temelia si adevarul

                                                          Prezenta Domnului


          Henri Rossier



       1    Emaus - Luca 24:13-53

       1.1   Domnul vine in mijlocul a lor Sai

          Pana la momentul mortii si invierii Domnului Isus, ucenicilor le lipsea ceva. Cu siguranta, ei au putut sa-L urmeze, sa stea in jurul Lui, sa-I vorbeasca, sa-L asculte, sa se odihneasca langa El - dar pe langa toate aceste binecuvantari mai era o experienta de care ei nu se bucurase inca. Niciodata Domnul nu a putut cu adevarat sa umble cu ei. De acum inainte totul se schimba! Ucenicii sunt adunati impreuna, ei discuta despre toate lucrurile care s-au intamplat si Domnul vine in mijlocul lor. Ceea ce semnifica ca El a gasit, in virtutea lucrarii Sale implinite la cruce, oameni care ii sunt placuti in mod desavarsit. Putem totdeauna sa ne asociem umblarii Sale, asa cum ucenicii L-au urmat pe Domnul de la inceputul lucrarii Sale. Dar acum El vine, El, si Se asociaza cu noi in umblarea noastra aici pe pamant.

          In pasajul din Luca, cei doi ucenici despre care este vorba erau de o ignoranta totala. In ciuda a ceea ce ei Ii spun Acestui strain care li s-a alaturat, ei sunt cei carora El ar putea sa le spuna: Voi locuiti in Ierusalim si nu stiti ce s-a intamplat in el? De fapt Unul singur stia cu adevarat ce se intamplase in Ierusalim. Era Fiul lui Dumnezeu. Ah! El stia ce se intamplase in Ierusalim atunci cand Dumnezeu Si-a intors fata de la Preiubitul Sau. Dar Domnul Isus cunostea intrega ignoranta a ucenicilor Sai. Acest pasaj din Luca contine doua fapte foarte pretioase pentru noi. Primul este acesta: in mijlocul intregii noastre ignorante, in ciuda slabiciunii noastre mari, cineva ne-a gasit si vrea sa se asocieze cu noi in timpul umblarii noastre in aceasta lume. Oricat de nenorociti am fi - nu vorbesc aici de un drum al neascultarii - avem pe cineva care vine si se aseaza alaturi de noi, care umbla impreuna cu noi, care ne inconjoara cu simpatia si grija Sa. Da, cineva care ne incurajeaza pe acest drum care conduce la glorie, in care vrea, El, sa ne duca inaintea Tatalui.

       1.2   Prezenta Sa invizibila

          Al doilea fapt pe care vreau sa-l remarcati din acest pasaj din Luca este urmatorul: Domnul vine si Se aseza la masa impreuna cu ucenicii Sai, le deschide ochii pentru ca ei sa poata recunoaste lucrarea implinita la cruce, apoi... dispare dinaintea privirii lor. Notati bine ca nu este spus ca a plecat,  El este totdeauna in mijlocul a lor Sai, dar invizibil. El era acolo si ucenicii puteau sa realizeze ca Domnul nu parasise acel loc. Si aceasta era o binecuvantare mult mai mare de a-L avea pe Domnul invizibil. Ei bine, scumpi prieteni, aceasta este de asemenea ceea ce noi putem realiza potrivit cu promisiunea Sa: "Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor". El este acolo in mijlocul nostru. Realizam noi aceasta in fiecare prima zi a saptamanii, la aceasta masa unde venim sa ne amintim de moartea si de invierea Domnului nostru? Realizam noi ca venim sa-L intalnim pe Mantuitorul nostru Preaiubit? Sau venim cu o anumita indiferenta fata de persoana Sa? Venim noi ca atunci cand era in aceasta lume, predicand in mijlocul ucenicilor Sai? Aceasta prezenta invizibila a Domnului Isus este ea pentru noi o prezenta reala? El este acum impreuna cu noi, centrul strangerii lalolalta. El intoneaza lauda. Putem spune fiecare din noi insine: L-am vazut pe Domnul, cu ochii credintei, cu ochii sufletului, cu adevarat? Aceasta prezenta invizibila in mijlocul a lor Sai are o valoare infinit mai mare decat atunci cand El era in mijlocul oamenilor, inaintea jertfei Sale, inaintea lucrarii implinite la cruce.

          Se aude spunandu-se adesea: daca L-am vedea iarasi in mijlocul nostru! Dar Il avem, scumpi prieteni; El este acolo, intr-o imprejurare atat de solemna, si intima, chiar in momentul cand suntem adunati pentru aceasta masa unde celebram moartea si apropiata Sa venire. Ne-a dat Duhul Sau prin care realizam prezenta Sa, si datorita acestui fapt, putem sa ne inaltam glasurile inaintea lui Dumnezeu Tatal pentru a-L lauda. Laudele noastre sunt laudele Sale, acelea pe care Domnul Isus Insusi le intoneaza. Facem abstractie de toata slabiciunea noastra pentru a realiza aceasta? El Insusi a zis: "Te voi lauda in mijlocul adunarii" (Ps. 22:22). Preaiubitilor, fie ca aceasta sa fie dorinta inimii noastre de a realiza ceva din aceste binecuvantari. Sa nu asteptam momentul cand laudele noastre vor fi exprimate in glorie de o maniera desavarsita. Il vom vedea atunci asa cum El este - dar Il avem inca de acum asa cum Il vom avea in eternitate. Putem sa ne bucuram de prezenta Sa, de persoana Sa, asa cum o vom face in eternitate.

       2    Pace voua - Ioan 20:11-23

          In Ioan 20 avem pe cineva care a descoperit ce inseamna aceasta binecuvantare. A fost suficient un singur cuvant rostit de Domnul: "Maria!" pentru a face ca acest suflet sa inteleaga de o maniera deplina ce inseamna sa fie cu ea, totdeauna cu ea, fara a-L pierde vreodata, deplin de sigura ca Isus va fi pentru eternitate cu ea.

          Inca o remarca, scumpi prieteni. Vedeti ca, atunci cand Domnul se infatiseaza in mijlocul ucenicilor, le spune ceva, si repeta, pentru ca era important. El le zice: "Pace voua". Acest singur cuvant imi arata masura deplina a binecuvantarilor pe care Domnul mi le-a dat. Pace voua. Nu mai este nicio despartire intre Dumnezeu si noi, nicio piedica pentru a ne bucura de o pace desavarsita. Ce este intre mine si Dumnezeu? Este pace. Toate intrebarile si-au gasit raspunsul pentru eternitate la cruce. Altadata era vrajmasie intre noi si Dumnezeu, acum este pace. Fie ca Dumnezeu sa ne dea, scumpi prieteni, atunci cand suntem adunati in jurul Preaiubitului nostru Domn si Mantuitor, sa strangem toate aceste binecuvantari infinite, eterne, pe care le avem inca de acum. Nu vom avea altele in pozitia noastra cereasca, desi atunci ne vom bucura de o alta maniera, este adevarat, dar ele sunt partea noastra inca de acum.