Translate

vineri, 10 iunie 2016




                                       CINE ESTE ISUS ?
                                   - III -


          Georges André


          5          Mantuitorul

          "Tatal L-a trimis pe Fiul ca Mantuitor al lumii" (1 Ioan 4:14). Insasi Numele Isus este revelatia: Domnul Mantuitor. Ingerul le-a vestit pastorilor: "Vi S-a nascut un Mantuitor". Samaritenii din Sihar au dat marturie: "Noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Mantuitorul lumii". Si 2 Timotei 1:10 afirma intreaga realitate: "Mantuitorul nostru Isus Hristos, care a desfiintat moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea prin Evanghelie".


          5.1    Mantuirea

          "Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut" (Luca 19:10). Trebuie sa te vezi pierdut pentru a aprecia faptul de a salvat. A sta cu adevarat o zi, sau mai multe, inaintea sfinteniei lui Dumnezeu care nu poate sa vada raul; a accepta ca L-am jignit pe acest Dumnezeu sfant de atatea ori, aceasta inseamna condamnarea la pierzare; sa stim atunci ca suntem "mantuiti prin credinta; si aceasta nu de la noi; este darul lui Dumnezeu" (Efes. 2:8).
          Credinciosul a fost si este mantuit: "Sunteti mantuiti... ". Mantuirea sufletului nu este viitoare, ea este actuala, este permanenta: "Dumnezeu ne-a mantuit... nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Sau plan si harului care ne-a fost dat" (2 Tim.1:9).
          Dar matuirea este de asemenea efectiv si in prezent. Filipeni 2:12-13 ne spune: "Lucrati cu teama si tremur mantuirea voastra. Pentru ca Dumnezeu este Cel care lucreaza in voi si vointa si infaptuirea". "Lucrati", are mai de graba in acest test semnificatia de a "cultiva", dupa cum reiese, pentru sensul original al cuvantului, din mai multe manuscrise, regasite in ultimi ani. Nu este vorba de a dobandi mantuirea, ci de a "duce la bun sfarsit, lucrand", aducand roade, rezultate, care sa se arate in purtarea noastra. Doar puterea divina poate lucra in noi si vointa si infaptuirea; dar aceasta cere de asemenea si din partea noastra veghere si o stare de inima si de duh potrivita, pentru a-L lasa pe Dumnezeu sa lucreze prin Duhul Sau in vietile noastre.
          In final, mantuirea completa este inca viitoare. Ea este "mai aproape de noi decat atunci cand am crezut" (Rom. 13:11). Din nou nu este vorba de a o dobandi, ci de a ne trezi din somn si a imbraca armele luminii si sa umblam cum se cuvine, ca in timpul zilei. Intr-un viitor fara indoiala destul de apropiat, Domnul Isus Hristos "va transforma trupul smereniei noastre in asemanarea cu trupul gloriei Sale" (Filip. 3:21). Acum noi avem "cele dintai roade ale Duhului", dar asteptam "infierea, rascumpararea trupului nostru" (Rom. 8:23).


          5.2    Iertarea greselilor si curatirea

          Pacatul este prezentat sub doua aspecte: cel de datorie, ca in parabole; si cel de intinare, simbolizat prin lepra. La aspectul de datorie ii corespunde iertarea greselilor; la aspectul de intinare, cel de curatire.


5.2.1    Iertarea

          Vinovatul a fost iertat, el nu a suferit pedeapsa datorata vinei sale.
          Daca este vorba de o iertare omeneasca, cum este de exemplu a unui tata fata de copilul sau, vina este iertata datorita afectiunii, poate datorita slabiciunii, fara ca el sa fie pedepsit.
          Nu este asa in ce priveste iertarea divina. Trebuie ca pedeapsa sa fie executata, dar este suportata de un altul, de un substitut (inlocuitor); Doar atunci Dumnezeu poate ierta. Dar substitutul nu este un alt om, o jertfa omeneasca, ca in anumite religii pagane, pentru a impaca divinitatea. Dumnezeu Insusi este cel care Se ofera ca substitut in persoana Fiului Sau: "Noi toti, ca niste oi, ne-am ratacit... Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor" (Isaia 53:6).
          "Fara varsare de sange nu este iertare" (Evrei 9:22). Ca imagine a mortii lui Hristos, a curs sangele multor jerfe, de vitei si de miei. Acest sange nu putea sa indeparteze pacatele. Pentru a-i sensibiliza pe ai Sai de modul in care a fost platita datoria, Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, luand paharul, a spus ucenicilor Sai: "Acesta este sangele Meu, al noului legamant, cel care se varsa pentru multi spre iertarea pacatelor" (Matei 26:28).
          Iertarea este completa, Dumnezeu ne-a "iertat toate greselile" (Col. 2:13).
          Ce sa intamplat cu greselile celui credincios? Lucrarea lui Hristos a platit datoria. Dumnezeu cere alor Sai sa-si recunoasca greselile: "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nedreptate" (1 Ioan 1:9). A zice ca nu avem pacat, adica natura pacatoasa, aceasta inseamna sa ne inselam pe noi insine; a zice ca nu am pacatuit, ca nu am facut greseli, aceasta inseamna a-L face mincinos pe Dumnezeu. Dumnezeu este credincios promisiunii Sale si iarta, dar de asemenea El este drept fata de Hristos cand o face (iertarea).


5.2.2   Curatirea

          Cel care era intinat trebuia sa se curateasca, sa se spele.
          1 Corinteni 6:9-10 ne prezinta lista celor zece "leprosi" care nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Si cu toate acestea apostolul poate adauga: "Si asa erati unii dintre voi. Dar ati fost spalati, dar ati fost sfintiti, dar ati fost indreptatiti in Numele Domnului Isus si prin Duhul Dumnezeului nostru". Aici este vorba de o spalare initiala, o spalare completa, care ii face sa cante pe toti cei care se bucura de aceasta: "A Aceluia care ne iubeste si ne-a spalat de pacatele noastre in sangele Sau... a Lui fie gloria" (Apoc. 1:5-6).
          Aceasta spalare initiala a intregului trup nu mai trebuie repetata; dar credinciosul, intinandu-se in umblarea sa, trebuie sa aiba picioarele spalate prin aplicarea Cuvantului (apa) si lucrarea Domnului prin Duhul Sau cel Sfant. Aceasta este invatatura lui Isus data ucenicilor Sai in Ioan 13, concluzionand ca "cine s-a scaldat (tot trupul spalat) nu are nevoie sa i se spele (cuvant folosit pentru doar o parte din corp) decat picioarele". Daca aceasta nu are loc, El ii spune lui Petru: "Nu ai parte cu Mine", adica tu nu poti sa te bucuri de comuniunea cu Domnul tau.


          5.3   Indreptatirea

          Trebuie ca pacatosul sa fie declarat drept, altfel se expune condamnarii.
          "Nu este deosebire; pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti ("nu ajung la") de gloria lui Dumnezu" (Rom. 3:23). Trebuie sa facem "fapte" pentru ca intr-un anumit fel "plata" sa rezulte "ca ceva datorat"? Nicidecum. "Dar celui care nu lucreaza, ci crede in Cel care-L indreptateste ("declara drept") pe cel neevlavios, credinta lui i se socoteste ca dreptate" (Rom. 4:5).
          Noi suntem "indreptatiti fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus... prin credinta in sangele Sau". Astfel Dumnezeu sa fie "drept si sa-l indreptateasca pe acela care este din credinta in Isus" (v. 26).


          5.4   Rascumpararea

          Noi eram robi ai pacatului si robi ai lui Satan. Trebuia sa fim facuti liberi.
          In original sunt folosite doua cuvinte pentru a exprima aceasta rascumparare: a cumpara un rob "de pe piata" pentru a-l elibera, sau a elibera pe baza unei rascumparari. Pe de alta parte cele doua sensuri se suprapun.
          Noi eram "vanduti pacatului" (Rom. 7:14), "inrobiti sub cunostintele elementare ale lumii" (Gal. 4:4), "sub blestemul legii" (Gal. 3:13). Dar Hristos ne-a "rascumparat din blestemul legii, facandu-Se blestem pentru noi". "Ati fost rascumparati din felul vostru desert de vietuire... cu sangele pretios al lui Hristos" (1 Petru 1:18-19). Si atunci cand inaintea tronului se va inalta cantarea cea noua, se va remarca: "Ai rascumparat pentru Dumnezeu, prin sangele Tau, din orice semintie si limba si popor si natiune" (Apoc. 5:9).
          Astfel am fost eliberati de sub puterea lui Satan si a pacatului prin pretul infinit al sangelui lui Hristos: "Hristos... cu propriul Sau sange, a intrat odata pentru totdeauna in locurile sfinte, dupa ce a obtinut o rascumparare eterna" (Evrei 9:12). 


          5.5   Ispasirea si impacarea

          Impacarea este una din binecuvantarile pe care ni le-a adus lucrarea lui Hristos; ispasirea este partea lui Dumnezeu


5.5.1   Impacarea

          "Voi, care odinioara erati... vrajmasi... acum dar v-a impacat in trupul carnii Lui, prin moarte" (Col. 1:21-22). Impacarea implica o schimbare completa a starii de gandire. Dumnezeu nu mai este dusmanul nostru, ci dimpotriva: "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea... ". Noi care, in intelepciunea noastra, in modul nostru de a privi lucrurile, in felul nostru de a fi, eram impotriva lui Dumnezeu. Schimbarea profunda care, din vrajmasi, a facut din noi copii ai lui Dumnezeu, este lucrata "prin moartea Fiului Sau" (Rom. 5:10).
"Dumnezeu era in Hristos impacand lumea cu Sine". El ne-a "dat slujba impacarii" si "va rugam, pentru Hristos: Impacati-va cu Dumnezeu!": Primiti prin credinta lucrarea "Celui care n-a cunoscut pacat" si  care a fost "facut pacat pentru noi, ca noi sa devenim dreptate a lui Dumnezeu in El" (2 Cor. 5:19-21).


5.5.2   Ispasirea

          In marea zi a ispasirii, din Levitic 16, marele preot trebuia, printre altele, sa injunghie tapul jertfei pentru pacat, sa-i  aduca sangele dincolo de perdea, si sa stropeasca pe scaunul indurarii si inaintea scaunului indurarii. Prin aceasta, sangele era pe chivot, sub ochii celor doi heruvimi care-l acopereau. Frumoasa imagine a sangelui lui Hristos, a carei intreaga valoare este asezata inaintea lui Dumnezeu. "Rascumpararea care este in Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a randuit ca ispasire" (Rom. 3:24). Nu este vorba de a imbuna un Dumnezeu razbunator, de a calma o divinitate furioasa; ci, prin ascultarea desavarsita si prin jertfa lui Hristos a fost posibil ca Dumnezeu sa Se manifeste prin har. Sangele de pe scaunul indurarii arata ca lucrarea a fost implinita, ca a fost dat un raspuns deplin dreptatii lui Dumnezeu. Pacatul era "acoperit" prin jertfele din Vechiul Testament, dar acestea nu puteau niciodata " sa faca desavarsiti pe cei care se apropiau". Acum pacatul a fost "indepartat". Hristos este "ispasire pentru pacatele noastre; dar nu numai pentru a le noastre, ci si pentru ale lumii intregi" (1 Ioan 2:1; 2:2). Valoarea lucrarii Sale inaintea lui Dumnezeu este valabila pentru intreaga lume, dar numai cel care se apropie prin credinta poate beneficia.


          5.6   Viata eterna

          Noi eram morti in greselile si in pacatele noastre, dar Dumnezeu ne-a adus la viata impreuna cu Hristos si ne-a inviat impreuna (Efes. 2:5-6; Col. 2:13 si 3:1). Nasterea din nou ne-a introdus intr-o noua viata. Am devenit "partasi" la natura divina. Putem umbla in "noutatea vietii" (2 Petru 1:4; Rom. 6:4).
          Schimbarea manifestata, care a lucrat in cineva care era departe de Dumnezeu, si a fost adus la Domnul Isus, arata evidenta acestei vieti noi.
          Placerile, inclinatiile, aspectul oricarui lucru, s-au schimbat. Ceea ce avea valoare altadata acum nu mai are, caci lucrurile lui Dumnezeu au devenit o realitate.
          "Dumnezeu ne-a dat viata eterna si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine Il are pe Fiul are viata; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris acestea voua, ca sa stiti ca aveti viata eterna, voua, care credeti, in Numele Fiului lui Dumnezeu" (1 Ioan 5:11-13).

          Povara asupra lui Hristos

          Cat de putin ne dam noi seama de suferintele de nespus ale Mantuitorului nostru pentru a ne aduce la Dumnezeu: "Aducand pe multi fii la glorie, sa desavarseasca prin suferinte pe Capetenia mantuirii lor" (Evrei 2:10). 
          Profetul a vestit deja in Isaia 53, si in alte locuri: "El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui... El era strapuns pentru faradelegile noastre... Pedeapsa care ne da pacea era asupra Lui... Noi toti, ca niste oi, ne-am ratacit... Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor... va purta nelegiuirile lor... a purtat pacatul multora".
          Vorbind de suferintele Sale, Domnul Isus putea sa spuna despre Sine: "Va suferi multe". Apostolul Petru, "martor al suferintelor lui Hristos", subliniaza: "a purtat El Insusi pacatele noastre in trupul Sau pe lemn".
          "S-a adus o singura dara jertfa, ca sa poarte pacatele multora" (Evrei 9:28).

                         Oh! Cum apasau pe Tine,
                         In acea noapte intunecata,
                         Parasit, tulburat si ingrozit
                         De multimea pacatelor noastre! (H. Rossier)
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze