoperirea fiilor lui Dumnezeu" (v. 19), si se bucura in curand de "libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu" (v. 21). Gloria viitoare a lui Hristos va indeparta toate suferintele care au patruns in lume prin pacat, si copiii lui Dumnezeu - sau fiii lui Dumnezeu - vor avea parte de aceasta glorie.
Pasajul se incheie prin minunatul tablou al planurilor lui Dumnezeu din eternitatea trecuta pana in eternitatea viitoare: "Pentru ca, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a si randuit dinainte (predestinat), pe acestia i-a si chemat; si pe cei care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptatit; iar pe cei care i-a indreptatit, pe acestia i-a si glorificat" (v. 29-30). Acest tablou nu mentioneaza pe toti oamenii, ci pe cei care Dumnezeu i-a ales sa fie "fratii" lui Hristos glorificat. Ei au fost cunoscuti dinainte, randuiti dinainte (predestinati), chemati, indreptatiti si glorificati. Diferenta dintre viitor si trecut se sterge, deoarece, atunci cand este vorba de planurile imuabile (de neschimbat) ale lui Dumnezeu, viitorul este la fel de sigur ca si trecutul.
Acela pe care Scriptura Il numeste "Unicul Fiul al lui Dumnezeu" are locul Sau deosebit. El are frati, dar El este "intaiul-nascut intre mai multi frati". In Evrei 2:10, El este "Capetenia mantuirii lor".
9 Nascuti din Dumnezeu - infiati
In familia umana, pozitia de fiu se primeste prin nastere sau prin infiere. In ce priveste relatia noastra cu Dumnezeu, ambele sunt adevarate.
Pe de-o parte, cei care au crezut sunt "nascuti din Dumnezeu" (1 Ioan 5:1). Pentru a realiza lucrarea Sa in ei, El a folosit Cuvantul si Duhul Sau. Astfel, crediciosii sunt "nascuti din Duh" (Ioan 3:6,8), si ei au fost "nascuti prin Cuvantul adevarului" (Iacov 1:18).
Pe de alta parte, atunci cand ei erau inca departe de Dumnezeu, in starea de robie, le-a fost data pozitia de fii. Ei au fost "infiati" (Efes. 1:5). Au primit "infierea" (Gal. 4:5; Rom. 8:15). In aceste trei pasaje, infierea este darul pozitiei de fiu. In Romani 8:23, cuvantul infiere se refera la "rascumpararea trupului nostru", si in Romani 9:4, la pozitia deosebita a lui Israel ca popor ales al lui Dumnezeu.
10 Imitatori ai lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti
Am ajuns acum la consecinte practice. Apostolul Pavel le mentioneaza in special in epistola catre Efeseni.
In harul Sau fara margini, Dumnezeu ne-a unit cu Hristos. El a facut din noi copii ai Sai. El ne vede in Hristos. Ii suntem placuti asa cum este Hristos Insusi. El ne iubeste mai mult decat un tata omenesc - sau o mama - ar putea sa-si iubeasca copiii sai. Aceasta nu trezeste un raspuns in inimile noastre?
"Fiti deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niste copii preaiubiti, si umblati in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi" (Efes. 5:1-2). Hristos este modelul pe care trebuie sa-L imitam, dar gandul este precedat de indemnul de a fi imitatori ai lui Dumnezeu.
Versetele urmatoare scoate in evidenta diferenta care trebuie sa fie, si care trebuie sa se vada, intre oamenii lumii si copiii lui Dumnezeu - intre "fiii neascultarii" (v. 6) si "fiii ascultarii" (1 Pet. 1:14). Pavel compara conditia noastra de altadata si situatia noastra actuala, si trage concluzia necesara; "Pentru ca odinioara erati intuneric, dar acum, lumina in Domnul; umblati ca niste copii ai luminii" (v. 8).
Intr-o alta epistola, apostolul da un indemn asemanator: "Ca sa fiti fara cusur si curati, copii ai lui Dumnezeu fara vina in mijlocul unei generatii strambe si pervertite, in care straluciti ca niste luminatori in lume" (Filip. 2:15).
11 Semnele distinctive ale copiilor lui Dumnezeu
In limbajul sau hotarat si prin declaratiile sale abstracte, prima epistola a lui Ioan aseaza de asemenea inaintea noastra consecintele practice care decurg din privilegiul nostru de a fi copii ai lui Dumnezeu.
Fundamentul la toate, ca si in evanghelie, este ca cei care L-au primit pe Isus sunt copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12). "Oricine crede ca Isus este Hristosul este nascut din Dumnezeu" (1 Ioan 5:1). Dar, care sunt caracterele lui Dumnezeu?
Dumnezeu este drept. Dupa ce putem recunoaste ca cineva este nascut din El? Din faptul ca el practica dreptatea. "Daca stiti ca El este drept, sa cunoasteti ca oricine practica dreptatea este nascut din el" (2:29). "In aceasta sunt aratati copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu practica dreptatea nu este din Dumnezeu, nici cine nu-l iubeste pe fratele sau" (3:10).
Dumnezeu este dragoste. Cum ar putea cel care nu-l iubeste pe fratele sau sa pretinda ca este un copil al lui Dumnezeu? "Si oricine Il iubeste pe Cel care a nascut il iubeste si pe cel nascut din El" (5:1). "Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii, pentru ca dragostea este din Dumnezeu. Si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si Il cunoaste pe Dumnezeu" (4:7). Si dragostea pentru copiii lui Dumnezeu, ca si dragostea pentru Dumnezeu, este strans legata de ascultarea fata de Dumnezeu. "Prin aceasta cunoastem ca-i iubim pe copiii lui Dumnezeu, cand Il iubim pe Dumnezeu si tinem poruncile Lui" (5:2).
Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa cunoastem mai bine imensitatea mantuirii pe care El ne-a dat-o - si in special ceea ce rezulta din unirea noastra cu Hristos, Fiul Sau Preaiubit!
----------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu