Translate

luni, 24 octombrie 2016



                                            


                                                                1 Timotei 2
                                                        Expunere verset cu verset

                                                                         - VI -

                                             


          Bremicker E.A


     7    1 Timotei 2:6 - dat ca rascumparare

          "Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Insusi pret de rascumparare pentru toti, marturia fiind data la timpul ei" (1 Tim. 2:6).


     7.1    Dat ca rascumparare

          Ajungem acum la o a treia afirmatie. Singurul Mijlocitor, Omul Isus Hristos, S-a dat pe Sine Insusi pret de rascumparare pentru toti. A plati un pret de rascumparare era un lucru destul de obisnuit in acel timp. Se platea, de exemplu, pentru rascumpararea libertatii unui rob. Cu toate acestea, aici nu este vorba de o suma de bani, ci de faptul ca Domnul Isus S-a dat pe Sine ca rascumparare. Dumnezeu avea nevoie de o baza pe care sa poata actiona cu privire la omul pacatos, pierdut si supus robiei. Aceasta baza, El a gasit-o. Domnul Isus nu doar ca a platit o rascumparare, dar S-a dat El Insusi ca rascumparare. Nu a pastrat nimic pentru El. Iata ce fel de pret unic a fost platit. Ceea ce a insemnat aceasta pentru El, noi o vedem la crucea de pe Golgota.
          Rascumpararea care a fost data ne face sa ne gandim la trei lucruri:

               - Prin natura sa, fiecare om se afla sub puterea si in teritoriul stapanit de Satan. Nimeni nu poate sa se elibereze pe sine insusi. Aveam nevoie de un rascumparator care sa zdrobeasca aceste legaturi.
               - Prin natura sa, fiecare om se afla sub blestemul pacatului, si prin aceasta sub o sentinta groaznica. Plata pacatului este moartea. Si, de asemenea, nu exista din partea noastra nicio posibilitate de a scapa de aceasta sentinta. Aveam nevoie de un rascumparator care sa ia asupra lui aceasta sentinta de judecata.
               - Prin natura sa, fiecare om a acumulat o datorie pe care nu o poate plati. Am devenit vinovati inaintea lui Dumnezeu, fara posibilitatea de a fi eliberati. Aveam nevoie de un rascumparator care sa plateasca aceasta datorie.

          In timp ce la v. 4, Dumnezeu este "Initiatorul", vedem aici ca Domnul Isus este Cel care rezolva aceasta chestiune. El "S-a dat pe Sine Insusi". Vedem aceste doua parti in Noul Testament. Pe de o parte este Dumnezeu care L-a dat pe Fiul Sau; de alta parte este Fiul care S-a dat pe Sine Insusi. Aceasta ne arata, pe de o parte, ascultarea si devotamentul Sau fata de Dumnezeu, si pe de alta parte libera Sa vointa. Hristos S-a dat El Insusi. A dat totul, nepastrand nimic. El nu este doar negustorul care a vandut tot ce avea (Mat. 13:44), ci a facut mai mult. S-a dat pe Sine Insusi. Atunci cand a venit pe pamant, El nu numai ca a lasat deoparte drepturile Sale legitime (de Creator, de Mesia, de Domn), dar S-a dat pe Sine Insusi ca jertfa.
          Noi nu vom sti prea mult sa ne ocupam de lucrarea Domnului Isus de la cruce. Pavel arata faptul ca Domnul Isus "S-a dat pe Sine Insusi" nu doar aici, ci, de asemenea, si in alte pasaje (Gal. 1:4 ; 2:19-20 ; Efes. 5:2,25 ; Tit 2:14). De fiecare data devotamentul Sau este legat de o anume consecinta. Ceea ce Hristos a facut este sublinitat in toate cazurile prin expresia "S-a dat pe Sine Insusi". Nimeni altcineva nu ar fi vrut sa faca aceasta lucrare. Nimeni altcineva nu ar fi putut sa faca aceasta lucrare. Nimeni altul decat "El Insusi" n-ar fi putut sa fie Rascumparatorul nostru. De aceea, acest cuvant sfant "trebuia" a dominat viata Sa. "Fiul Omului trebuie sa fie dat in mainile oamenilor pacatosi si sa fie rastignit si a treia zi sa invieze" (Luca 24:7). El nu a avut alta voie. Faptul ca El S-a "dat" se refera fara nicio indoiala la Golgota.


     7.2    Dat pentru toti  -  1 Timotei 2:6a

          Nimeni nu este exclus de beneficiile acestei rascumparari. El a platit-o avand in vedere pe toti oamenii, dar nu este eficace decat in cazul celor care recurg in mod efectiv la ea. Din nou Pavel foloseste cuvantul "toti". In acest pasaj trebuie sa avem grija sa facem diferenta intre gandul de ispasire pe de o parte, si cel de substituire de alta parte. Biblia arata cele doua parti.


     7.2.1    Ce este ispasirea 

          Ispasirea (sau propitierea) inseamna ca Domnul Isus, prin lucrarea Sa de la cruce, a oferit o baza prin care Dumnezeu este satisfacut si poate sa acorde mantuirea tuturor oamenilor. Ispasirea Il are in vedere pe Dumnezeu. Prin pacatele noastre L-am jignit pe Dumnezeul cel sfant si L-am dezonorat. Aceasta dezonoare a fost indepartata prin lucrarea ispasitoare a Domnului Isus, - indiferent daca un singur om avea sa fie mantuit sau nu. Dumnezeu a fost in intregime satisfacut si glorificat prin lucrarea de la cruce. Ispasirea este deci in legatura cu potolirea maniei lui Dumnezeu fata de pacat. Noi nu trebuie sa minimalizam cat de mult L-a jignit pacatul pe Dumnezeu. Deseori, noi nu vedem decat partea noastra, dar ar trebui sa vedem mai mult partea lui Dumnezeu. Fiecare pacat este o dezonoare pentru Dumnezeu. A trebuit sa inceapa prin indepartarea lui. Dar ispasirea singura nu mantuieste pe nimeni. Ea este o conditie prealabila necesara. Pentru a fi mantuit, fiecare om trebuie sa primeasca pentru sine personal lucrarea de rascumparare. Trebuie sa-L accepte pe Domnul Isus ca Substitut al sau si sa creada ca El a purtat judecata in locul sau si ca El a murit.


     7.2.2    Diferenta intre rascumparare si substituire

          Domnul Isus nu Si-a dat viata Sa doar pentru a rascumpara pe toti oamenii (pentru rascumpararea lor), dar si ca rascumparare. Diferenra este importanta. Rascumpararea este platita. Prin aceasta este pusa baza prin care Dumnezeu poate sa-i primeasca pe pacatosi. Toti pot sa vina. Ispasirea priveste intreaga lume. Substituirea, dimpotriva, nu priveste decat pe aceia care Il primesc pe Domnul Isus prin credinta si care recurg la lucrarea Sa ca Substitut pentru ei.


     7.2.3    Marcu 10:45 vorbeste de substituire, 1 Tim. 2:6 vorbeste de ispasire - Rom. 3:22

          Un pasaj important, asemanator cu versetul nostru, este Marcu 10:45. El prezinta partea de substituire. Domnul Isus spune despre Sine Insusi: "Pentru ca si Fiul Omului n-a veni ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi". Diferenta cu versetul nostru sare in ochi. Unul zice "pentru toti", altul "pentru multi". In textul original exista de asemenea o diferenta referitoare la prepozitia "pentru". In 1 Timotei 2, prepozitia semnifica "in vederea" (tuturor, n.t.), in timp ce in Marcu 10 ea semnifica "in locul" (celor multi, n.t.). "In vederea", ar putea fi tradus "pentru binele sau pentru folosul altuia". "In locul", dimpotriva, ar putea fi tradus "inlocuind" sau "ca echivalent". Primul (1 Tim. 2) este ispasirea, al doilea (Mc. 10) este substituirea. Domnul Isus a murit "in vederea tuturor oamenilor" (avand in vedere pe toti oamenii) (ispasire), dar El nu a murit "pentru toti oamenii" (substituire). A pretinde asa ceva ar fi in contradictie totala cu invatatura Noului Testament. Aceasta este doctrina falsa si rea a rascumpararii universale.

          In Romani 3:22, Pavel reuneste aceste doua parti de o maniera foarte frumoasa: "o dreptate a lui Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei care cred". "Pentru toti" da gandul de ispasire. Din nou sunt vizati "toti". "Peste toti cei care cred" da gandul substituirii. Pacatosul trebuie sa vina si sa creada.


     7.3    Marturia fiind data la timpul ei - 1 Timotei 2:6b

          Urmeaza o a patra afirmatie. Ea se refera la faptul ca trebuie sa fie data marturie despre faptele glorioase ale mantuirii descrise de apostolul Pavel. Ceea ce Dumnezeu a avut pe inima a ramas ascuns in Vechiul Testament. Numai atunci cand Domnul Isus a venit pe pamant si lucrarea de la cruce a fost implinita, s-a putut vorbi despre faptul ca Dumnezeu Mantuitorul vrea ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. Abia dupa toate acestea s-a putut vorbi despre ceea ce Domnul Isus, ca singur Mijlocitor prin lucrarea Sa ispasitoare, a pus baza prin care oamenii pierduti pot de acum incolo sa fie impacati cu Dumnezeu. Pana atunci nu sosise timpul. Dar acum timpul a venit. Noi numim deseori, si pe drept, timpul de har. Un timp care este caracterizat de har. 2 Corinteni 6:2 ne vorbeste de "timp potrivit", de "ziua mantuirii". Aceasta este perioada de timp in care harul lui Dumnezeu s-a revarsat spre toti oamenii pentru a mantui pe cei care recurg pentru ei personal la lucrarea de la cruce. Este un timp unic de acest fel, cu totul diferit de toate celelalte dispensatii ale cailor lui Dumnezeu cu oamenii.

  
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze