Translate

vineri, 3 iunie 2016




                                       CINE ESTE ISUS ?
                                                   - I -


          Georges André


          1          Prefata

          La intrebarea lui Isus: "Dar voi, cine ziceti ca sunt Eu?", Simon Petru a raspuns: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu" (Matei 16:16). Tatal descoperindu-i aceasta; iar El il numeste "fericit" (v. 17).
          La sfarsitul vietii sale, batranul apostol care stia ca "dezbracarea de cortul sau este grabnica" (2 Petru 1:14), are o incurajare deosebita: "Cresteti in har si in cunostiinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos" (3:18).
          Foarte simplu, si fara indoiala partial, am cautat sa subliniem cateva din gloriile Acestei minunate Persoane, a carei contemplare profunda poate sa transforme vietile noastre (2 Cor. 3:18). Niciodata nu putem patrunde aici pe pamant intreaga taina; doar Tatal Il cunoaste (Matei 11:27). In rugaciunea Sa, Domnul Isus Insusi putea spune: "Si aceasta este viata eterna, sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17:3). Intr-adevar, "El este adevaratul Dumnezeu si viata eterna" (1 Ioan 5:20).


          2          Cine este Isus ?

                          "Care este Numele Sau si care este Numele fiului Sau, daca stii?" (Prov. 30:4)

          In noapte, singur, Iacov a luptat cu un om misterios care in cele din urma a fost mai tare decat el atunci cand zorii se ridicau. Patriarhul a trebuit sa marturiseasca numele sau de inselator. El primeste atunci o masura de binecuvantare si ii cere Ingerului: "Spune-mi, te rog, numele tau". Ingerul (care era fara indoiala o personificare a Domnului Insusi) zice: "Pentru ce ma intrebi de numele meu? Si l-a binecuvantat acolo". Numele nu ii este descoperit.
          La cererea lui Manoah, Ingerul Domnului apare a doua oara. Manoah Il intreaba: "Care Iti este numele?... Si Ingerul Domnului i-a zis: De ce intrebi de numele Meu, cand vezi ca este minunat?" (Jud. 13:17-18). Nici lui Manoah nu-i este descoperit Numele (minunat semnifica tainic, ascuns, in ebraica).
          Mult mai tarziu, Agur pune intrebarea: "Care este Numele fiului Sau, daca stii?"
          Totusi Isaia a profetit nasterea Sa: "Iata, fecioara va ramane insarcinata si va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel" (Isaia 7:14).
          Mai departe profetul anunta: "Pentru ca un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; si-I vor numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Parinte al eternitatii, Domn al pacii" (Isaia 9:6). Nascut miraculos dintr-o fecioara, "Copilul" care ni S-a dat, adica Omul; dar de asemenea un "Fiu", aluzie la Fiul lui Dumnezeu care este din eternitate, care trebuie sa domneasca si sa aduca pacea. Dar numele personal nu este descoperit.
          Trebuia sa vina Noul Testament pentru a gasi, in primul verset din Evanghelia dupa Matei, acest nume de Isus. Ingerul L-a anuntat Mariei: "Vei zamisli in pantece si vei naste un Fiu si Ii vei pune numele Isus" (Luca 1:31). El a fost confirmat putin mai tarziu lui Iosif: "Si ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Isus; pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacatele sale" (Matei 1:21) - Isus este forma numelui ebraic care semnifica Domnul (Yahve) este Salvator (Numeri 13:16).
          Primii crestini aveau ca semn de recunoastere criptograma unui peste: "ICHTUS", ale carei initiale semnificand I = Isus - CH = Hristos - THU (THEU HUIOS) = Fiul lui Dumnezeu - S = Salvator.
          Dorim sa-L privim sub diferite aspecte pe care Cuvantul lui Dumnezeu ni-L prezinta:

          1- Fiul lui Dumnezeu
          2- Fiul Omului
          3- Mantuitor (Salvator)
          4- Hritos (Mesia)
          5- Domnul - Cap peste toate
          6- Ca imagini in Vechiul Testament
          7- Fiul Preaiubit al Tatalui


         3          Fiul lui Dumnezeu

          S-a scurs un anumit timp de la pescuirea miraculoasa, atunci cand Petru, cazand la genunchii lui Isus, I-a spus: "Doamne, pleaca de la mine, pentru ca sunt un om pacatos" (Luca 5:8). Ucenicii L-au urmat pe Domnul, au vazut puterea Sa, inima Sa plina de compasiune, conflictele Sale cu fariseii si alte partide iudaice; au putut sa vada lepadarea Sa (Matei 11:20-24; 12:14); fariseii ajungand pana acolo incat au afirmat: "Acesta nu scoate demonii decat prin Beelzebul, capetenia demonilor" (Matei 12:24).
          Putin dupa aceea, Isus S-a retras spre nordul tarii, in "partile Cezareii lui Filip" (Matei 16:13). "Si a fost ca, pe cand Se ruga singur, ucenicii erau cu El" (Luca 9:18). El i-a intrebat: "Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?". Ucenicii au dat raspunsuri cat mai diferit unul de altul. Atunci indreptandu-Se spre ei, Isus i-a intrebat: "Dar voi, cine ziceti ca sunt Eu?" Ce vor raspunde ei? Au inteles ei cu adevarat cine era El? Si noi insine ce raspundem la aceasta intrebare?
          Un Pilat va zice; "Eu nu gasesc nicio vina in Omul acesta". Iuda va afirma: "Am vandut sange nevinovat". Stand inaintea crucii, preotii de seama au spus: "Pe altii i-a mantuit, pe Sine Insusi nu Se poate mantui!" (Matei 27:42). Petru, ucenicul gata totdeauna sa iasa in evidenta, ce va zice? - "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu" (Matei 16:16). A afirma "Tu esti Hristosul", aceasta putea corespunde sperantei ucenicilor ca El era "Acela care va rascumpara pe Israel" (Luca 24:21); ei puteau constata ca anumite profetii s-au implinit prin El; dar a adauga: "... Fiul Dumnezeului celui viu", cum era posibil aceasta? Ei Il iubeau pe Invatatorul lor; dar dupa furtuna, au fost uimiti: "Ce fel de Om este Acesta, ca si vanturile si marea asculta de El?" (Matei 8:27). Daca Petru a putut afirma ca El era Fiul lui Dumnezeu, aceasta se datora faptului ca Tatal i-a descoperit. Pavel le spunea galatenilor; "Dumnezeu a binevoit sa-L descopere pe Fiul Sau in mine" (1:16). Altii au cautat "daca, in adevar, ar putea cumva sa-L atinga bajbaind si sa-L gaseasca" (Fapte 17:27). Si noi, cum am putea sa-L cunoastem ca pe Fiul Dumnezeului celui viu? Nu Cuvantul este cel care ni-L descopera? Dupa cum a zis apostolul: "Dar acestea sunt scrise ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in Numele Lui" (Ioan 20:31).


3.1   Ioan 1:1-4

          "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. Acesta era la inceput cu Dumnezeu. Toate au fost facute prin El, si fara El n-a fost facut nimic din ce a fost facut. In El era viata si viata era lumina oamenilor".

          In foarte putine cuvinte Duhul lui  Dumnezeu aseaza inaintea noastra pe Acela pe care Il numeste Cuvantul, sau Verbul : expresia gandurilor lui Dumnezeu.
          De asemenea, cu mult in urma, atat cat putem noi sa pricepem, El "era" : etern in existenta Sa; "cu Dumnezeu" : distinct in Persoana Sa; dar "Dumnezeu" : divin in esenta Sa. El nu a devenit asa pentru ca acest prim verset ni L-a descoperit; El era de la inceput, dupa cum El Insusi a spus: "Mai inainte de a fi fost Avraam, Eu sunt" (Ioan 8:58). Atunci cand au venit sa-L prinda in Ghetsimani, un singur cuvant iesit din gura Sa a facut sa dea inapoi vrajmasii Sai: "Eu sunt". El nu este o emanatie ulterioara a divinitatii (v. 2), nici o creatura (v. 3). "Toate au fost facute prin El, si fara El n-a fost nimic din ce a fost facut". El nu a fost creat; El este Fiul unic (der eingeborene Sohn, the only begotten Son, Monogenes) al Tatalui (Ioan 1:14,18; 3:16,18; 1 Ioan 4:9).
          "In El era viata". Nu era, asemenea omului, "un suflet viu", ci "un duh datator de viata" (1 Cor. 15:45). Tatal I-a dat sa aiba "viata in Sine" (Ioan 5:26).


3.2    Evrei 1:1-3

          "Dumnezeu... ne-a vorbit in Fiul (lit. "in Fiu") - pe care L-a randuit mostenitor a toate, prin care a facut si lumile - care, fiind stralucirea gloriei Sale si intiparirea Fiintei Sale si sustinand toate prin Cuvantul puterii Lui... ".

          Dupa ce a vorbit parintilor prin profeti, la sfarsitul acestor zile, Dumnezeu ne vorbeste "in Fiu". Cine este, acest Fiu? De la inceput, "L-a randuit mostenitor a toate". Dumnezeu a prevazut in sfaturile Sale eterne ca Acela care va veni intr-o zi pe pamant ca-Si dea viata, va fi inaltat in glorie, si ca, la implinirea timpului toate vor fi adunate "in Hristos", Capul (Efes. 1:10).
          Prin El, in istoria timpului, "a facut lumile".
           In Insasi Persoana Sa, El este "stralucirea gloriei Sale si intiparirea Fiintei Sale". Pentru a intelege aceasta expresie, cei din vechime au spus ca El este lumina soarelui. "Soarele" este, in aceasta comparatie, Dumnezeu Insusi; care "locuind intr-o lumina de care nu te poti apropia, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea" (1 Tim. 6:16). Dar noi putem vedea lumina soarelui care straluceste peste toate. Gloria divina ne este ascunsa, dar ea straluceste deplin in Hristos: "Dumnezeul care a spus: Lumina sa straluceasca din intuneric, El a stralucit in inimile noastre, pentru a da lumina cunostintei glorie lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos" (2 Cor. 4:6).
          Asa cum ceara (comparatia este destul de slaba) primeste intiparirea unei peceti, Fiul este imaginea exacta a Persoanei divine. Aceasta imagine este intr-un fel "in relief", in timp ce in Vechiul Testament am avut-o "in umbra" (Evrei 10:1). Isus Insusi putea sa-i spuna lui Filip care cerea: "Arata-ni-L pe Tatal" (Ioan 14:8) : "Nu crezi ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine?". Doar credinta poate discerne aceasta.
          Nu doar ca El a creat lumile, dar "El sustine toate prin Cuvantul puterii Sale". Duhul nostru se pierde contempland imensitatea universului. Cel mai mic deranjament in sistemul nostru planetar ar produce o catrastofa. Cuvantul nu dezvaluie si nici nu detaliaza fenomenele pe care Dumnezeu le permite stiintei, prin inteligenta pe care a dat-o omului, de a descoperi putin cate putin. Scriptura ne spune simplu: "Prin credinta pricepem ca lumile au fost intocmite prin Cuvantul lui Dumnezeu, astfel ca cele vazute n-au fost facute din cele care se arata" (Evrei 11:3). "Lucrurile Sale nevazute se vad, fiind intelese de minte prin lucrurile facute, la fel eterna Sa putere si divinitate" (Rom. 1:20). Cuvantul nu este o carte de stiinta. El ne spune ca Acela care a creat toate, le sustine de asemenea prin Cuvantul puterii Sale si, referitor la revelatie, aceasta ar trebui sa ne fie suficient.


3.3   Coloseni 1:15-17

          "Fiul dragostei Sale... este chipul Dumnezeului cel nevazut, Cel intai-nascut din intrega creatie; pentru ca toate au fost create prin El, cele care sunt in ceruri si cele care sunt pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie dimnii, fie stapaniri, fie autoritati; toate au fost create prin El si pentru El. Si El este mai inainte de toate si toate se mentin prin El".

          In aceste pasaje nu este vorba de "intiparirea" Fiintei Sale, ci de "chipul" Dumnezeului cel nevazut: "Nimeni nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (Ioan 1:18).
          Cu privire la creatie, El este "intaiul-nascut", adica mostenitorul, capul; patru aspecte ne sunt spuse sub acesta relatie: prin El au fost create toate, vazute si nevazute; toate au fost create prin El; dar El este inainte de toate (deci El nu este o creatura); in final, toate se mentin prin El, legand astfel gandul de cel din Evrei 1:3.
          El este deci "Fiul lui Dumnezeu" din eternitate. Il vedem adresandu-Se Tatalui in Ioan 17:24: "Tata... M-ai iubit inainte de intemeierea lumii".
          Atunci cand a fost nascut pe pamant, El era dintotdeauna Fiul lui Dumnezeu. "Sfantul care Se va naste Se va chema Fiu al lui Dumnezeu". Aceasta era taina Persoanei Sale: conceput prin Duhul Sfant, dar nascut din fecioara, El era "Dumnezeu adevarat si Om adevarat". "Tu esti Fiul Meu", afirma Evrei 1:5. Dar adauga de asemenea: "Eu astazi Te-am nascut", atunci cand a venit pe pamant.
          In final, prin invierea Sa, El a fost "randuit (sau dovedit) Fiu al lui Dumnezeu in putere, dupa Duhul de sfintenie, prin invierea mortilor" (Rom. 1:4).


3.4    Taina Trinitatii

          Din primele versete ale Bibliei, o vedem la lucru: "Dumnezeu a creat"; in ebraica, Dumnezeu este la plural (Elohim), iar verbul a crea este la singular! Putin mai departe: "Dumnezeu a zis: Sa facem (la plural) om dupa chipul Nostru...Dumnezeu l-a creat (la singular) pe om" (Gen. 1:26,27). Trebuia sa asteptam botezul lui Ioan pentru ca Trinitatea sa se dezvaluie. Isus ia locul ca Om impreuna cu poporul care se pocaia, nu pentru ca El ar fi avut nevoie sa Se pocaiasca, ci aceasta era pozitia potrivita pe care El a vrut s-o ia in mijlocul poporului Sau. Botezatorul se roaga; Duhul coboara atunci peste El in chip de porumbel; si glasul Tatalui rasuna din cer: "Tu esti Fiul Meu Preiubit" (Luca 3:21-22).
          Isus spune: "Eu si Tatal una suntem" (Ioan 10:30). Duhul Sfant, Mangaietorul, atunci cand va veni, va face cunoscut ca "Eu sunt in Tatal Meu" (14:20), dupa cum Isus i-a spus lui Filip: "Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine" (v. 10). Pe pamant, El nu a fost un dumnezeu independent de Tatal, chiar daca este distinct in Persoana Sa (Ioan 5).
          Duhul Sfant "purcede de la Tatal" (Ioan 15:26). El este "dat" de Tatal, "trimis" de El (14:26); dar acest Duh Sfant este trimis "in Numele Fiului" (14:26), si El este Acela care Il va trimite de la Tatal (15:26).
          Nu mergem mai departe in aceasta taina. Dumnezeu este unul singur, si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni este unul singur, Omul Isus Hristos (1 Tim. 2:5); Cu toate acestea El S-a revelat in trei Fiinte, sau trei Persoane. Omului i-ar placea sa puna intrebari, dar sa nu trecem peste ce este revelat in Cuvant. Intr-adevar, Domnul Isus Insusi a spus: "Nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, in afara de Tatal; nici pe Tatal nu-L cunoaste deplin cineva, in afara de Fiul si de acela caruia vrea Fiul sa i-I descopere" (Matei 11:27). "Singurul Fiu, care este in sanul Tatalui, L-a facut cunoscut"; dar ramane in Persoana Fiului o taina pe care nimeni nu o "cunoaste deplin", chiar daca Pavel dorea "sa-L cunoasca, pe El", asa cum cunoastem o persoana sau un fapt. Este adevarat ca "viata a fost aratata" (1 Ioan 1:1-4): a fost vazut, contemplat si atins. Aceasta revelatie ne este data pentru ca bucuria noastra sa fie deplina in comuniunea cu Tatal si cu Fiul. Dar ramane in Persoana Fiului o taina de nepatruns, chiar si atunci cand va apare in gloria Sa: El va purta Numele de "Credincios si Adevarat"; de "Cuvantul lui Dumnezeu"; de "Imparat al imparatilor, si de Domn al domnilor" (Apoc. 19:11,13,16), dar, de asemenea, "un nume scris, pe care nu-L stie nimeni, decat El" (v. 12)! 

                         Nume Isus pe care nimeni nu-L poate patrunde,
                         Nume de Dumnezeu tare din eternitate,
                         Si de Miel Mantuitor al lumii,
                         Si de Om inviat.         (H. Rossier)

          Si cu toate acestea, inaintea unei astfel de maretii, unei astfel de taine, Pavel poate sa spuna, si fiecare dintre noi poate sa i se alature la exprimarea infinitei sale recunostinte: "Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine" (Gal. 2:20).
           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze