Translate

miercuri, 21 septembrie 2016




                                                         1 Timotei 2
                                     Expunere verset cu verset
                                                   - I -


          Bremicker E.A


    1     Introducere

          Subiectul central din prima epistola catre Timotei este comportamentul din casa lui Dumnezeu. Pavel scrie in capitolul 3 v. 15: "ca sa stii cum trebuie sa se poarte cineva in casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului".


     1.1     Locuirea lui Dumnezeu in casa Sa

          In diferite pasaje din Noul Testament, Adunarea este infatisata cu o casa. Gandul principal care este legat de casa lui Dumnezeu este cel de locuirea lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau. Asa era in Vechiul Testament. Si nu este altfel in Noul. Caracteristica unei case este data de cel care o locuieste. In Vechiul Testament era o casa materiala (cortul, templul). In Noul Testament aceasta este o casa spirituala (Adunarea).

      Locuinta lui Dumnezeu are doua parti mari:

      1.1.1     Dumnezeu Se reveleaza in casa Sa

          Acolo unde cineva locuieste, se poate recunoaste ceva despre el. La fel si in casa lui Dumnezeu, invatam ceva despre gloria Sa. Gloria este o trasatura esentiala a casei lui Dumnezeu: "in templul Sau totul spune: Glorie!" (Ps. 29:9). In casa lui Dumnezeu, noi invatam cine este Dumnezeu. Este o descoperire in indurare si in har, altfel am fi cu totii nimiciti. Dar aceasta nu schimba cu nimic faptul ca Dumnezeu este un Dumnezeu sfant. Prin urmare, de locuirea lui Dumnezeu in casa Sa este legata o porunca de sfintenie practica. Toti cei care se afla in casa lui Dumnezeu trebuie sa corespunda sfinteniei din aceasta casa. Sfintenia este a doua trasatura esentiala a casei lui Dumnezeu: "Sfintenia isi are locul in casa Ta, Doamne, zile indelungate" (Ps. 93:5). Aceasta are consecinte directe asupra umblarii noastre de fiecare zi. Aceste doua elemente, gloria si sfintenia, sunt unite in Levitic 10:3. Intr-un moment foarte solemn, acest cuvant al Domnului este transmis lui Aaron: "Voi fi sfintit in cei care se apropie de Mine si voi fi glorificat in fata intregului popor".


     1.1.2   Dumnezeu invita pe om sa se apropie de El

          Petru vorbeste in acest context de preotia sfanta si de preotia imparateasca (1 Petru 2). Preotia sfanta ne arata pe credinciosii care se apropie de Dumnezeu pentru adorare (inchinare). Preotia imparateasca arata misiunea noastra de a fi o marturie fata de oameni. In conformitate cu aceasta, intalnim de multe ori in cele doua epistole catre Timotei si in cea catre Tit pe Dumnezeu prezentat ca Dumnezeu Mantuitor, care doreste sa atraga pe toti oamenii la El. In schimb, Petru prezinta mai degraba pe credinciosi apropiindu-se de Dumnezeu pentru slujire. Purtarea noastra de fiecare zi in casa lui Dumnezeu trebuie sa fie deci o invitatie fata de oameni sa invete sa-L cunoasca pe Dumnezeu.


     1.2     Casa lui Dumnezeu vazuta din trei puncte de vedere diferite

          Atunci cand Domnul Isus Insusi a vorbit pentru prima data despre Adunare, a spua ca El va zidi aceasta Adunare (Matei 16:18). Pavel vorbeste in mai multe locuri despre casa lui Dumnezeu. Petru o mentioneaza, iar Ioan citeaza la sfarsitul Apocalipsei ca "locuinta lui Dumnezeu" (Apoc. 21:3)
          Totusi, expresia "casa lui Dumnezeu", nu are peste tot aceeasi semnificatie. Doresc sa arat trei puncte de vedere pe care trebuie sa le distingem, fara insa a le desparti:


     1.2.1    Credinciosii, ca niste pietre vii, alcatuiesc casa lui Dumnezeu

          Ne este aratat mai intai ca cei credinciosi sunt ei insisi casa lui Dumnezeu. Ei sunt pietre vii care alcatuiesc casa. Atunci cand Domnul Isus vorbeste despre zidirea Adunarii Sale (Matei 16:18), El are acest aspect inaintea Lui. Petru reia acest gand in prima sa epistola atunci cand ii descrie pe credinciosi ca o casa spirituala si o preotie sfanta (1 Pet. 2:5). Casa lui Dumnezeu privita sub acest aspect, este alcatuita din toti cei rascumparati din perioada harului.


     1.2.2    Credinciosii participa la zidirea casei

         In al doilea rand ne este aratat ca noi, credinciosii, luam parte la zidirea acestei case. Aceasta vorbeste despre responsabilitatea noastra. Este raspunderea noastra de a aduce oameni sa faca parte din casa lui Dumnezeu. Este ceea ce vorbeste in mod special apostolul Pavel in 1 Corinteni 3:1-10. In acelasi timp trebuie sa urmarim principiile casei lui Dumnezeu in viata noastra practica de adunare.


     1.2.3    "Oameni din casa lui Dumnezeu"

          In al treilea rand ne este aratat ca noi ne miscam permanent in casa lui Dumnezeu, - si aceasta ne aduce la subiectul purtarii noastre in aceasta casa. Noi nu suntem doar casa lui Dumnezeu, nu participam numai la constructia casei lui Dumnezeu (zidirea), ci noi traim in aceasta casa. Aceasta se adreseaza din nou responsabilitatii noastre. Casa este casa lui Dumnezeu. Ea ii apartine Lui. El este Stapanul casei, si El poate deci sa stabileasca reguli asupra modului de purtare. Comportamentul in casa lui Dumnezeu nu este lasat la dispozitia noastra. Trebuie mai degraba sa corespunda sfinteniei si demnitatii Aceluia caruia ea ii apartine. Exista in aceasta casa un "regulament interior". Acest regulament merita sa fie respectat.


     1.3     Comportamentul in casa lui Dumnezeu

     1.3.1   Confuzii care nu trebuie  facute

          Sa notam mai intai confuziile care nu trebuie facute:


     1.3.1.1    Nu este vorba de o cladire materiala

          Mai intai trebuie sa fie clar ca nu este vorba de un comportament intr-o cladire materiala. In multe religii, se atribuie o mare importanta la aceste "case a lui Dumnezeu" dupa cum se numesc ele. Deseori exista reguli care trebuie respectate atunci cand se intra in aceste case. Nu despre acestea este vorba aici. Localurile in care credinciosii se aduna nu sunt "locuri sfinte", ci localuri cu totul obisnuite. Este de la sine inteles ca intrand in prezenta Domnului, imbracamintea si comportamentul sa fie de o maniera potrivita. Totusi nu acesta este gandul real aici.


     1.3.1.2    Strangerile adunarii locale nu sunt subiectul din 1 Timotei

          In al doilea rand, credem ca in epistola catre Timotei, strangerile adunarii locale nu sunt subiectul pus inainte. Strangerile sunt incluse cu siguranta. Cu toate acestea gandul merge mult mai departe. Prima epistola catre Corinteni arata mai mult ordinea interioara a casei lui Dumnezeu. In cateva pasaje din aceasta epistola este vorba in special de strangerile noastre (de exemplu cap. 10, 11 si 14). In prima epistola catre Timotei este diferit. Ceea ce este prezentat, este mai de graba ordinea exterioara a casei lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, noi suntem totdeauna in casa lui Dumnezeu. S-a spus pe drept ca cel credincios se afla 24 de ore din 24 in casa lui Dumnezeu. In toate situatiile, fie acasa, la munca, la scoala, sau in timpul liber, noi ne aflam in casa lui Dumnezeu. Comportamentul nostru trebuie sa-i corespunda.


     1.3.2    Detalii cu privire la comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu

          Sa privim acum cateva detalii cu privire la comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu:


     1.3.2.1   A nu desparti practica de doctrina.

          Este important de vazut ca cerinta de a se purta potrivit in casa lui Dumnezeu are o parte cu totul practica. 1 Timotei nu este o epistola tipic doctrinara, ci este o epistola practica. Maniera de a ne comporta ca crestini joaca un rol deosebit. Exista credinciosi care insista pe relatia interioara prin credinta pe care, ca crestini, o avem cu Dumnezeul nostru. Ei au dreptate. Alti credinciosi insista asupra comportamentului practic al crestinului in viata de fiecare zi. De asemenea au dreptate. Ambele aspecte merg impreuna de-o maniera inseparabila. Ele nu se contrazic. Este periculos sa actioneze unul impotriva celuilalt. Relatia interioara prin credinta (viata ascunsa a crestinului cu Dumnezeu), trebuie sa fie intacta, altfel ceea ce se vede in exterior va stricat. Este adevarat ca daca relatia interioara prin credinta nu este vizibila in afara, s-ar putea sa fie ceva care nu este in ordine in interior. Cele doua parti merg impreuna si ambele sunt importante. 1 Timotei ne arata mai mult ceea ce este vizibil in afara. Aceasta epistola se ocupa de viata practica de fiecare zi, care este foarte importanta. Comportamentul crestinului nu trebuie sa fie despartit de doctrina. Aceasta este conditia prealabila a unui comportament bun si sfant.


     1.3.2.2   O responsabilitate personala

          Comportamentul in casa lui Dumnezeu este in primul rand o problema mai ales personala.. Apostolul Pavel a scris o scrisoare personala copilului sau spiritual Timotei, care era in acelasi timp tovarasul sau de lucru. Intrega epistola este caracterizata printr-un mod de exprimare foarte personal. Pavel foloseste constant pronumele "tu". Dar nu este vorba doar de Timotei. In versetul nostru cheie (3:15), de asemenea, Pavel se adreseaza mai intai lui Timotei: "ca sa stii". Apoi cercul vizat se largeste. Pavel nu a scris "cum trebuie sa te porti", ci "cum trebuie sa se poarte". Aceasta include pe fiecare cititor al epistolei. Principiile de purtare in casa lui Dumnezeu nu se schimba. Ele erau valabile in timpul cand au fost scrise, asa cum sunt si astazi. Ele sunt valabile pentru fiecare dintre noi in mod cu totul personal. Respectarea lor este in primul rand o responsabilitate individuala. Nu trebuie sa incepem prin a astepta de la fratii si surorile noastre ca ei sa respecte aceste cerinte. Trebuie sa veghem ca ele sa fie mai intai pentru noi insine.


     1.3.2.3    Influenta comportamentului personal asupra fratilor si surorilor noastre

          Cu toate acestea gandirea colectiva si publica este in mod categoric prezenta. Suntem cu siguranta provocati aici in mod personal, dar nu suntem totusi in caracterul nostru de copii ai lui Dumnezeu. Faptul de a fi un copil al lui Dumnezeu este o binecuvantare personala de care este legata o responsabilitate personala. Cu toate acestea, atunci cand este vorba de casa lui Dumnezeu nu trebuie sa ignoram aspectul colectiv si public. Noi nu suntem singuri in aceasta casa. Aceasta ne ajuta sa intelegem mai bine esenta primei epistole catre Timotei. Aceasta epistola ne da indicatii personale pentru viata colectiva din casa lui Dumnezeu. Exista multe situatii, in afara strangerilor ca adunare, unde avem a face cu fratii si surorile noastre in credinta, si unde ne aflam impreuna. Ce influenta are comportamentul meu personal asupra fratilor si surorilor mele cu care ma aflu impreuna? Iata una din intrebarile care implica comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu. Nu este vorba atat de mult in aceasta epistola de "viata privata" a crestinului, asa cum sunt de exemplu relatiile dintre sot si sotie in casatorie. Sa luam de exemplu rugaciunea. 1 Timotei da invataturi importante cu privire la acest subiect. Ori aceasta nu este pentru a ne arata cum trebuie sa ne rugam impreuna ca soti, ci este vorba de rugaciunea publica. Iata caracterul pe care il avem inaintea noastra in aceasta epistola.


     1.3.2.4   Comportamentul in casa este legat de marturia despre Dumnezeu ca Dumnezeu Mantuitor

          Indemnul de a ne comporta de-o maniera potrivita in casa lui Dumnezeu nu ne este dat fara motiv. Comportamentul nostru in casa lui Dumnezeu are un scop. Mai precis acest scop este dublu. Mai intai Dumnezeu ar vrea sa fie glorificat prin comportamentul nostru. Este casa Sa. El ne vede. Ar vrea sa fie onorat prin comportamentul nostru, si sa aiba bucurie in noi. Are dreptul. In al doilea rand, Dumnezeu ne-a lasat ca marturie fata de lume. Adunarea este stalp si temelia  a adevarului. Tocmai de aceea prima epistola catre Timotei vorbeste despre adevarul ca Dumnezeu este un Dumnezeu Maintuitor care vrea ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. Cum vor recunoaste oamenii aceasta? Prin comportamentul nostru! Ei ne privesc. Ne vad. Ne asculta. Ei analizeaza modul nostru de a ne purta in practica vietii noastre de fiecare zi.


     1.3.3    Cunostinta transpusa in practica

          Pavel a scris: "ca sa stii cum trebuie sa se poarte". Este vorba de "a sti" un anumit lucru; si acesta nu este in primul rand  doar teoretic, ci este vorba de transpunerea sa in viate de toate zilele.


     1.4     Casa lui Dumnezeu este o casa de rugaciune

          In cap. 2, cel putin in prima sa parte, apare acum un aspect surprinzator cu privire la casa lui Dumnezeu. Nu este vorba atat de lucrurile interioare ale adunarii locale, ci de rugaciuni si multumiri fata de toti oamenii. Acesta este de fapt un element al casei lui Dumnezeu care uimeste la prima vedere. In general sunt alte aspecte care ne vin in minte in relatie cu casa lui Dumnezeu. Ne gandim la cei credinciosi care alcatuiesc si zidesc aceasta casa. Ne gandim la inchinarea adusa in casa lui Dumnezeu (1 Pet. 2:5). Dar gandul despre casa lui Dumnezeu nu se limiteaza la aceasta.


     1.4.1 Dumnezeu este preocupat de toti oamenii

          Uitam cu usurinta, referitor la casa lui Dumnezeu, ca ea este casa unui Dumnezeu Mantuitor care vrea ca toti oamenii sa fie mantuiti. Desprea aceasta este vorba printre altele in aceasta epistola. Pavel nu a scris aici despre Tatal si de relatiile Sale cu copiii Sai. Acest adevar se gaseste in alte epistole. Aici, Dumnezeu se infatiseaza mai mult ca Acela care, in bunatatea Sa, Se indreapta spre oameni pentru a-i mantui. Este voia Sa ca acest caracter de bunatate sa se reverse spre toti oamenii. Este o eroare de a crede ca Dumnezeu nu are in vedere decat pe copiii Sai. Nu, El Se gandeste la toti oamenii. Fara indoiala, are realatii speciale cu ai Sai. Cu toate acestea, El Se preocupa in acelasi timp cu cei care sunt inca pierduti. Nu-i uita. Sunt creaturile Sale. A Se ocupa de cei care alcatuiesc casa este important, dar este un pericol de a ne limita doar la aceasta latura. Nu trebuie sa uitam a ne ocupa de cei care sunt inca "in afara". Pericolul de a ne ocupa decat de unii este mare, indiferent de care parte ar fi ei. Aceasta este valabil si pentru slujire. Trebuie sa fim echilibrati. Pavel era de asemenea atat un slujitor al Adunarii cat si un slujitor al Evangheliei (Col. 1:23, 25).


     1.4.2    Preocupati de Adunare si de Evanghelie

          Adunarea este cea mai inalta expresie din ceea ce gandul lui Dumnezeu are cu privire la Hristos. Nu este nimic altceva care sa depasesca aceasta. In Adunare, Dumnezeu a facut cunoscut clar plinatatea gandurilor Sale cu privire la Fiul Sau. Si invers, Evanghelia este cea mai inalta descoperire a dragostei lui Dumnezeu fata de aceasta lume. El a iubit lumea si L-a dat pe Fiul Sau pentru ea. De aceea trebuie sa fim atenti sa nu fim exclusivisti in nicio directie, nici extremisti. Dumnezeu le are pe ambele inaintea Lui. De aceea nu trebuie sa vorbim in mod exclusiv doar de Adunare. Daca o facem, devenim cu usurinta neortodocsi. De alta parte nu trebuie sa vorbim exclusiv doar de Evanghelie. Cele doua parti existand impreuna, ambele fiind importante.
          In cap. 1 Pavel a spus deja cu claritate ca in casa lui Dumnezeu principiul care domneste nu este cel al legii, ci cel al harului. Aceasta este important pentru a intelege timpul in care traim. Standardul pentru comportamentul nostru, inclusiv din acest capitol, nu este dupa o lege oarecare, ci dupa har. Noi am experimentat harul si indurarea lui Dumnezeu, si ramanem in harul Sau. Acest har trebuie sa fie de asemena impartit oamenilor care au stat departe pana acum.


     1.4.3    O casa de rugaciune, si in rugaciune suntem in relatie cu Dumnezeu

          Cap. 2 ne arata casa lui Dumnezeu ca o casa de rugaciune. Aceasta inseamna ca in rugaciune noi intram in relatie cu Dumnezeu. Astfel a numit Dumnezeu deja casa Sa in Vechiul Testament prin profetul Isaia. "...ii voi aduce si pe ei la muntele Meu cel sfant si-i voi desfata in casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi bine primite pe altarul Meu, caci casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele" (Isaia 56:7). Aici este gandul de jertfe placute lui Dumnezeu care sunt legate de casa de rugaciune. Psalmistul, in Psalmul 141, a inteles destul de bine atunci cand a zis: "Rugaciunea mea sa se indrepte ca tamaia inaintea Ta; ridicarea mainilor mele, ca jertfa de seara!" (Ps. 141:2).
          Insusi Domnul Isus a facut referire la pasajul din Isaia (Mat. 21:13). In acel timp, aceasta se referea direct la semnificatia templului de la Ierusalim. Semnificatia, este adevarat, merge mult mai departe. Slujba in templu trebuia sa fie exercitata avand vedere pe toate natiunile. Aceasta va deveni realitate in Imparatia milenara in relatie cu templu material din Ierusalim. Dar, si astazi de asemenea, casa lui Dumnezeu trebuie sa poarte acest caracter. Noi trebuie sa ne rugam pentru "toti oamenii".
          Rugaciunea este deosebit de importanta. Credinciosii din toate timpurile s-au rugat Dumnezeului lor. Dar pe drept in dispensatia harului, casa lui Dumnezeu este caracterizata prin rugaciunile care se fac in ea. Gasim o invatatura bogata in aceasta privinta in capitolul nostru. Pavel vorbeste de diferite feluri de rugaciuni, si el mentioneaza obiectele si scopurile rugaciunii. El arata clar ce stare de duh trebuie sa avem, si arata in final conditiile morale pentru rugaciune.

       

            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze