Translate

sâmbătă, 7 mai 2016




                                                    CINCI SATE (sau cetati)

                         BETLEEM - NAZARET - CAPERNAUM - BETANIA - EMAUS

                                                                        - III -


          Georges Andre


     4     CAPERNAUM

     "Iata Robul Meu" (Matei 12:18)

     "Parasind Nazaretul, a venit si a locuit in Capernaum, care este langa mare". Matei 4:13 precizeaza astfel intrarea Domnului Isus in viata publica. El a plecat departe de satul in care a petrecut atatia ani, pentru a veni in acest oras activ si comercial, pe tarmul lacului Ghenezaret unde avea sa implineasca multe minuni si sa dea cea mai mare parte din invataturile Sale. "Era de aproape treizeci de ani cand a inceput sa predice", ne spune Luca 3:23.
     Era un mare privilegiu pentru acesta cetate de a-L vedea pe Fiul lui Dumnezeu locuind pentru un timp acolo: "Poporul care statea in intuneric a vazut o lumina mare si celor care stateau in tinutul si in umbra mortii le-a rasarit lumina" (Matei 4:16).
     Dar ce responsabilitate de asemenea, "Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult" (Luca 12:48). Capernaum nu L-a primit pe Mesia. El a fost, ca si in alte parti, respins si dispretuit. "Atunci a inceput sa mustre cetatile in care avusesera loc cele mai multe din lucrarile Lui de putere, pentru ca nu se pocaisera. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaida!... Si tu, Capernaume, care ai fost inaltat pana la cer, vei fi coborat pana la Locunta mortilor, pentru ca, daca lucrarile de putere care au avut loc in tine ar fi avut loc in Sodoma, ar fi ramas pana astazi" (Matei 11:20-23).
     Nici Sodoma, nici Capernaum nu au ramas pana astazi. Din Capernaum au ramas cateva ruine.
     Dar cu cat mai groaznica este soarta celor care, auzindu-L, vazandu-L, contempland minunile Sale, L-au "calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu"! Si care va fi soarta celor necredinciosi care, astazi, refuza aceasta evanghelie a harului si se indeparteaza de Acela care le-a fost prezentat, poate deja din copilarie? Ei s-au impotrivit lucrarii Duhului Sfant care putea sa lucreze in inimile lor. "Este infricosator sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu!" (Evrei 10:28-31).
     Centrul lucrarii Sale in Galileea, Capernaum este numit "cetatea Sa" (Matei 9:1); Il vedem in mai multe ocazii revenind in locul unde locuia.


     4.1     Chemarea ucenicilor

     Din Capernaum si imprejurimile sale Domnul Isus a vrut sa-Si adune, de la inceputul lucrarii Sale, ucenici chemati de El Insusi si care au lasat totul pentru a-L urma. Simon si Andrei, "indata, lasandu-si plasele, L-au urmat". Iacov, al lui Zebedei, si pe Ioan, fratele lui... lasandu-l pe tatal lor, Zebedei,... au mers dupa El". Ce ascultare la chemarea Invatatorului! Cum au urmat ei pasii Aceluia care "indata" si "din nou" - aceste cuvinte caracteristice Evangheliei dupa Marcu - putea sa raspunda la chemari si diferite nevoi care se infatisau inaintea Lui.
     Din nou, langa Capernaum, Isus "S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe cine a vrut El. Si au venit la El; si a randuit doisprezece ca sa fie cu El si ca sa-i trimita sa predice si sa aiba autoritate sa vindece" (Marcu 3:13-14). Sa remarcam aceste cuvinte. Nu ucenicii au decis sa-L urmeze pe Invatatorul; El este cel care i-a chemat; El a ales pe cei care a vrut; si atunci cand au venit la El, i-a randuit; nu pentru a merge imediat sa predice, ci mai intai "ca sa fie cu El". Nicio lucrare nu va avea rezultate, daca cel care o face nu va sta mai intai la picioarele Domnului, daca nu va invata de la El, daca nu a trait si nu traieste in comuniunea Sa.
     In Luca 14:25-35, Isus subliniaza trei conditii pentru a fi ucenicul Sau; conditii care intaresc intregul secret al unei vieti biruitoare si binecuvantate.
     Ceasul suna pentru oricine a raspuns chemarii lui Isus "Urmeaza-Ma", care de buna voie "a luat crucea Sa" (Marcu 8:34). Un lucru este cunoasterea doctrinara a identificarii noastre impreuna cu Hristos in moartea Sa, si un alt lucru este cunoasterea practica a crucii.
     "Daca vine cineva la Mine si nu-si uraste tatal, si mama, si sotia, si copiii, si fratii, si surorile..." (Luca 14:26). Domnul trebuie sa puna inainte cele mai puternice legaturi. Acesta este sensul verbului folosit. Matei 10:37 afirma: "Cine iubeste pe tata sau pe mama... pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine". In domeniul afectiunilor cele mai legitime, Isus revendica primul loc.
     "... si chiar propria sa viata... " (Luca 14:26). A muri pentru Hristos este un har care este rezervat doar unora, dar, pentru Hristos, a renunta la viata sa (Rom. 12:1) este una din conditiile esentiale pentru oricine vrea sa fie ucenicul Sau. "Dar eu nu consider viata mea scumpa pentru mine", spune apostolul Pavel (Fapte 20:24).
     "Astfel deci, oricine dintre voi care nu renunta la tot ce are nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:33). Aceasta a treia conditie inglobeaza dintr-o data toate domeniile de renuntare pentru Hristos. Aceasta inseamna crucea in intrega sa aplicatie. Ea este propusa "oricui". Nimeni nu este exclus, nu exista exceptie. Este totul... sau nimic.
     Ne-am decis noi, dupa ce am calculat costul (v.28), de a-L cunoaste pe Hristos atat de aproape posibil, si cu ajutorul harului Sau, sa fim ucenicul Sau?
     Aceste versete nu se adreseaza doar misionarilor, ci la oricine doreste sa-L urmeze pe Domnul. Testul punerii lor in practica nu va fi marile renuntari si angajamentele majore, ci mai intai modul in care, in viata zilnica, vom sti sa-I dam Lui, in toate lucrurile, locul dintai. A cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu; apoi abandonarea cu incredere in grija Tatalui. De exemplu, punem noi deoparte in fiecare zi, in plus fata de cititul de dimineata, - chiar in detrimentul studiilor sau distractiilor noastre - douazeci sau treizeci de minute pentru a cerceta Cuvantul Sau? (In aceasta privinta, este mai bine sa petrecem douazeci de minute in fiecare zi citind Biblia si trei pagini dintr-o carte care ne ajuta sa cunostem mai bine, decat sa rezervam pentru aceasta o ora... atunci cand vom avea timp!). Primim noi din mana Sa incercarile noastre zilnice? Renuntam la orice avantaj sau facilitate pentru a implini o lucrare buna pe care a pregatit-o mai dinainte pentru noi?
     A fi ucenicul Domnului, asa cum s-a mentionat, inseamna a schimba centrul: altadata "eul" era centrul, acum este El. Aceasta vrea sa ne spuna mult!


     4.2     Minunile

     Evangheliile ne vorbesc despre treizeci si patru de minuni ale Domnului. Ioan precizeaza: "Isus deci a facut si multe alte semne inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta" (Ioan 20:30, cf. 21:25). O mare parte din aceste minuni au fost implinite la Capernaum si in imprejurimi: printr-un "cuvant", Isus a vindecat pe robul centurionului ( Matei 8:5-13). Apucand-o de mana, a eliberat-o de febra pe soacra lui Petru: "Si ea s-a ridicat si I-a slujit" (8:15). ( Marcu zice: "Ea le-a slujit"; cum am putea sa-I slujim Domnului daca nu slujindu-le alor Sai?).
     Din nou, la Capernaum, facandu-se seara, I-au adus multi demonizati si pe cei care erau bolnavi, "toata cetatea era adunata la usa. Si a vindecat pe multi". "Auzind ca este in casa", oamenii au venit la El, aducand un paralitic pe care l-au coborat prin acoperis din cauza multimii. "Vazandu-le credinta", Isus iarta pacatele celui bolnav si il vindeca.
     De asemenea, tot la Capernaum a avut loc incidentul cu didrahmele (Matei 17:24-27) care pune in evidenta, pe de-o parte, smerenia lui Isus, care accepta sa plateasca acest impozit, El Domnul templului, Se asociaza cu Petru la aceasta taxa, si, pe de alta parte, gloria Creatorului care poate porunci unui peste sa-I aduca staterul necesar pentru a-l da pentru taxa. "Tot ceea ce contine pamantul depinde de El, chiar si atunci cand El consimte sa fie tributar oamenilor" (J. G. Bellett). Apoi cu ce tact il mustra pe Petru (care L-a pus pe acelasi nivel cu el insusi) zicand: "da-li-l lor pentru Mine si pentru tine", nu: "pentru noi"!


     4.3     Invataturile Sale

     Multimilor, le vorbea in parabole: "Le vestea Cuvantul dupa cum puteau ei sa inteleaga". Multe, ca cele din Matei 13, au fost rostite la Capernaum. Se adapta ascultatorilor Sai, alegand exemplele Sale din viata lor de toate zilele, ne vorbind in Galileea asa cum vorbea in Iudeea, ne adresandu-se multimilor cu aceiasi termeni ca si ucenicilor! Un exemplu si pentru noi, care ar trebui sa prezentam Cuvantul astfel incat sa fie accesibil ascultatorilor, ne vorbind copiilor ca si adultilor, nici necredinciosilor ca si copiilor lui Dumnezeu. In Fapte, Pavel urmeaza cu grija exemplul Invatatorului, ne adresandu-se atenienilor asa cum va vorbi iudeilor.
     Daca invata multimile prin parabole (Matei 13:10-15), "in particular le explica totul ucenicilor Sai". Mai mult, ii invata pe ucenicii Sai in mod direct dupa masura credintei lor. La Capernaum le arata importanta smereniei (Matei 18:1-14); la Capernaum, din nou, le va vorbi de painea cea vie care s-a coborat din cer (Ioan 6:24-59).


     4.4     Vazandu-L

     Nu doar minunile si invataturile Sale sunt cele care ne atrag, ci, inainte de toate, Persoana Sa. Este spus in Ioan 12;41 ca "Isaia a vazut gloria Lui si a vorbit despre El". Dar "daca, in viziune, Isaia ar fi putut sa urmareasca drumul lui Isus strabatand cetatile si satele din tara Sa natala, in ce adorare ar fi fost el? El a vazut gloria Sa. L-a contemplat pe tronul Sau inalt si ridicat, poalele Lui umpleau templul si serafimii isi acopereau fata recunoscand in Isus gloria dumnezeirii. Noi avem nevoie sa-L vedem astfel prin credinta - avem nevoie sa cunoastem Persoana Sa, de a avea sentimentul gloriei Sale, ascunsa in spatele unei perdele mult mai groasa decat aripile unui serafim, perdeaua unui Galileean smerit si respins de lume" (J. G. Bellett).
     Cu ce emotie batranul apostol, cel pe care il iubea Isus, scria la apusul vietii sale: "Ce am vazut cu ochii nostri, ce am contemplat si ce au pipait mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii... ce am vazut si am auzit va vestim si voua... ca bucuria voastra sa fie deplina" (1 Ioan 1:1-4). Noi nu putem sa-L vedem, sa-L contemplam, sa-L atingem, asa cum a facut apostolul, dar prin paginile Evangheliei, prin credinta, ochii inimii noastre pot sa se fixeze asupra Lui si sa discearna gloria Sa. Care alt subiect ar putea sa ne umple de o bucurie mai mare?
     In cateva cuvinte, Petru descrie lucrarea Sa: "Isus din Nazaret... uns cu Duhul Sfant si cu putere... umbla din loc in loc facand bine si vindecand pe toti cei asupriti de diavolul, pentru ca Dumnezeu era cu El" (Fapte 10:38). Sa-L privim mergand astfel din loc in loc. Atunci cand ucenicii I-au zis: "Toti Te cauta", El le raspunde: "Sa mergem in alta parte, prin asezarile invecinate, ca sa predic si acolo, fiindca pentru aceasta am iesit. Si predica in sinagogile lor, in toata Galileea, si scotea demonii" (Marcu 1:38-39). Atunci cand, dupa ce a fost la Nazaret, "S-a mirat de necredinta lor", dar nu S-a oprit din lucrarea Sa: "Si strabatea satele din jur, invatandu-i" (Marcu 6:6). De asemenea si Luca ni-L prezinta cum "umbla din cetate in cetate si din sat in sat, predicand si vestind Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu" (Luca 8:1). In pofida impotrivirii pe care o intalnea, El putea spune fariseilor: "Trebuie sa umblu astazi si maine si in ziua urmatoare" (Luca 13:33).
     Il vedem nu doar mergand din loc in loc ci de asemenea in diverse locuri unde gazduia. Atunci cand, obosit, era "in casa", "indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc nici la usa; si El le vestea Cuvantul". Putin mai tarziu, "au intrat in casa. Si din nou multimea s-a adunat, incat nu putea nici paine sa manance". Cu toate acestea, Ii placea sa Se stranga cu ucenicii in casa. Dupa vindecarea copilului epileptic din Marcu 9, "cand au intrat in casa, ucenicii Sai L-au intrebat deoparte: Noi de ce n-am putut sa-l scoatem?"
     Trecand prin Galileea, le-a spus ucenicilor despre suferintele care-L asteptau; ei, in loc de a intelege care va fi partea Invatatorului, se certau ca sa stie care va fi cel mai mare. Isus reactioneaza numai cand "fiind in casa, i-a intrebat: Despre ce discutati pe drum? Si ei taceau... Si stand jos, i-a chemat pe cei doisprezece", si le-a vorbit despre smerenie. Il vedem noi umbland astfel, intrand in casa, intreband, asteptand cu rabdare ca sa le vorbeasca constiinta lor, apoi stand jos si chemandu-i la Sine pentru a-i mustra si indemna cu blandete si fermitate?
     In Matei 13:36, El asteapta sa intre "in casa" pentru a lamuri ucenicilor Sai semnificatia parabolelor pe care le-a expus.
     Dar "pe tarmul marii", in cea mai mare parte, Si-a exercitat lucrarea in mod public. "Si, trecand pe langa Marea Galileii", i-a chemat pe Simon, Andrei, Iacov, Ioan; putin mai tarziu, citim: "Si El a iesit din nou langa mare... Si, trecand pe acolo, l-a vazut pe Levi, al lui Alfeu, sezand la vama, si i-a spus: Urmeaza-Ma!".
     In timp ce fariseii si irodianii tineau sfat pentru a-L omori, "S-a retras cu ucenicii Sai spre mare; si o mare multime din Galileea Il urma... Si le-a spus ucenicilor Sai sa-I tina la indemana o corabioara, din cauza multimii, ca sa nu-L imbulzeasca; pentru ca vindecase pe multi, incat toti cati aveau boli Il impresurau, ca sa-L atinga. Si duhurile necurate, cand Il vedeau, cadeau inaintea Lui". Ce tablou! Acesta este harul, activ, neobosit, plin de indurare.
     In Matei 13, Il vedem "iesind din casa, asezat langa mare", stand intr-o corabie, a vorbit prin parabole multe lucruri catre multimea care statea pe tarm. Din nou, pe tarmul marii, vine Iair, se arunca la picioarele Sale si Il roaga insistent pentru fiica sa.
     Dar daca Domnului Ii placea sa vorbeasca multimii pe tarmul marii, El nu Se temea, atunci cand era necesar, sa intre in sinagoga. A vindecat un om posedat de un duh necurat (Marcu 1:23) si fara a Se lasa oprit de impotrivirea intalnita, intra "din nou" pentru a-l vindeca pe cel a carui mana era uscata, in ciuda tacerii ostile a celor care Il inconjurau (3:1-5).
     Atunci cand voia sa fie singur cu ucenicii, El Se suia pe munte. Acolo i-a chemat pe cei doisprezece (Marcu 3:13); acolo a rostit fericirile (Matei 5:1); tot acolo, seara dupa o zi de lucru, singur, merge sa Se roage, dupa ce a hranit multimile si i-a obligat pe ucenici sa se urce in corabie si sa treaca inaintea Lui pe celalalt tarm (Marcu 6:46). "Pe un munte inalt", dupa sase zile Isus ia cu El pe Petru, Iacov si Ioan, singuri deoparte, si S-a schimbat la fata inainte lor" (Marcu 9:2-8).
     Nu este o binecuvantare deosebita a fi retras astfel singur deoparte, "a nu vedea pe nimeni, decat pe Isus singur" (v. 8) si in liniste la picioarele Sale, lasand timpul sa se scurga pentru a asculta si pentru a vedea gloria Sa? Fara indoiala este potrivit ca in fiecare zi sa stam la picioarele Sale, daca este posibil la primele ore, pentru cateva momente; dar este important, din timp in timp, sa luam, daca este posibil, mai multe ceasuri, chiar si una sau doua zile, pentru a fi singuri cu El, in tacerea si a-L asculta. El Insusi ii indeamna pe ucenicii Sai: "Veniti voi insiva deoparte, intr-un loc pustiu, si odihniti-va putin" (^:31). De asemenea, "intr-un loc pustiu", dis-de-dimineata, inainte sa se lumineze, a iesit si a mers singur ca sa Se roage (Marcu 1:35).
     Daca stia sa Se retraga deoparte atunci cand era necesat, lucrarea Sa neobosita este reflectata pe paginile evangheliilor, in mod special in Galileea. In Marcu 1:33 "toata cetatea era adunata la usa". Dupa cum Il vedem, atunci cand intra in casa la Capernaum, "indata s-au adunat multi, astfel ca nu mai era loc inaintea usii". Pe tarmul marii "toata multimea a venit la El". Din nou, in casa "multimea s-a adunat", astfel ca nu puteau sa-si manance painea. Intr-o alta zi, "era acolo o mare multime care nu avea ce sa manance, si Isus a zis: Mi-e mila de aceasta multime".
     Coborand de pe muntele transfigurarii, a gasit in jurul ucenicilor "o mare multime , si pe carturari discutand aprins cu ei", si a trebuit sa le zica: "O, generatie necredincioasa, pana cand voi fi cu voi? pana cand va voi ingadui?" - Totusi, El il vindeca pe copilul bolnav si il da tatalui sau.
     Desigur, toate acestea duceau la o epuizare extrema. Avem un exemplu in Marcu 4:36 atunci cand, dupa ce a dat drumul multimii, ucenicii Sai "L-au luat in corabie asa cum era": in ciuda vantului puternic si a valurilor care loveau in corabie, "El era la carma, dormind pe capatai". "Era acolo ca un lucrator obosit al carui somn este dulce. Acesta era chipul in care Se manifesta. Dar sub acest voal era "chipul lui Dumnezeu". El S-a trezit si ca Acela care aduna vantul in pumnii Sai si care leaga apele intr-o manta (Prov. 30:4), mustra vantul si a spus marii: Liniste! Taci!" (J. G. Bellett).
     Nu este dureros sa-L auzim zicand prin glasul profetului, la sfarsitul lucrarii Sale pamantesti, atunci cand toti L-au parasit, cand unul din ai Sai L-a tradat, unul L-a tagaduit, si cand altii au fugit: "In zadar m-am trudit, mi-am cheltuit puterea pentru nimic si fara folos" (Isaia 49:4)? Dar ce Ii spune raspunsul divin: "Este putin sa fii robul Meu, ca sa ridici semintiile lui Iacov... te voi da si ca lumina a natiunilor, ca sa fii mantuirea Mea, pana la capatul pamantului". Si El Insusi a putut spune: "Daca grauntele de grau cazut in pamant nu moare, ramane singur; dar, daca moare, aduce mult rod" (Ioan 12:24).
     Nu ne aminteste aceasta de Psalmul 126:6, unde, dupa ce vorbeste de slujitori "care seamana cu lacrimi vor secera cu cantec de bucurie"? Psalmistul ne vorbeste apoi  despre Slujitorul care "merge plangand, purtand samanta de semanat, se va intoarce cu cantec de bucurie", ca si slujitorii; dar mai mult - ceea ce Ii este rezervat doar Lui - : "purtandu-Si snopii".

                    In smerenie profunda,
                    Urmand drumul Tau intunecat
                    Ai fost dispretuit de lume,
                    Tu care i-ai intins mana;
                    Tu, a carui dragoste binevoitoare,
                    Plina de mila si desavarsita
                    Peste omenirea vinovata
                    Ai turnat binecuvantare peste binecuvantare.

                    Oh! ce comoara ne-a deschis,
                    Inima Ta plina de har!
                    Dumnezeu Insusi ni S-a descoperit
                    Ca lumina si sfintenie;
                    Si noi, umpluti de harul Tau,
                    Copii ai lui Dumnezeu prin credinta,
                    Putem calca pe urmele Tale
                    In aceeasi dragoste ca a Ta.
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze