Translate

luni, 26 septembrie 2016



               
                                                                    1 Timotei 2
                                    Expunere verset cu verset
                                                 - II -



          Bremicker E.A


     2     Timotei 2:1 - a face inainte de toate


          "Indemn deci, intai de toate, sa se faca cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii" (1 Tim. 2:1).

     2.1     Un indemn important

          Acest verset ne arata clar importanta primordiala a rugaciunii, in special a rugaciunii publice. Pavel indeamna "inainte de toate". Aceasta semnifica "in primul rand". Este o chestiune de prim rang, si aceasta arata importanta deosebita a acestui indemn. Aceasta importanta nu este proprie doar rugaciunii pentru toti oamenii, ci este situatia generala pentru rugaciune. Ca principiu, rugaciunea este un element esential al vietii crestine. Ea este respiratia sufletului, si una din primele trasaturi ale unei vieti spirituale. Atunci cand Saul din Tars a venit la credinta in Domnul Isus, s-a putut spune despre el: "iata, el se roaga" (Fapte 9:11). In epistolele sale, Pavel ii indeamna cu regularitate pe cei credinciosi la rugaciune. Rugaciunea are o importanta exceptionala.
          Cuvantul de a indemna din acest v. 1, nu semnifica aici, asa cum se intampla in alta parte, caracterul unei mustrari, ci acela al unei incurajari. Pavel foloseste un cuvant care poate fi tradus prin "mangaiere" sau "incurajare". Are sensul de a-i motiva pe credinciosi sa urmeze recomandarea din acest verset. In acelasi timp este un apel puternic pentru atingerea constiintei. Nu este al lucru mai important decat rugaciunea. Cuvintele "sa se faca" corespund unui verb la timpul prezent, ceea ce arata clar ca este vorba de ceva care ar trebui sa fie normal. Iata ce ar trebui sa fie rugaciunea.


     2.2    Pentru toti oamenii [toate fiintele omenesti]

          Concret este vorba de rugaciunea publica pentru "toti oamenii" [ toate fiintele omenesti]. Trebuie sa invatam sa avem in vedere nu doar nevoile noastre si cele ale poporului lui Dumnezeu, ci de asemenea si cele ale tuturor oamenilor. Aici domeniul de aplicare al rugaciunii este universal. Toti oamenii sunt inclusi aici, indiferent de rasa, de nationalitate, de originea sau sexul lor. Dumnezeu nu vrea ca rugaciunile noastre sa fie restranse. Harul lui Dumnezeu care s-a aratat in persoana Domnului Isus nu poate fi limitat doar la anumite persoane. El are in vedere toate natiunile. Nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu Se preocupa de toti oamenii. In Geneza 28 gasim prima indicatie despre casa lui Dumnezeu. Iacov era la Betel, si vede in vis o scara ridicata pana la cer. Cand s-a trezit, i-a fost teama, si si-a zis ca in acest loc este casa lui Dumnezeu. El a adaugat apoi un cuvant caracteristic: "Aceasta nu este altceva decat casa lui Dumnezeu si aceasta este poarta cerurilor!" (Gen. 28:17). El gandea despre casa lui Dumnezeu ca este poarta cerurilor. Acesta este gandul care sta inaintea noastra aici, Dumnezeu doreste sa atraga pe toti oamenii la Sine.
          Intelegerea aceasta era deosebit de dificila pentru crestinii de origine iudaica. Pentru ei, "necircumcisii", adica cei dintre natiuni, erau vrajmasii lui Dumnezeu. Noi nu mai avem aceasta problema astazi. Totusi, o izolare rau inteleasa poate sa conduca astazi la a uita in practica, marea insemnatate a Evangheliei lui Dumnezeu. Ea este "puterea lui Dumnezeu spre mantuire, pentru oricine crede" (Rom. 1:16). Aceasta corespunde voiei lui Dumneze si caracaterului casei Sale de a se ruga pentru "toti oamenii".
          Rugaciunea pentru toti oamenii [fiintele ceresti] nu inseamna pur si simplu a include in rugaciunile noastre formula "ne rugam pentru toti oamenii", ci este vorba de a o face concret. Nu trebuie sa excludem nicio categorie de oameni [fiinte omenesti] din rugaciunile noastre. Nu trebuie sa ne rugam doar pentru barbati, ci de asemenea si pentru femei. Nu trebuie sa ne rugam numai pentru credinciosi, ci de asemenea si pentru necredinciosi. Parinti si copii, tineri si batrani, casatoriti si necasatoriti, toti trebuie sa fie inclusi rugaciunile noastre. Pavel insusi era un model in aceasta privinta. El amintea totdeauna noilor destinatari ai epistolelor sale cum era el un om al rugaciunii, si nu doar aceasta: el se ruga pentru altii cu bucurie (Filip. 1:4).
          "Pentru toti oamenii" [toate fiintele omenesti], aceasta inseamna literal "cu privire la toti oamenii", sau "in favoarea tuturor oamenilor". Aceasta nu inseamna ca noi ne rugam "in locul' tuturor oamenilor. Textul original foloseste cuvinte diferite pentru prepozitia "pentru". Aici este vorba ca rugaciunea are in vedere pe toti oamenii. Acest aspect universal "toti oamenii" trebuie retinut permanent inaintea noastra. In Efeseni 6:18, Pavel vorbeste de rugaciunea "pentru toti sfintii", dar aceasta nu este in contradictie cu versetul nostru de aici. Epistola catre Efeseni arata gandul lui Dumnezeu cu privire la Hristos si la Adunarea Sa. Acolo, rugaciunea "pentru toti sfintii" (cei care alcatuiesc Adunarea) este potrivita. In prima epistola catre Timotei, este vorba de Dumnezeu Mantuitor si despre casa lui Dumnezeu. Atunci rugaciunea "pentru toti oamenii" este cea corespunzatoare.


     2.3    Cereri, rugaciuni, mijlociri si multumiri

          Pavel foloseste patru cuvinte diferite pentru rugaciune:

     2.3.1   Cereri

          Cererea este o rugaciune urgenta; ea priveste nevoi, necazuri speciale. Este un apel urgent la Dumnezeu intr-o situatie concreta de necaz. Ea nu este facuta doar personal, ci de asemenea si colectiv. Poate sa aiba loc intr-o adunare locala. De asemenea poate sa fie cazul cand ne strangem in mod simplu ca frati si surori pentru a aduce prin rugaciune Domnului o situatie speciala de intristare. Poate fi vorba de nevoi speciale printre cei credinciosi si in afara lor, sau referitor la slujiri speciale. Cererea este deci un apel catre Domnul pentru nevoi sau necazuri speciale. Este un fel de rugaciune puternica.


     2.3.2    Rugaciuni

          Rugaciunea inseamna in general faptul ca oamenii [fiintele omenesti] vorbesc cu Dumnezeu. "A se ruga" semnifica a se apropia de Dumnezeu cu cereri si a I le expune. Rugaciunile si cererile sunt strans legate. In Efeseni 6:18, apostolul vorbeste de "tot felul de rugaciuni si cereri prin Duhul" (trad. Cornilescu, n.t.). In Filip. 4:6 credinciosii sunt indemnati sa faca cunoscut lui Dumnezeu ingrijorarile lor "prin rugaciuni si cereri". Le pot face de asemenea atat personal cat si colectiv. Tot ce apasa pe inimile noastre, putem aduce inaintea lui Dumnezeu.


     2.3.3    Mijlociri

          Mijlocirea nu este in primul rand o rugaciune pentru altii, asa cum lasa de inteles originea acestui cuvan in anumite limbi. Mijlocirea consta mai degraba in contacte libere cu Dumnezeu. Literal se poate traduce "a avea o intalnire cu cineva", sau "a avea o discutie intima". Harul lui Dumnezeu este cel care ne-a facut potriviti pentru aceasta. Noi vorbim in mod cu totul natural cu Dumnezeu, pentru noi insine si pentru altii. Pentru a o face nu este o maniera speciala de a ne exprima. Totusi, aceasta trebuie sa fie facuta cu demnitate, consideratie si respect [sau: teama sfanta]. Petru vorbeste despre faptul ca noi chemam ca Tata pe Cel care judeca fara a tine seama de persoane (1 Pet. 1:17). In mijlocire gasim cele doua aspecte: pe de-o parte increderea, iar de cealalta parte teama sfanta. Aceasta nu schimba cu nimic faptul ca, in mijlocire, nu ne gandim doar la noi, ci de asemenea si la altii. Cerem pentru altii. Deseori ne concentram mai mult pe propriile interese, lasand in urma nevoile altora.


     2.3.4    Multumiri

          Multumirea este recunostinta adresata lui Dumnezeu. Este atitudinea interioara a credinciosului care are incredere ca Tatal sau ceresc ca ii va da tot ceea ce are nevoie. Multumirea nu trebuie sa lipseasca din nicio rugaciune. Multi oameni nu sunt recunoscatori. Crestinul, din contra, trebuie sa fie caracterizat prin faptul ca el este recunoscator, si trebuie sa exprime aceasta in rugaciune. Un examen al vietii noastre de rugaciune va arata probabil ca deseori cerem mult mai mult decat multumim. De multe ori nici macar nu multumim, sau poate cateodata, atunci cand Dumnezeu ne-a raspuns. Dar putem multumi de asemenea mai mult decat cerem.


     2.3.5    Continutul rugaciunilor, obiectul cererilor

          Ceea ce avem de cerut in mod concret, ramane deschis in aceste versete. Pavel nu vorbeste de continutul propriu zis al rugaciunii. Daca este vorba despre cereri, rugaciuni sau mijlociri, acesta nu este dificil, este adevarat. Ce este multumirea? Poate se pune intrbarea cum sa se multumeasca fata de toti oamenii. Raspunsul este ca Dumnezeu face sa vina darurile Sale bune peste toti oamenii. Este un Dumnezeu Mantuitor bun, care da creaturilor Sale tot ceea ce ele au nevoie pentru a trai. De binefacerile Sale profita toti oamenii. In predica de pe munte, Domnul Isus arata ca "El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Mat. 5:45). Acest har fata de toti oamenii este un subiect de multumire la adresa Dumnezeului nostru.

miercuri, 21 septembrie 2016




                                                         1 Timotei 2
                                     Expunere verset cu verset
                                                   - I -


          Bremicker E.A


    1     Introducere

          Subiectul central din prima epistola catre Timotei este comportamentul din casa lui Dumnezeu. Pavel scrie in capitolul 3 v. 15: "ca sa stii cum trebuie sa se poarte cineva in casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului".


     1.1     Locuirea lui Dumnezeu in casa Sa

          In diferite pasaje din Noul Testament, Adunarea este infatisata cu o casa. Gandul principal care este legat de casa lui Dumnezeu este cel de locuirea lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau. Asa era in Vechiul Testament. Si nu este altfel in Noul. Caracteristica unei case este data de cel care o locuieste. In Vechiul Testament era o casa materiala (cortul, templul). In Noul Testament aceasta este o casa spirituala (Adunarea).

      Locuinta lui Dumnezeu are doua parti mari:

      1.1.1     Dumnezeu Se reveleaza in casa Sa

          Acolo unde cineva locuieste, se poate recunoaste ceva despre el. La fel si in casa lui Dumnezeu, invatam ceva despre gloria Sa. Gloria este o trasatura esentiala a casei lui Dumnezeu: "in templul Sau totul spune: Glorie!" (Ps. 29:9). In casa lui Dumnezeu, noi invatam cine este Dumnezeu. Este o descoperire in indurare si in har, altfel am fi cu totii nimiciti. Dar aceasta nu schimba cu nimic faptul ca Dumnezeu este un Dumnezeu sfant. Prin urmare, de locuirea lui Dumnezeu in casa Sa este legata o porunca de sfintenie practica. Toti cei care se afla in casa lui Dumnezeu trebuie sa corespunda sfinteniei din aceasta casa. Sfintenia este a doua trasatura esentiala a casei lui Dumnezeu: "Sfintenia isi are locul in casa Ta, Doamne, zile indelungate" (Ps. 93:5). Aceasta are consecinte directe asupra umblarii noastre de fiecare zi. Aceste doua elemente, gloria si sfintenia, sunt unite in Levitic 10:3. Intr-un moment foarte solemn, acest cuvant al Domnului este transmis lui Aaron: "Voi fi sfintit in cei care se apropie de Mine si voi fi glorificat in fata intregului popor".


     1.1.2   Dumnezeu invita pe om sa se apropie de El

          Petru vorbeste in acest context de preotia sfanta si de preotia imparateasca (1 Petru 2). Preotia sfanta ne arata pe credinciosii care se apropie de Dumnezeu pentru adorare (inchinare). Preotia imparateasca arata misiunea noastra de a fi o marturie fata de oameni. In conformitate cu aceasta, intalnim de multe ori in cele doua epistole catre Timotei si in cea catre Tit pe Dumnezeu prezentat ca Dumnezeu Mantuitor, care doreste sa atraga pe toti oamenii la El. In schimb, Petru prezinta mai degraba pe credinciosi apropiindu-se de Dumnezeu pentru slujire. Purtarea noastra de fiecare zi in casa lui Dumnezeu trebuie sa fie deci o invitatie fata de oameni sa invete sa-L cunoasca pe Dumnezeu.


     1.2     Casa lui Dumnezeu vazuta din trei puncte de vedere diferite

          Atunci cand Domnul Isus Insusi a vorbit pentru prima data despre Adunare, a spua ca El va zidi aceasta Adunare (Matei 16:18). Pavel vorbeste in mai multe locuri despre casa lui Dumnezeu. Petru o mentioneaza, iar Ioan citeaza la sfarsitul Apocalipsei ca "locuinta lui Dumnezeu" (Apoc. 21:3)
          Totusi, expresia "casa lui Dumnezeu", nu are peste tot aceeasi semnificatie. Doresc sa arat trei puncte de vedere pe care trebuie sa le distingem, fara insa a le desparti:


     1.2.1    Credinciosii, ca niste pietre vii, alcatuiesc casa lui Dumnezeu

          Ne este aratat mai intai ca cei credinciosi sunt ei insisi casa lui Dumnezeu. Ei sunt pietre vii care alcatuiesc casa. Atunci cand Domnul Isus vorbeste despre zidirea Adunarii Sale (Matei 16:18), El are acest aspect inaintea Lui. Petru reia acest gand in prima sa epistola atunci cand ii descrie pe credinciosi ca o casa spirituala si o preotie sfanta (1 Pet. 2:5). Casa lui Dumnezeu privita sub acest aspect, este alcatuita din toti cei rascumparati din perioada harului.


     1.2.2    Credinciosii participa la zidirea casei

         In al doilea rand ne este aratat ca noi, credinciosii, luam parte la zidirea acestei case. Aceasta vorbeste despre responsabilitatea noastra. Este raspunderea noastra de a aduce oameni sa faca parte din casa lui Dumnezeu. Este ceea ce vorbeste in mod special apostolul Pavel in 1 Corinteni 3:1-10. In acelasi timp trebuie sa urmarim principiile casei lui Dumnezeu in viata noastra practica de adunare.


     1.2.3    "Oameni din casa lui Dumnezeu"

          In al treilea rand ne este aratat ca noi ne miscam permanent in casa lui Dumnezeu, - si aceasta ne aduce la subiectul purtarii noastre in aceasta casa. Noi nu suntem doar casa lui Dumnezeu, nu participam numai la constructia casei lui Dumnezeu (zidirea), ci noi traim in aceasta casa. Aceasta se adreseaza din nou responsabilitatii noastre. Casa este casa lui Dumnezeu. Ea ii apartine Lui. El este Stapanul casei, si El poate deci sa stabileasca reguli asupra modului de purtare. Comportamentul in casa lui Dumnezeu nu este lasat la dispozitia noastra. Trebuie mai degraba sa corespunda sfinteniei si demnitatii Aceluia caruia ea ii apartine. Exista in aceasta casa un "regulament interior". Acest regulament merita sa fie respectat.


     1.3     Comportamentul in casa lui Dumnezeu

     1.3.1   Confuzii care nu trebuie  facute

          Sa notam mai intai confuziile care nu trebuie facute:


     1.3.1.1    Nu este vorba de o cladire materiala

          Mai intai trebuie sa fie clar ca nu este vorba de un comportament intr-o cladire materiala. In multe religii, se atribuie o mare importanta la aceste "case a lui Dumnezeu" dupa cum se numesc ele. Deseori exista reguli care trebuie respectate atunci cand se intra in aceste case. Nu despre acestea este vorba aici. Localurile in care credinciosii se aduna nu sunt "locuri sfinte", ci localuri cu totul obisnuite. Este de la sine inteles ca intrand in prezenta Domnului, imbracamintea si comportamentul sa fie de o maniera potrivita. Totusi nu acesta este gandul real aici.


     1.3.1.2    Strangerile adunarii locale nu sunt subiectul din 1 Timotei

          In al doilea rand, credem ca in epistola catre Timotei, strangerile adunarii locale nu sunt subiectul pus inainte. Strangerile sunt incluse cu siguranta. Cu toate acestea gandul merge mult mai departe. Prima epistola catre Corinteni arata mai mult ordinea interioara a casei lui Dumnezeu. In cateva pasaje din aceasta epistola este vorba in special de strangerile noastre (de exemplu cap. 10, 11 si 14). In prima epistola catre Timotei este diferit. Ceea ce este prezentat, este mai de graba ordinea exterioara a casei lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, noi suntem totdeauna in casa lui Dumnezeu. S-a spus pe drept ca cel credincios se afla 24 de ore din 24 in casa lui Dumnezeu. In toate situatiile, fie acasa, la munca, la scoala, sau in timpul liber, noi ne aflam in casa lui Dumnezeu. Comportamentul nostru trebuie sa-i corespunda.


     1.3.2    Detalii cu privire la comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu

          Sa privim acum cateva detalii cu privire la comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu:


     1.3.2.1   A nu desparti practica de doctrina.

          Este important de vazut ca cerinta de a se purta potrivit in casa lui Dumnezeu are o parte cu totul practica. 1 Timotei nu este o epistola tipic doctrinara, ci este o epistola practica. Maniera de a ne comporta ca crestini joaca un rol deosebit. Exista credinciosi care insista pe relatia interioara prin credinta pe care, ca crestini, o avem cu Dumnezeul nostru. Ei au dreptate. Alti credinciosi insista asupra comportamentului practic al crestinului in viata de fiecare zi. De asemenea au dreptate. Ambele aspecte merg impreuna de-o maniera inseparabila. Ele nu se contrazic. Este periculos sa actioneze unul impotriva celuilalt. Relatia interioara prin credinta (viata ascunsa a crestinului cu Dumnezeu), trebuie sa fie intacta, altfel ceea ce se vede in exterior va stricat. Este adevarat ca daca relatia interioara prin credinta nu este vizibila in afara, s-ar putea sa fie ceva care nu este in ordine in interior. Cele doua parti merg impreuna si ambele sunt importante. 1 Timotei ne arata mai mult ceea ce este vizibil in afara. Aceasta epistola se ocupa de viata practica de fiecare zi, care este foarte importanta. Comportamentul crestinului nu trebuie sa fie despartit de doctrina. Aceasta este conditia prealabila a unui comportament bun si sfant.


     1.3.2.2   O responsabilitate personala

          Comportamentul in casa lui Dumnezeu este in primul rand o problema mai ales personala.. Apostolul Pavel a scris o scrisoare personala copilului sau spiritual Timotei, care era in acelasi timp tovarasul sau de lucru. Intrega epistola este caracterizata printr-un mod de exprimare foarte personal. Pavel foloseste constant pronumele "tu". Dar nu este vorba doar de Timotei. In versetul nostru cheie (3:15), de asemenea, Pavel se adreseaza mai intai lui Timotei: "ca sa stii". Apoi cercul vizat se largeste. Pavel nu a scris "cum trebuie sa te porti", ci "cum trebuie sa se poarte". Aceasta include pe fiecare cititor al epistolei. Principiile de purtare in casa lui Dumnezeu nu se schimba. Ele erau valabile in timpul cand au fost scrise, asa cum sunt si astazi. Ele sunt valabile pentru fiecare dintre noi in mod cu totul personal. Respectarea lor este in primul rand o responsabilitate individuala. Nu trebuie sa incepem prin a astepta de la fratii si surorile noastre ca ei sa respecte aceste cerinte. Trebuie sa veghem ca ele sa fie mai intai pentru noi insine.


     1.3.2.3    Influenta comportamentului personal asupra fratilor si surorilor noastre

          Cu toate acestea gandirea colectiva si publica este in mod categoric prezenta. Suntem cu siguranta provocati aici in mod personal, dar nu suntem totusi in caracterul nostru de copii ai lui Dumnezeu. Faptul de a fi un copil al lui Dumnezeu este o binecuvantare personala de care este legata o responsabilitate personala. Cu toate acestea, atunci cand este vorba de casa lui Dumnezeu nu trebuie sa ignoram aspectul colectiv si public. Noi nu suntem singuri in aceasta casa. Aceasta ne ajuta sa intelegem mai bine esenta primei epistole catre Timotei. Aceasta epistola ne da indicatii personale pentru viata colectiva din casa lui Dumnezeu. Exista multe situatii, in afara strangerilor ca adunare, unde avem a face cu fratii si surorile noastre in credinta, si unde ne aflam impreuna. Ce influenta are comportamentul meu personal asupra fratilor si surorilor mele cu care ma aflu impreuna? Iata una din intrebarile care implica comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu. Nu este vorba atat de mult in aceasta epistola de "viata privata" a crestinului, asa cum sunt de exemplu relatiile dintre sot si sotie in casatorie. Sa luam de exemplu rugaciunea. 1 Timotei da invataturi importante cu privire la acest subiect. Ori aceasta nu este pentru a ne arata cum trebuie sa ne rugam impreuna ca soti, ci este vorba de rugaciunea publica. Iata caracterul pe care il avem inaintea noastra in aceasta epistola.


     1.3.2.4   Comportamentul in casa este legat de marturia despre Dumnezeu ca Dumnezeu Mantuitor

          Indemnul de a ne comporta de-o maniera potrivita in casa lui Dumnezeu nu ne este dat fara motiv. Comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu are un scop. Mai precis acest scop este dublu. Mai intai Dumnezeu ar vrea sa fie glorificat prin comportamentul nostru. Este casa Sa. El ne vede. Ar vrea sa fie onorat prin comportamentul nostru, si sa aiba bucurie in noi. Are dreptul. In al doilea rand, Dumnezeu ne-a lasat ca marturie fata de lume. Adunarea este stalp si temelia  a adevarului. Tocmai de aceea prima epistola catre Timotei vorbeste despre adevarul ca Dumnezeu este un Dumnezeu Maintuitor care vrea ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. Cum vor recunoaste oamenii aceasta? Prin comportamentul nostru! Ei ne privesc. Ne vad. Ne asculta. Ei analizeaza modul nostru de a ne purta in practica vietii noastre de fiecare zi.


     1.3.3    Cunostinta transpusa in practica

          Pavel a scris: "ca sa stii cum trebuie sa se poarte". Este vorba de "a sti" un anumit lucru; si acesta nu este in primul rand  doar teoretic, ci este vorba de transpunerea sa in viate de toate zilele.


     1.4     Casa lui Dumnezeu este o casa de rugaciune

          In cap. 2, cel putin in prima sa parte, apare acum un aspect surprinzator cu privire la casa lui Dumnezeu. Nu este vorba atat de lucrurile interioare ale adunarii locale, ci de rugaciuni si multumiri fata de toti oamenii. Acesta este de fapt un element al casei lui Dumnezeu care uimeste la prima vedere. In general sunt alte aspecte care ne vin in minte in relatie cu casa lui Dumnezeu. Ne gandim la cei credinciosi care alcatuiesc si zidesc aceasta casa. Ne gandim la inchinarea adusa in casa lui Dumnezeu (1 Pet. 2:5). Dar gandul despre casa lui Dumnezeu nu se limiteaza la aceasta.


     1.4.1 Dumnezeu este preocupat de toti oamenii

          Uitam cu usurinta, referitor la casa lui Dumnezeu, ca ea este casa unui Dumnezeu Mantuitor care vrea ca toti oamenii sa fie mantuiti. Desprea aceasta este vorba printre altele in aceasta epistola. Pavel nu a scris aici despre Tatal si de relatiile Sale cu copiii Sai. Acest adevar se gaseste in alte epistole. Aici, Dumnezeu se infatiseaza mai mult ca Acela care, in bunatatea Sa, Se indreapta spre oameni pentru a-i mantui. Este voia Sa ca acest caracter de bunatate sa se reverse spre toti oamenii. Este o eroare de a crede ca Dumnezeu nu are in vedere decat pe copiii Sai. Nu, El Se gandeste la toti oamenii. Fara indoiala, are realatii speciale cu ai Sai. Cu toate acestea, El Se preocupa in acelasi timp cu cei care sunt inca pierduti. Nu-i uita. Sunt creaturile Sale. A Se ocupa de cei care alcatuiesc casa este important, dar este un pericol de a ne limita doar la aceasta latura. Nu trebuie sa uitam a ne ocupa de cei care sunt inca "in afara". Pericolul de a ne ocupa decat de unii este mare, indiferent de care parte ar fi ei. Aceasta este valabil si pentru slujire. Trebuie sa fim echilibrati. Pavel era de asemenea atat un slujitor al Adunarii cat si un slujitor al Evangheliei (Col. 1:23, 25).


     1.4.2    Preocupati de Adunare si de Evanghelie

          Adunarea este cea mai inalta expresie din ceea ce gandul lui Dumnezeu are cu privire la Hristos. Nu este nimic altceva care sa depasesca aceasta. In Adunare, Dumnezeu a facut cunoscut clar plinatatea gandurilor Sale cu privire la Fiul Sau. Si invers, Evanghelia este cea mai inalta descoperire a dragostei lui Dumnezeu fata de aceasta lume. El a iubit lumea si L-a dat pe Fiul Sau pentru ea. De aceea trebuie sa fim atenti sa nu fim exclusivisti in nicio directie, nici extremisti. Dumnezeu le are pe ambele inaintea Lui. De aceea nu trebuie sa vorbim in mod exclusiv doar de Adunare. Daca o facem, devenim cu usurinta neortodocsi. De alta parte nu trebuie sa vorbim exclusiv doar de Evanghelie. Cele doua parti existand impreuna, ambele fiind importante.
          In cap. 1 Pavel a spus deja cu claritate ca in casa lui Dumnezeu principiul care domneste nu este cel al legii, ci cel al harului. Aceasta este important pentru a intelege timpul in care traim. Standardul pentru comportamentul nostru, inclusiv din acest capitol, nu este dupa o lege oarecare, ci dupa har. Noi am experimentat harul si indurarea lui Dumnezeu, si ramanem in harul Sau. Acest har trebuie sa fie de asemena impartit oamenilor care au stat departe pana acum.


     1.4.3    O casa de rugaciune, si in rugaciune suntem in relatie cu Dumnezeu

          Cap. 2 ne arata casa lui Dumnezeu ca o casa de rugaciune. Aceasta inseamna ca in rugaciune noi intram in relatie cu Dumnezeu. Astfel a numit Dumnezeu deja casa Sa in Vechiul Testament prin profetul Isaia. "...ii voi aduce si pe ei la muntele Meu cel sfant si-i voi desfata in casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi bine primite pe altarul Meu, caci casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele" (Isaia 56:7). Aici este gandul de jertfe placute lui Dumnezeu care sunt legate de casa de rugaciune. Psalmistul, in Psalmul 141, a inteles destul de bine atunci cand a zis: "Rugaciunea mea sa se indrepte ca tamaia inaintea Ta; ridicarea mainilor mele, ca jertfa de seara!" (Ps. 141:2).
          Insusi Domnul Isus a facut referire la pasajul din Isaia (Mat. 21:13). In acel timp, aceasta se referea direct la semnificatia templului de la Ierusalim. Semnificatia, este adevarat, merge mult mai departe. Slujba in templu trebuia sa fie exercitata avand vedere pe toate natiunile. Aceasta va deveni realitate in Imparatia milenara in relatie cu templu material din Ierusalim. Dar, si astazi de asemenea, casa lui Dumnezeu trebuie sa poarte acest caracter. Noi trebuie sa ne rugam pentru "toti oamenii".
          Rugaciunea este deosebit de importanta. Credinciosii din toate timpurile s-au rugat Dumnezeului lor. Dar pe drept in dispensatia harului, casa lui Dumnezeu este caracterizata prin rugaciunile care se fac in ea. Gasim o invatatura bogata in aceasta privinta in capitolul nostru. Pavel vorbeste de diferite feluri de rugaciuni, si el mentioneaza obiectele si scopurile rugaciunii. El arata clar ce stare de duh trebuie sa avem, si arata in final conditiile morale pentru rugaciune.

       

            
aze