Translate

joi, 19 mai 2016




                              CARUL CEL NOU AL LUI DAVID



          W. T. Wolston

     
          "Si David s-a suit, si tot Israelul, la Baala, la Chiriat Iearim, care este in Iuda, ca sa suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului care sade intre heruvimi... Si au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou".   1 Cronici 13:6,7


          Ca toti cei care le place sa faca lucrurile corect, v-ati putea gandi ca imparatul David - capetenia - ar fi cerut lui Dumnezeu sa-i dea instructiuni pentru a transporta propriul Sau chivot? David ar fi putut sa vada in Scripturi pentru a gasi modul corect de a proceda. Dar el n-a facut-o. A gandit, ca multe persoane de astazi, ca un car nou era un lucru foarte bun pentru a transporta acest chivot: asa cum el a revenit in tara lui Israel ar trebui la fel sa fie dus la Ierusalim (vezi 1 Sam. 6:7). Ca ideea venea de la filisteni - vrajmasii lui Dumnezeu - avea putina importanta pentru el.
          Ce reprezinta carul cel nou? Este tot ceea ce nu este conform cu ce zice Scriptura referitor la modul de a proceda printre crestini. Astazi, in crestinatate, putem vedea sute de care noi. Ce de forme si marimi diferite, ce caracteristici si culori variate prezinta aceste care noi!
          Chivotul era in relatie cu inchinarea adusa lui Dumnezeu - era elementul central din cortul intalnirii. El vorbea de Hristos, de Persoana Sa. Capacul ispasirii - care acoperea chivotul - vorbea o data de Hristos si despre lucrarea Sa. In interiorul chivotului, era urciorul de aur care continea mana: Hristos ca hrana pentru cel credincios pe pamant; era toiagul lui Aaron care inmugurise: Hristos inviat si devenit Mare Preot in favoarea alor Sai; in cele din urma mai erau tablele de piatra: Legea care era ascunsa in Hristos care a implinit in mod desavarsit voia lui Dumnezeu. Israel avea de purtat acest chivot si continutul sau in calatoria prin pustiu. Si el trebuia sa fie purtat pe umeri (vezi Exod 25).
          Ca si crestini, si noi de asemenea, in imagine, trebuie sa purtam chivotul. In mijlocul poporului Israel care calatorea prin pustiu, erau preoti, leviti si oameni pentru lupta. Astazi, fiecare crestin este un preot in inchinare, un levit pentru slujba si lucrarea de fiecare zi, si un luptator impotriva Vrajmasului.


          "Si au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou... Si Uza si Ahio conduceau carul... Uza a intins mana ca sa apuce chivotul, pentru ca boii se poticnisera. Si mania Domnului s-a aprins impotriva lui Uza si l-a lovit".    1 Cronici 13:7,9,10


          Lucrarea speciala a levitilor era sa poarte chivotul (Numeri 4:15). David a aflat aceasta mai tarziu, dar in acel moment nu stia. Dumnezeu a specificat aceasta cu siguranta in Cuvantul Sau pentru invatatura noastra: chiar o persoana sincera si cu inima deschisa, avand interesele lui Dumnezeu in inima, poate merge pe cai gresite in timp ce cauta sa-I slujeasca lui Dumnezeu, daca nu se supune in totul la Cuvantul Domnului.
          "Uza si Ahio conduceau carul". Dar in curand boii s-au poticnit, ceea ce evident se putea intampla. Uza gandea ca putea si trebuie ca el insusi sa aiba grija de chivotul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu poate sa aiba grija de propriul Sau chivot, si atunci cand Uza tentat sa il sprijine, mana Domnului s-a aratat imediat. Puteti fi siguri ca orice, raportat la Biseria lui Hristos sau la Evanghelia Sa, apare ca un "car nou", nu este potrivit lui Dumnezeu, si acestea vor avea consecinte. Ce intelegem printr-un "car nou"? Este tot ceea ce, in inchinare si in slujire, nu este in totul conform cu modelul Scripturii, ci este mai degraba dupa un anumit model omenesc, si nu poate deci sa fie aprobat de Dumnezeu. Acesta nu trebuie sa aiba nicio autoritate asupra constiintei unui copil ascultator al lui Dumnezeu; acesta nu trebuie sa se acomodeze, ci dimpotriva sa-l respinga.
          Moartea lui Uza actioneaza asupra lui David, aratandu-i greseala sa. Mai intai Il judeca pe Dumnezeu - mai tarziu, se judeca pe sine insusi. "Si chivotul lui Dumnezeu a ramas trei luni cu familia lui Obed-Edom, in casa lui. Si Domnul a binecuvantat casa lui Obed-Edom si tot ce era al lui" (v. 14). Aceste trei luni au fost deci o bogata binecuvantare pentru casa lui Obed-Edom, si in acest timp David cerceteaza si urmeaza invataturile lui Dumnezeu, ceea ce ii va aduce de asemenea o mare binecuvantare, asa cum vom vedea mai departe.


          "Si David si-a facut case in cetatea lui David si a pregatit un loc pentru chivotul lui Dumnezeu si a intins un cort pentru el. Si David a zis: Nimeni sa nu poarte chivotul lui Dumnezeu, decat levitii, pentru ca pe ei i-a ales Domnul sa poarte chivotul lui Dumnezeu si sa-I slujeasca pentru totdeauna".  1 Cronici 15:1,2


          Vedem aici dovada ca David a cercetat Scriptura. Spune aceasta ca si cum ar fi facut o mare descoperire, si asa era. Intr-adevar, cu patrusute de ani mai inainte, aceasta porunca a fost scrisa foarte clar (Deut. 10:8). Cu siguranta, Duhul lui Dumnezeu i-a atras atentia lui David asupra acestui pasaj, si asupra altora referitor la acest subiect, si se pregateste indata sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu. El a realizat nebunia sa in a vrea sa-i imite pe filisteni!
          Cati crestini astazi nu cauta sa-L adore pe Dumnezeu sau sa lucreze pentru El dupa propriile lor ganduri?  Ei lasa ca viata lor religioasa sa fie modelata prin ceea ce au invatat in copilarie, sau prin ceea ce vad in jurul lor, fara sa ceceteze cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu pentru a vedea daca Dumnezeu a dat sau nu invataturi clare asupra acestor aspecte. Cu totii avem de invatat aceasta lectie a lui David. El a fost luminat asupra modului de a transporta chivotul si a actionat potrivit cu aceasta lumina. Daca Dumnezeu imi da lumina asupra unui aspect, Se asteapta ca eu sa tin cont de aceasta. Altfel, nu pot sa-L onorez, si nici sa-i ajut pe fratii mei.
          In lume, oamenilor le place sa aiba o religie care li se potriveste, si marele efort al crestinatatii de astazi este sa faca lucrurile lui Dumnezeu accesibile si placute omului natural. Dumnezeu nu ne cheama la aceasta. Daca El ne-a dat lumina de sus, sa avem grija sa n-o acoperim. In plus, aceasta lumina este data pentru a ajuta pe altii. Nu ne dam seama de influenta pe care umblarea noastra si modul nostru de a actiona o pot avea asupra altor credinciosi. Trebuie sa ne amintim ca nimeni nu traieste pentru sine.


          "Suiti chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i l-am pregatit. Pentru ca, deoarece nu ati facut aceasta de la inceput, de aceea a facut Domnul Dumnezeul nostru o spartura printre noi, pentru ca nu L-am cautat dupa randuiala".   1 Cronici 15:12,13


          Aceste versete intaresc pentru noi astazi un mare si profund principiu. Dumnezeu are o "randuiala" referitor la tot ceea ce priveste Biserica Sa pe pamant, si daca noi nu respectam aceasta randuiala divina, este adevarat ca o catastrofa se va produce. Noul Testament contine ceea ce David numea randuiala, adica invataturi foarte clare pentru Adunarea lui Dumnezeu. Domnul nostru a stabilit ceea ce trebuie sa fie centru de strangere pentru Biserica atunci cand a spus: "Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor" (Matei 18:20). Duhul Sfant ii aduna pe ai Sai; Numele Sau, si doar Numele Sau, este centrul. Prezenta Sa este promisa pentru toti cei care se aduna astfel, chiar daca trebuie sa fie doi sau trei. In aceasta privinta, numerosi credinciosi s-au indepartat de "randuiala" si se aduna in jurul anumitor doctrine particulare, sau organizatii eclesiastice, luand forma si modul lor de inchinare. Sa ne punem intrebarea; este cu adevarat dupa "randuiala" Cuvantului lui Dumnezeu modul cum suntem adunati?
          Nu se gaseste nicaieri in Noul Testament modelul prin care numeroase biserici sunt alcatuite. Ideea unei adunari prin care este desemnat doar un singur slujitor - oricat de dotat ar fi el - este in intregime straina Cuvantului lui Dumnezeu. Atunci cand a fost alcatuita Adunarea, Hristos, Capul Trupului, a dat daruri potrivite, raspunzand nevoilor Adunarii. Dar nu gasim in Scriptura un singur caz cand cineva a fost randuit peste o biserica.
          Sa fim siguri ca ideea "carului nou" al imparatului David, inspirata de filisteni, isi are in totul echivalentul sau in crestinatatea de astazi. Cine poate tagadui? Daca am vedea ca aceasta se gaseste in Cuvantul lui Dumnezeu, ar fi usor de recunoscut, dar nu se gaseste!


          "Preotii sunau din trambite inaintea chivotului lui Dumnezeu. Si Obed-Edom si Iehia erau usieri pentru chivot. Si David si batranii lui Israel... au mers ca sa suie chivotul legamantului Domnului din casa lui Obed-Edom, cu bucurie".   1 Cronici 15:24,25


          Vom vedea acum care au fost, pentru David, consecintele fericite ale alegerii a ceea ce era potrivit pentru a transporta chivotul. Pentru a cunoaste care era aceasta ordine randuita de Dumnezeu, cititi Exod 25:13-15. Chivotul nu trebuia sa fie purtat decat cu drugii sai, pe umeri (Num. 7:9). Dumnezeu a poruncit foarte clar. Dar David nu a acordat atentie. Atunci cand carul cel nou al lui David a fost folosit, nu vedem decat rau, moarte, respingere si dezamagire; bucuria si adorarea erau absente. Toate acestea se schimba atunci cand ordinea potrivita este acum respectata: levitii " ridicandu-si glasul cu bucurie" (v. 16).
          Doar preotii puteau suna din trambite. Era nevoie de un preot pentru a da semnalul de strangere (Numeri 10). Dar usierii ce faceau? Ei aveau cea mai mare grija de chivot.
          Astazi, este foarte importand de a avea duhul de usieri in ceea ce priveste ordinea in adunare pentru inchinare si pentru participare la Cina, pentru marturia evangheliei si pentru slujba Cuvantului lui Dumnezeu. Trebuie sa fim foarte atenti fata de tot ceea ce Il priveste pe Hristos si interesele Sale.
          Iata rezultatul care a decurs din ascultare: "Dumnezeu i-a ajutat pe leviti sa poarte chivotul legamantului Domnului" (v. 26). Remarcam atentia pe care Dumnezeu o poarta fata de leviti atunci cand lucrurile sunt facute dupa gandul Sau. Ei sunt "ajutati" de Dumnezeu, apoi vedem in jerfele aduse adorarea care  se inalta spre El. Daca voi si eu ne straduim sa ascultam cu adevarat de Cuvantul Domnului, oricat ne-ar costa, Dumnezeu ne va ajuta de asemenea si pe noi. Va fi bucurie in sufletele noastre, adorare, si o slujire plina de roade pentru El.


          "Cand a venit chivotul legamantului Domnului in cetatea lui David, Mical, fiica lui Saul, s-a uitat pe fereastra si a vazut pe imparatul David sarind si jucand; si l-a dispretuit in inima ei"                    1 Cronici 15:29


          David este dispretuit de Mical. Aceasta poate sa ni se intample de asemena si noua. Sa nu-i dam atentie; este cu mult mai bine sa fim ascultatori ca David, decat dispretuitori ca Mical. Dumnezeu mi-a dat, si voua de asemenea, o ocazie de a fi credinciosi adevarului Sau in timpul absentei Domnului Isus Hristos. Stim ca Duhul Sfant este totdeauna in Adunare pe pamant, si ca multi, prin harul lui Dumnezeu, au inteles adevarul cu privire la Adunarea Sa, si ceea ce inseamna a fi adunati in Numele Domnului Isus Hristos. Dar, daca cunoastem acest adevar, sa fim credinciosi la ceea ce ne invata el, si sa umblam in liberatatea pe care el ne-o da.
          Unii voiau sa se indeparteze de Pavel si sa se intoarca de la chemarea cereasca pe care el o prezenta. Si pe noi ne paste acelasi pericol. Ori, este un mare privilegiu si o favoare din partea lui Dumnezeu, daca El ne-a luminat si ne-a facut sa umblam potrivit cu lumina adevarurilor regasite. Le avem prin harul lui Dumnezeu. Trebuie ca acestea sa ne faca sa ne mandrim? Fie ca Dumnezeu sa ne pazeasca! Acesta este harul care ne-a chemat pe cand eram pacatosi, si daca Dumnezeu ne-a dat lumina si adevarul cu privire la  Adunare, despre ceea ce vrea sa zica a fi adunati in Numele Domnului, si despre ceea ce este cu adevarat exercitarea darurilor pe care El le-a dat Adunarii Sale, toate acestea sunt o imensa favoare.
          Dumnezeu ne da ajutorul harului Sau pentru a fi drepti in raport cu ceea ce Domnul ne-a invatat. El a spus: "Pentru ca oricui are i se va da; si oricui nu are, i se va lua si ceea ce i se pare ca are" (Luca 8:18). Daca nu pretuim adevarul pe care Dumnezeu ni l-a dat, viziunea noastra se intuneca putin cate putin, si putem sa devenim cei mai hotarati impotrivitori ai adevarului atat de apreciat mai inainte. Acesta ni se va "lua"- este un lucru groaznic! Dar daca, dimpotriva, il apreciem si il punem in practica, Dumnezeu ne va face sa-l intelegem din ce in ce mai mult si vom inainta in viata care-L onoreaza. Sa-I cerem sa ne ajute ca sa-I fim credinciosi, pentru gloria Numelui Sau!

                               -------------------------------------
         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze